1. Furt  calificat şi Influenţarea declaraţiilor (art. 228 –art. 229 alin.1 lit. b şi art. 272 alin.1 C.pen.)


Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 56 din data de 22.02.2016

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Influențarea declarațiilor. Împăcarea părților. Încetarea procesului penal. Amendă penală. Schimbarea încadrării juririce.

Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, conform art. 159 alin. 1 C.pen.

Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința penală nr. 56/22.02.2016

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor la data de 24.04.2015 în dosarul nr. …./P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului JG, recidivist, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen. și influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 27.04.2015 sub nr. …./316/2015.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că fapta inculpatului JG, comisă în seara de 12.11.2013, în jurul orelor 2100, în incinta barului administrat de SC G. SRL, situat în comuna S., județul Galați, de a sustrage un număr de 5 (cinci) pachete de țigări marca “Kent”;, două pungi cu semințe de floarea soarelui marca “Rio”; și o sticlă de 2 l de vin, marca “Muscatel”;, bunuri în valoare totală de 86,50 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen., respectiv că fapta inculpatului JG, comisă în seara de 13.11.2013, de a încerca să determine, prin exercitarea constrângerii psihice, pe martorul MC, să-și retragă declarațiile făcute în fața organelor de poliție referitor la acțiunile sale din seara precedentă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.07.2015 definitivă la data de 01.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin înscrisul comunicat pe fax la data de 24.11.2015, persoana vătămată- SC G. SRL S., prin administrator GE, a comunicat instanței că nu se contituie parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28.10.2015, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul JG, în prezența apărătorului desemnat din oficiu și ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aratând că este de acord ca soluționarea cauzei să se facă potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție, în sensul că recunoaște faptele așa cum sunt reținute în actul de sesizare și își însușește probele administrate în timpul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 28.01.2016, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul JG, în prezența apărătorului desemnat din oficiu și persoana vătămată SC G SRL S., prin administrator GE, au declarat că doresc să se împace în privința săvârșirii infracțiunii de furt calificat (săvârșită în seara zilei de 12.11.2013).

Conform art. 159 alin. 1 C.pen., “împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres”;, iar potrivit art. 231 alin. 2 din noul Cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art. 228 și art. 229 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c C.pen., împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Problema care se ridică în legătură cu această chestiune este aceea referitoare la momentul până la care poate interveni împăcarea părților. Astfel, potrivit art. 159 alin. 3 din noul Cod penal, “împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”;. Or, în prezenta cauză acest moment procesual a fost depășit, cauza aflându-se deja în faza ulterioară citirii actului de sesizare, după admiterea procedurii simplificate, de recunoaștere a vinovăției.

Instanța constată că instituția împăcării părților este o instituție juridică mixtă, în sensul că îmbină elemente de drept substanțial cu elemente de drept procesual, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale a României [reflectată îndeosebi în Decizia nr. 1470/08.11.2011, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală (1969) sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile], principiul aplicării legii penale mai favorabile este incident și în cazul împăcării părților, argumentele prezentate pe larg în cuprinsul deciziei pronunțate de instanța de constituțional regăsindu-și pe deplin aplicabilitatea și în cazul acestei instituții prevăzute de legea penală. În acest sens s-a arătat în considerentele deciziei menționate că, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.

De asemenea, instanța reține că, în cazul împăcării părților, fiind vorba despre o cauză care înlătură răspunderea penală legiferată în cursul judecării procesului, este evident că aceasta trebuie aplicată tuturor cauzelor aflate în curs de judecată, indiferent de stadiul procesual al acestora, iar o altă interpretare ar încălca principiul constituțional al egalității și nediscriminării în fața legii, în sensul că ar conduce la aplicarea unor tratamente diferențiate unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă [a se vedea în acest sens și Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), citată în Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale].

Drept urmare, instanța apreciază că, în lipsa unor dispoziții tranzitorii care să reglementeze și în plan procesual modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul intervenirii împăcării părților în cauzele având ca obiect infracțiuni pentru care Codul penal anterior nu prevedea această posibilitate, pentru a preveni apariția unor consecințe discriminatorii și, prin urmare, inechitabile, judecătorul trebuie să apeleze la principiile care rezultă din jurisprudența Curții Constituționale a României, respectiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia respectivă.

Astfel că, având în vedere declarațiile de împăcare dintre inculpat și persoana vătămată, față de dispozițiile art. 159 C. pen. potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă și produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, instanța, în baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. g C. pr. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul JG, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen., ca urmare a împăcării părților.

Instanța, analizând, conform procedurii prevăzute de art.375 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, reține aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, expusă mai sus, privind săvârșirea de către inculpatul JG a infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen..

Având în vedere dispozițiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanța urmează a face aplicarea acestor dispoziții.

Codul penal prevede pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, limite care sunt mai mari decât cele reglementate de legea penală în vigoare la data comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze, respectiv Codul penal din 1969 și care sancționa încercarea de a determina mărturia mincinoasă cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 luni și 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

Față de acest considerent, raportat și la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal din 1969, motiv pentru care, în baza art. 5 C. pen. raportat la art. 386 C. pr. pen., instanța va schimba încadrarea juridică a infracțiunii deduse judecății privind pe inculpatul JG, astfel: din infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin.1 C.pen.-1969.

Atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită de încercare de a determina mărturia mincinoasă (infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției) și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe. Astfel, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, astfel cum este definită în art. 19 alin. 1 pct.1 C. Pen.-1969, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.

Conform fișei de judiciar, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat, prin sentința penală nr. 309/03.10.2000 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. …../2000, definitivă la data de 24.10.2000, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare, fiind arestat la data de 14.12.1998 și eliberat la data de 20.07.2004 (rămânând de executat un rest de 1150 zile- filele 62/63).

La individualizarea pedepsei principale pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen.- 1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin.1 C.pen. – 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la atitudinea sinceră de recunoaștere a infracțiunii, eforturile inculpatului de a diminua consecințele faptelor sale, gradul de pericol social al infracțiunii reținute, instanța se va îndrepta către pedeapsa alternativă a amenzii, astfel că, în baza art. 261 alin.1 C. pen.- 1969, art. 63 alin. 3 teza a doua C.pen.- 1969, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen., va condamna pe inculpatul JG, la pedeapsa amenzii penale de 2000 (două mii) lei pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Având în vedere că prezenta infracțiune de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (faptă din 13.11.2013) este în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe (faptă din 05.04.2013), prevăzută de art. 180 alin. 2 ind.1 C.pen.- 1969, pentru care inculpatul JG a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, prin sentința penală nr. 214/03.12.2014, pronunțată în dosarul nr. …./316/2014 de Judecătoria Tg. Bujor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 412/A/31.03.2015 a Curții de Apel Galați, instanța, în baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. d C.pen. -1969, va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului JG, acesta urmând să execute pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, la care se adaugă în întregime amenda penală de 2000 lei.

Ȋn baza art. 71 C.pen. -1969, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C.pen.-1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

Ȋn baza art. 88-89 C. pen.- 1969, instanța va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive în Spania și a părții din pedeapsa executată (în temeiul mandatului european de arestare nr. 3/23.04.2015 emis în baza mandatului de a pedepsei închisorii nr. 279/2014 din 01.04.2015, conform sentinței penale nr. 214/03.12.2014) începând cu data de 31.05.2015 la zi.

De asemenea, instanța va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 279/2014 din 01.04.2015 și emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 63¹ C.pen. – 1969, instanța va atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d și alin. 4 C. proc. pen. și art. 274 alin. 1 C. pr. pen., instanța va obliga persoana vătămată la plata a 200 lei și pe inculpat la plata a 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în faza de judecată, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile M.J.