Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Iesire din coloana Depasire pe contrasens Accident rutier cu victime


SENTINŢA PENALĂ NR. 229/F

Asupra cauzei penale de faţă; Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAŢI nr. 408/P/2008 din 24.04.2009 a fost trimisă în judecată inculpata T. D. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal. În fapt, s-au reţinut următoarele: Inculpata T. D. este controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României din data de 01.11.1996 (fila 161). La data de 30.11.2007, în jurul orei 0830, inculpata T. D., s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca „I. H.”, cu număr de înmatriculare B-61-E., din municipiul B către municipiul B, pentru a-şi vizita părinţii (declaraţii inculpată – filele 56-66). În jurul orelor 1230, inculpata, în timp ce se deplasa pe DN 2B din judeţul B, între localităţile P. şi T., a observat că pe sensul său de mers circulau 5-6 maşini, în coloană. Din sens opus, se apropia autoturismul marca „E. M.” cu număr de înmatriculare B-64-I., condus de martorul T. G. B.. În urma acestuia, la aproximativ 100 de metri, rula autoturismul marca „E. 1310”, cu număr de înmatriculare_ , condus de partea vătămată O. T., în care se mai aflau martorii N. E. (pe scaunul din dreapta faţă), E. T. şi N. G. (pe bancheta din spate a maşinii) (declaraţii parte vătămată – filele 28-21; declaraţii martori – filele 146-154). În zona Km 83+100 m, inculpata a ieşit din coloană cu intenţia de a depăşi, a pătruns pe contrasens, a acroşat oglinda exterioară stânga a autoturismului „E. M.”, şi-a continuat deplasarea pe contrasens şi, în aceste condiţii, a intrat în coliziune frontală stânga cu autoturismul „E. 1310”. În urma impactului, autovehiculul „E. 1310” a fost proiectat într-un copac ornamental aflat pe marginea carosabilului, rotindu-se cu faţa spre B. Autoturismul condus de inculpată s-a oprit pe sensul de mers J.-B, într-o poziţie oblică (proces-verbal de cercetare la faţa locului – filele 9-12, schiţă – fila 13, planşă fotografică – filele 14-25). După sosirea organelor de poliţie, inculpata, partea vătămată O. T. şi martorii E. T., N. G. şi N. E. au fost transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă B, unde li s-au acordat îngrijirile medicale necesare. Din raportul de constatare medico-legală nr. 1001/2007 din data de 13.12.2007, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Judeţean B, rezultă că partea vătămată O. T. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi posibil comprimare între planuri dure, în cadrul unui accident de trafic rutier, care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite au pus în primejdie viaţa acesteia, iar urmare lor, s-a practicat splenectomie de necesitate, ceea ce constituie infirmitate fizică, permanentă, prin pierdere de organ (filele 32-34). Din raportul de constatare medico-legală nr. 1006/2007 din data de 17.12.2007 a Serviciului de Medicină Legală Judeţean B, rezultă că martorul E. T. a prezentat leziuni, care s-au putut produce prin lovire-proiectare, în cadrul unui accident rutier şi care au necesitat 55-60 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (filele 39-40). Din raportul de constatare medico-legală nr. 1009/2007 din data de 17.12.2007, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Judeţean B, rezultă faptul că martora N. G. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, în cadrul unui accident de trafic rutier şi care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (filele 41, 42). Din raportul de constatare medico-legală nr. 1007/2007 din data de 28.01.2008, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Judeţean B, rezultă faptul că martorul N. E. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în cadrul unui accident rutier şi a necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 43). Din raportul de constatare medico-legală nr. 1008/2007 din data de 28.01.2008, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Judeţean B, rezultă faptul că inculpata T. D. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, în cadrul unui accident rutier şi au necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 67). Partea vătămată O. T. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 500.000.000 lei ROL, reprezentând daune materiale şi daune morale (filele 28, 29). Cu adresa nr. 5165/12.03.2008, Spitalul Judeţean de Urgenţă B a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 3.889 lei RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate O. T. (fila 44). Fiind audiată, în prezenţa apărătorului ales, inculpata T. D. a recunoscut parţial comiterea faptei şi a declarat că, la data de 30.11.2007, se deplasa cu autoturismul marca „I. H.” de la B spre B, cu o viteză cuprinsă între 50-60 km/h, iar geamurile din partea T. faţă şi spate erau deschise. Pe sensul său de mers nu circulau alte vehicule. La un moment dat, pe sensul opus, au trecut 4 tiruri, care se deplasau cu o viteză destul de mare. Inculpata a arătat că imediat după ce au trecut tirurile a simţit că autoturismul se balansează şi în acest mod a fost împinsă în dreapta carosabilului. În continuare, inculpata a afirmat că a încercat să redreseze maşina şi a pătruns pe contrasens, moment în care a acroşat oglinda exterioară stânga a autoturismului marca „E. M.”, care circula pe contrasens, foarte aproape de axul drumului. În urma impactului cu oglinda a fost din proiectată spre partea dreaptă a carosabilului, a încercat să redreseze autovehiculul trăgând de volan spre partea T. şi a lovit lateral stânga autoturismului marca „E. 1310” (declaraţii inculpată filele 56-62). Partea vătămată O. T. şi martorii E. T., N. G. şi N. E. au arătat că, în jurul orelor 1230, autoturismul marca „E. 1310” a ajuns în zona Km 83+100 m. În faţa sa, la aproximativ 100 m, circula autoturismul marca „E. M.”, iar înaintea acestuia nu circula vreun alt autoturism. Pe sensul opus, circula o coloană de aproximativ 6 maşini. Au observat cum ultima maşină din coloană, marca „I. H.”, a ieşit şi a accelerat fără motiv. Au văzut cum autoturismul „E. M.” a încercat să evite impactul, dar a fost lovită oglinda exterioară. În acest moment, partea vătămată a frânat, a tras de volan dreapta, a scos maşina de pe carosabil, oprind motorul. După ce autoturismul „I. H.” a lovit oglinda „(…) M.”, fără să frâneze sau să încerce în vreun fel să evite impactul, şi-a continuat deplasarea şi a intrat frontal în autoturismul „E. 1310” (declaraţii partea vătămată filele 28-31, declaraţii martori filele 146-154). Martorul T. G. N., conducătorul autoturismului marca „E. M.” a declarat că a observat circulând, din sens opus, cu o viteză foarte mare, un autovehicul marca „I. H.”. Pe sensul său d emers, în faţă, nu circula nicio lată maşină, iar în spatele său, la o distanţă de aproximativ 20 de metri, rula autoturismul „E. 1310”. Martorul a arătat că a observat la un moment dat, la o distanţă de aproximativ 100 m, cum conducătorul autoturismului „I. H.” a pierdut controlul volanului şi a intrat pe contrasens, venind direct spre autoturismul său. Martorul a tras de volan spre dreapta, a redus viteza, moment în care autoturismul „I. H.” a acroşat oglinda exterioară stânga, după care şi-a continuat traiectoria, intrând frontal în autoturismul „E. 1310”. Martorul a precizat că a oprit autoturismul la distanţă mică de impact şi a ajutat-o pe inculpată să iasă din maşină. A întrebat-o ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a răspuns că nu ştie şi că cineva i-ar fi tăiat calea (filele 155, 156). Declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor nu confirmă existenţa celor 4 tiruri. De altfel, în declaraţia sa, inculpata a arătat că pe sensul său de mers nu-şi aminteşte să fi circulat vreo altă maşină, iar pe sensul opus circulau cele 4 tiruri, la distanţă de acestea alte autoturisme, după care au apărut autoturismul „E. M.” şi autoturismul „E. 1310” (declaraţii inculpată filele 57, 58). Rezultă că, şi în situaţia susţinută de inculpată, distanţa între tiruri şi cele două autoturisme E. a fost destul de mare, astfel încât curentul făcut de acestea nu poate fi cauza accidentului. Afirmaţia inculpatei, în sensul că în momentul acroşării oglinzii exterioare stânga a autoturismului „E. M.”, autoturismul „I. H.” a fost proiectat spre dreapta, motiv pentru care a tras de volan spre stânga, este infirmată de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, care au arătat că aceasta nu a făcut nicio manevră pentru a evita impactul, şi-a continuat deplasarea, intrând frontal în autoturismul „E. 1310”. Din procesul-verbal de certare la faţa locului rezultă că la ora producerii accidentului, partea carosabilă era uscată, timpul G., vizibilitate bună şi cer senin. Pe E. T. a direcţiei de mers B-J., bandă pe care a rulat autoturismul marca „I. H.” cu număr de înmatriculare B-61-E., nu s-au identificat urme de frânare (filele 9-12). Pentru lămurirea tuturor circumstanţelor care au condus la producerea evenimentului rutier, prin ordonanţa nr. 408/P/2008 din data de 04.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAŢI s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto (fila 75). Din raportul de expertiză tehnică auto rezultă că viteza de deplasare a autoturismului cu număr de înmatriculare B-61-E., în momentul impactului, a fost de circa 89 km/h. În momentul impactului, autoturismul E. 1310 cu număr de înmatriculare_ era oprit. Dinamica producerii accidentului a constat în pătrunderea pe contrasens a autoturismului „I. H.”, cu număr de înmatriculare B-61-E., condus de inculpata T. D. cu o viteză de circa 89 Km/h, şi nerevenirea acestuia pe sensul său de mers, situaţie în care a intrat în coliziune cu autoturismul „E. M.”, cu număr de înmatriculare B-64-I., şi cu autoturismul „E. 1310”, cu număr de înmatriculare_ , care se deplasau regulamentar. Cu privire la susţinerile inculpatei privind faptul că rula cu geamurile de pe partea T. deschise, expertul a constatat că din examinarea fotografiei nr. 18 din planşa fotografică se observă că geamul stânga este închis, situaţie în care nu curentul a dus la producerea accidentului. Evitarea accidentului era posibilă dacă inculpata nu ar fi pătruns pe contrasens şi nu ar fi rulat pe sensul opus de circulaţie, în condiţiile în care dinspre B se deplasau alte autovehicule. După impactul avut cu oglinda exterioară a „(…) M.”, inculpata nu a încercat evitarea autovehiculului „E. 1310” prin viraj spre dreapta, ci a continuat rularea pe contrasens intrând în coliziune cu acesta, în condiţiile în care partea vătămată a oprit, fiind surprinsă de venirea din faţă, pe sensul său de mers, a autoturismului marca „I. H.” (filele 84-96). La efectuarea expertizei a participat un consilier expert solicitat de către inculpată, care şi-a exprimat un „punct de vedere” în legătură cu declaraţia acesteia, susţinând că deplasarea necontrolată a autoturismului condus de inculpată a apărut în momentul în care masa de aer produsă de tiruri a imprimat o mişcare neaşteptată către dreapta, împrejurare care nu putea fi prevăzută de către conducătoarea auto, iar după primele manevre încercate pentru redresare, datorită intrării în situaţia de şoc psihic, nu a mai putut controla deplasarea în continuare a autoturismului (filele 98-101). Aşa cum s-a arătat, prezenţa tirurilor nu este confirmată de nici un alt mijloc de probă. Chiar inculpata a declarat că, după trecerea autovehiculelor de mare tonaj, s-a intersectat cu alte autoturisme şi ulterior a avut loc impactul cu oglinda autoturismului „E. M.”. Inculpata, prin apărătorul ales a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză (filele 107, 108). Prin ordonanţa nr. 408/P/2008 din data de 13.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAŢI s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică auto (fila 110). Expertul a concluzionat că părţile faţă frontale ale autoturismelor „I. H.” şi „E. 1310” nu s-au suprapus total în momentul impactului, acesta producându-se în părţile frontale stânga. În cazul unei suprapuneri totale, consecinţele impactului ar fi fost mult mai grave. De asemenea, s-a arătat că este posibil că, din cauza oboselii, inculpata a intrat uşor pe contrasens, lovind oglinda „(…) M.”, după care în loc să redreseze autoturismul prin virare dreapta, a intrat total pe contrasens (filele 111-113). Analizând întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză rezultă că producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a inculpatei T. D.. Aceasta a încălcat dispoziţiile următoarelor articole din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, modificată şi completată prin ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2006: – art. 35 al. 1: participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private; – art. 41 al. 1: vehiculele şi animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei rutiere şi a regulilor de circulaţie; – art. 47: conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective; – art. 48: conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă; – art. 54 al. 1: conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic. De asemenea, inculpata a încălcat dispoziţiile art. 118 şi art. 120 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: – art. 118: conducătorul de autovehicul care efectuează depăşirea este obligat……..d) să reintre pe E. sau în şirul de circulaţie iniţiale după ce a semnalizat şi s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi participanţi la trafic; – art. 120: se interzice depăşirea vehiculelor………j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii. În faza urmăririi penale martorii E. T. şi N. G. au declarat că îşi retrag plângerile formulate împotriva inculpatei şi nu au formulat pretenţii civile faţă de aceasta. În acest sens, prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpata T. D. sub aspectul comiterii a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal – persoane vătămate E. T. şi N. G., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpată sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal – parte vătămată N. E. (care a necesitat un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În faza cercetării judecătoreşti inculpata nu a mai dorit să fie audiată, precizând că îşi menţine declaraţiile date în faza urmăririi penale. Inculpata nu a solicitat administrarea de probatorii în favoarea sa, cu excepţia actelor în circumstanţiere, depunând la dosar o caracterizare (fila 27). La termenul de judecată din data de 26.11.2009 au fost audiaţi martorii din lucrări E. T., N. G., N. E. şi T. G. B.. Cei patru martori audiaţi nemijlocit de instanţa de judecată şi-au menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale, iar susţinerile acestora nu au adus modificări situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare. Analizând şi coroborând materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal se constată că vinovăţia inculpatei este pe deplin dovedită şi se probează cu următoarele mijloace de probă: – declaraţiile martorilor E. T., N. G., N. E., T. G. B., date în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată; – declaraţia părţii vătămate O. T. din faza urmăririi penale; – raportul de constatare medico-legală nr. 1001/2007 din 13.12.2007, din ale cărei concluzii rezultă că partea vătămată O. T. a prezentat leziuni care s-au produs prin lovire-proiectare, în cadrul accidentului rutier şi a necesitat pentru vindecare 55-60 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie viaţa; – raportul de expertiză tehnică-auto şi suplimentul la raportul de expertiză tehnică-auto – efectuate în faza urmăririi penale din care rezultă că accidentul putea fi evitat de inculpata T. D. dacă nu ar fi pătruns pe contrasens şi nu ar fi rulat pe sensul opus de circulaţie în condiţiile în care dinspre mun. B se deplasau alte autovehicule; – proces-verbal de cercetare la faţa locului, la care se află ataşate schiţa producerii accidentului şi planşa fotografică. Rezultă din probele arătate mai sus faptul că accidentul rutier din data de 30.11.2007 s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei şi a avut ca urmare vătămarea corporală a părţii vătămate O. T., care a necesitat pentru vindecarea leziunilor produse un număr de 55-60 zile de îngrijiri medicale. În drept, fapta inculpatei T. D. care la data de 30.11.2007, în timp ce conducea autoturismul marca I. H., cu număr de înmatriculare B-61-E., pe DN 2B, între localităţile P. şi T., a pătruns pe contrasens cu intenţia de a depăşi şi a lovit autoturismul E. 1310 condus regulamentar de partea vătămată O. T., iar în urma impactului aceasta a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal. La individualizarea judiciară a răspunderii penale se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal. Faţă de gradul concret de pericol social al faptei comise, faţă de modalităţile şi împrejurările săvârşirii – aşa cum au fost arătate mai sus –, faţă de urmarea produsă, faţă de persoana şi atitudinea inculpatei care se află la primul impact cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă, s-a prezentat la toate termenele de judecată, a contribuit la acoperirea prejudiciului suferit de partea vătămată încă din faza urmăririi penale, considerăm că pot fi reţinute în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita maximului special. Având în vedere dispoziţiile art. 52 Cod penal, faţă de cele arătate mai sus, considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpată prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, faţă de dispoziţiile art. 71 şi 64 Cod penal, se impune interzicerea faţă de inculpată a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal. Faţă de cele mai sus arătate, faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, având în vedere urmarea produsă, respectiv împrejurarea că viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie urmare a leziunilor suferite, considerăm că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 181 Cod penal, neputându-se dispune achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că în cursul urmăririi penale inculpata a achitat părţii vătămate O. T. suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, aşa cum rezultă din tranzacţia autentificată la data de 05.03.2008 (fila 49 dosar urmărire penală) şi din declaraţiile celor două părţi. Partea vătămată O. T. a precizat tot în cursul urmăririi penale că înţelege să se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune materiale şi daune morale, urmând ca ulterior să precizeze cât din această reprezintă daune morale şi cât daune materiale. Partea vătămată nu a detaliat ulterior, pe parcursul procesului penal, cuantumul daunelor morale, respectiv materiale, şi nu a solicitat probe în dovedirea diferenţei de prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă şi suma achitată de inculpată. Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că restul pretenţiilor civile solicitate de partea vătămată sunt nefondate, neavând la bază niciun mijloc de probă. Spitalul Judeţean de Urgenţă B s-a constituit parte civilă cu suma de 3.889 lei (fila 44 dosar urmărire penală). Faţă de împrejurarea că prejudiciul invocat de Spitalul Judeţean de Urgenţă B reprezintă cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate O. T., urmează a fi obligată inculpata alături de asigurătorul SC B. Ţ. Asigurări SA B la plata sumei de 3.889 lei. Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.