Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Înşelăciune (art. 215 C.pen.) şi fals privind identitatea (art. 293 alin. 1 C.pen.- 1969)


Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Drept civil. Înşelăciune. Recunoaştere pe cale incidentală a unei hotărâri judecătoreşti străine. Dezincriminarea faptei. Legea penală mai favorabilă.

Participaţia improprie poate exista  în cazul coautoratului când unul dintre coautori săvârşeşte fapta cu intenţie, iar alţii din culpă sau fără vinovăţie; în cazul instigării, când instigatorul determină cu intenţie o persoană la săvârşirea faptei, iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie  şi în cazul complicităţii, când complicele ajută sau înlesneşte cu intenţie la săvârşirea faptei, iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie.

Participaţia improprie poate exista  în cazul coautoratului când unul dintre coautori săvârşeşte fapta cu intenţie, iar alţii din culpă sau fără vinovăţie; în cazul instigării, când instigatorul determină cu intenţie o persoană la săvârşirea faptei, iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie  şi în cazul complicităţii, când complicele ajută sau înlesneşte cu intenţie la săvârşirea faptei, iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăţie.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 120/17.06.2015

Prin rechizitoriul nr. 18…/P/2012 din 12.12.2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T B şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2…/…/2013 din data de 19.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S  L , pentru săvârşirea infracţiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.pen.-1968, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen-1968 şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen.-1968, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.- 1968.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 05.05.2014, definitivă la data de 05.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată, din data de 01.10.2014, cu procedura legal îndeplinită, persoana vătămată: Bercea Gheorghe a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal deoarece și-a recuperat prejudiciul.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatei S L rezultă că aceasta a fost condamnată de autorităţile judiciare spaniole prin sentinţa penală din data de 09.05.2012 în dosarul nr. JRA0…./12 din 2008, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru pentru săvârşirea infracţiunii de furt cu violenţă sau cu ajutorul armelor, cu suspendarea condiţionată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani şi interzicerea  pedepsei accesorii constând în dreptul de a alege sau a fi ales.

La data de 25.03.2015, autorităţile judiciare spaniole au comunicat o copie de pe sentinţa penală nr. 2…./09.05.2012.

La data de 04.05.2015, traducătorul autorizat desemnat în cauză  a depus la dosarul cauzei traducerea autorizată a sentinţei penale nr. ….09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  T, .

Prin sentinţa penală nr. …8/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  T, S, inculpata din prezenta cauză – S L, a fost condamnată în cadrul procedurii rapide de judecată (conforme cu actul de acuzare), la pedeapsa de 1 (unul) an închisoare pentru săvârşirea la data de 16.01.2008 a infracţiunii de furt cu violenţă sau intimidare, prev. de art. 237 şi 242.1 şi 3 din C.pen. spaniol, şi interzicerea dreptului de a fi ales pe durata condamnării, cu suspendarea condiţionată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani, cu condiţia nesăvârşirii unui nou delict pe perioada de 2 ani.

Prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302 din 28 iunie 2004, rep. privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa a recunoscut pe cale incidentală sentinţa penală nr. 2…/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  T., S. prin care numita S L, a fost condamnată în cadrul procedurii rapide de judecată (conforme cu actul de acuzare), la pedeapsa de 1 (unul) an închisoare pentru săvârşirea la data de 16.01.2008 a infracţiunii de furt cu violenţă sau intimidare, prev. de art. 237 şi 242.1 şi 3 din C.pen. spaniol, şi interzicerea dreptului de a fi ales pe durata condamnării, cu suspendarea condiţionată a pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare de 2 ani, cu condiţia nesăvârşirii unui nou delict pe perioada de 2 ani. În baza art. 135 alin. 6 lit. b pct. i, ii şi alin. 7 lit. a, alin. 8 şi alin. 9 pct. iii din Legea nr.302/2004, rep., instanţa a substituit pedepsei aplicate de autorităţile judiciare spaniole în cadrul procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 C.pen. – 1969, cu interzicerea  pedepsei accesorii constând în dreptul de a fi ales pe durata executării pedepsei principale de 1 an închisoare, prev. de art. 64 alin. 1 teza a II a C.pen.- 1969. În baza art. 81 C.pen. – 1969, instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în termenul de încercare de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 2../09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  Terrassa, Spania, respectiv: 09.05.2012, iar în baza art. 71 alin.5 C.pen.- 1969, a constatat că pe durata termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, este suspendată de drept executarea pedepsei accesorii.

Instanţa constată că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, are deplină acoperire în probele administrate, respectiv: proces-verbal de constatare a faptelor, declaraţiile persoanei vătămate; declaraţiile martorului L M, declaraţiile martorei S (B) D, declaraţia martorei B R.

Fapta inculpatei S L, din data de 16.10.2012, de a o induce în eroare pe martora S D, arătându-se interesată de achiziționarea unor produse comercializate în magazinul în care aceasta îşi desfășura activitatea, după care a renunțat la tranzacție şi a solicitat să-i fie restituită bancnota de 500 lei cu care a achitat prețul produselor și nu a returnat în integralitate suma de bani primită drept rest, cauzând o pagubă de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1şi 3 C.pen.- 1968.

Fapta inculpatei S L de a declara în faţa organelor de constatare şi de cercetare penală că se numeşte D L, cu scopul de a le induce în eroare şi pentru a evita luarea măsurilor legale faţă de ea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen.

Având în vedere că infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită împreună cu minorul S S-G, având vârsta de 11 ani la data comiterii faptei, s-a  reţinut în sarcina inculpatei circumstanţa agravantă, reală  prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c C.pen.- 1968, respectiv: săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu  un minor, neprezentând importanţă vârsta minorului şi nici dacă acesta răspunde penal.

Având în vedere dispoziţiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa urmează a face aplicarea acestor dispoziţii.

În referire la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria T B de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 C.pen. – 1968 în infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin.2 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen.-1968., instanţa reţine următoarele:

În funcţie de atitudinea psihică a participanţilor la comiterea faptei, există participaţie improprie atunci când unii participanţi acţionează cu intenţie, iar alţii din culpă sau fără vinovăţie.

În prezenta cauză, inculpata S L nu a urmărit prin declaraţia sa verbală privind identitatea sa (în sensul că s-a prezentat ca fiind D L) să determine organul de poliţie să săvârşească infracţiunea de fals intelectual, atunci când acesta a întocmit procesul-verbal de constatare a faptei lipsind, astfel, factorul subiectiv, respectiv tipicitatea subiectivă întrucât numai o faptă ce întruneşte toate condiţiile tipicităţii obiective şi subiective este prevăzută de legea penală.

Drept consecinţă, instanţa va respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria T B de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 C.pen. – 1968 în infracţiunea de participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin.2 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen.-1968.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa constată că  noul Cod penal este legea penală mai favorabilă raportat la maximul special al pedepsei prevăzut de noul Cod penal în cazul infracţiunii de înşelăciune, care este mai mic decât cel prevăzut de Codul penal- 1968 (art. 215 alin.1 C.pen.- 1968 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 12 ani / art. 244 alin.1 C.pen. prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani), la existenţa cauzei de înlăturare a răspunderii penale, respectiv împăcarea în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin.3 noul C.pen. şi la conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals privind identitatea.

Drept consecinţă, în baza art. 386 C. pr. pen. raportat la art. 5 C.pen., instanţa va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei S L, astfel: din infracţiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.pen.- 1968, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.-1968 în infracţiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen. şi din infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 C.pen. -1968 în infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin.1 C.pen.

În prezenta cauză, sunt incidente disp. art. 4 C.pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 (Codul penal) privind legea de dezincriminare, în sensul că disp. art. 4 C.pen. sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Cerinţa esenţială pentru existenţa infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. este că prezentarea sub o identitatea falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare (buletin de identitate, paşaport, permis de conducere), legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Inculpata S L, când s-a prezentat organului de poliţie sub o identitate falsă, nu a folosit fraudulos niciun astfel de act, astfel că fapta nu este tipică conform incriminării prevăzute de noul Cod penal în art. 327. Organul de poliţie, prin procesul-verbal a constatat faptele sesizate de persoana vătămată prin apelul telefonic 112, persoană, care imediat după săvârşirea infracţiunii, a urmărit inculpata, solicitând ajutorul organului de poliţie căruia inculpata i s-a prezentat sub o identitate falsă, fără însă a folosi vreun act care să servească la identificarea sa.

Noul Cod penal a preluat opinia conform căreia asupra identităţii, în afară de persoanele bine cunoscute, nimeni nu este crezut pe simplu cuvânt, legiuitorul punând capăt dezbaterilor doctrinare privind elementul material al infracţiunii, astfel că acţiunile de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire de falsă identitate sunt însoţite de înfăţişarea unor dovezi care, la rândul lor, sunt false. Drept consecinţă, pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii este necesară folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Faţă de aceste considerente, lipsind tipicitatea obiectivă a infracţiunii de fals privind identitatea, instanţa, în baza art. 16 alin.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art. 327 alin.1 C.pen., va achita pe inculpata S L sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals privind identitatea întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Privitor la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen..,  instanţa constată că elementul material al infracţiunii constă în inducerea în eroare a martorei S (B) D, prin acţiunea de  a se arăta interesată de achiziționarea unor produse comercializate în magazinul în care aceasta îşi desfășura activitatea, după care a renunțat la tranzacție şi a solicitat să-i fie restituită bancnota de 500 lei cu care a achitat prețul produselor și nu a returnat în integralitate suma de bani primită drept rest, cauzând o pagubă de 300 lei, simulând, astfel, ca adevărată fapta mincinoasă de restituire integrală a restului.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatei faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe calificate prin scopul de a obţine pentru sine folosul patrimonial injust, pricinuind o pagubă materială persoanei vătămate.

La individualizarea pedepsei principale pentru infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei, instanţa are în vedere  criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv: gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, în privinţa inculpatei S L sunt avute în vedere dispoziţiile referitoare la  limitele de pedeapsă prevăzute în art. 244 alin.1 C.pen. (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), la efectele circumstanţelor agravante prevăzute de art. 78 C.pen. Cu privire la persoana inculpatei, se reţin: vârsta acesteia şi gradul de dezvoltare psihică şi intelectuală care i¬-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale (27 ani la data săvârşirii faptei); gradul scăzut de educaţie al inculpatei;  antecedentele sale penale (filele 112-113, dosar fond), atitudinea de nerecunoaştere a faptelor în faza actelor premergătoare (fila 21, dosar up).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinute, persoana inculpatei, antecedentele sale penale, care atestă o perseverenţă infracţională pentru infracţiuni contra patrimoniului, instanţa apreciază că scopul pedepsei ce va fi aplicată acesteia în prezenta cauză poate fi atins numai prin privarea efectivă de libertate.

Drept urmare, în baza disp. art. 244 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. d C.pen., instanţa va condamna pe inculpata S L, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă la data de 16.10.2012), prevăzută de art. 244 alin.1 C.pen., la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi  pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.65 C. pen. alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen., instanţa va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei închisorii de 2 ani.

Instanţa constată că infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă la data de 16.10.2012, în termenul de încercare de 2 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 2…/09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  Terrassa, Spania şi recunoscută pe cale incidentală prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302 din 28 iunie 2004, rep. privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, motiv pentru care:

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din C.pen. – 1968,  instanţa va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (unul) an închisoare, aplicată inculpatei Stănescu Lenuţa prin sentinţa penală nr. …09.05.2012, definitivă la data de 09.05.2012, pronunţată de Tribunalul penal nr. 2 din  Terrassa, Spania şi recunoscută pe cale incidentală prin Încheierea din data de 20.05.2015, în baza art. 140^1 alin.2 din Legea nr.302-2004, rep., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 C.pen. şi va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final inculpata urmând a executa 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.65 C. pen., instanţa va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii de 3 ani.