Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ- DIICOT Serviciul Teritorial Bacău nr. 62/P/2014 din 29.12.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.F.A., B.I., A.A. şi C.M.S. , aflaţi sub imperiul măsurii controlului judiciar.
Instanţa a fost sesizată la data de 06.01.2015 astfel că potrivit art. 207 al. 2 din Codul de procedură penală are obligaţia ca după înregistrarea dosarului la instanţă, să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte .
Judecătorul de Cameră preliminară are în vedere şi OUG nr. 82/10.12.2014, care completează dispoziţiile codului de procedură penală, respectiv art. 207 şi215 C.pr.pen. impunând obligaţiei judecătorului de cameră preliminară şi a celui de fond să verifice ca şi în cazul celorlalte două măsuri preventive (arest şi arest la domiciliu), din 60 în 60 de zile măsura controlului judiciar şi a controlului judiciar pe cauţiune.
Aşadar, la data sesizării instanţei de judecată – Tribunalul Bacău, cei patru inculpaţi se aflau sub puterea măsurii preventive a controlului judiciar, astfel că în 60 de zile de la data publicării acestei Ordonanţe de Urgenţă, se impunea efectuarea verificării legalităţii şi temeiniciei acestei măsuri, dacă mai subzistă sau nu temeiurile acesteia faţă de inculpaţii din cauza pendinte.
Se reţine că prin Încheierea nr. 100CDL/11.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în temeiul art.425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a C .p .p s-a admis contestaţiile formulate de inculpaţii A.F.A., B.I. şi A.A. împotriva încheierii nr. 156/Î din 09.12.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5809/110/2014.
S-a desfiinţat în întregime încheierea contestată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
În temeiul art. 237 al 1 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată propunerea de prelungire a arestării preventive faţă de inculpaţii A.F.A., B.I. şi A.A.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor la expirarea duratei arestării preventive, respective 14.12.2014.
În temeiul art.237 al. 2 C.p.p. coroborat cu art. 242 al. 2 C.p.p. s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii A.F.A., B.I. şi A.A. cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile începând cu data punerii în libertate.
În temeiul art. 215 al. 1, 2 C.p.p. pe timpul cât inculpaţii se află sub control judiciar aceasta trebuie să respecte următoarele obligaţii:
– Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi
– Să informeze de îndată instanţa sau organul de urmărire penală cu privire la schimbarea locuinţei
– Să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi
– Să nu părăsească ţara, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei
– Să nu comunice , direct sau indirect, atât între ei ,cât şi cu martorii
– Să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme
În temeiul art. 215 al. 3 C.p.p. s-a atras atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea – credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
În conformitate cu prevederile art. 215 al. 4 C.p.p. s-a desemnat Poliţia mun. Oneşti, pentru supravegherea respectării de către inculpaţi a obligaţiilor care le revin.
În privinţa inculpatului C.M.I. reţinem că măsura controlului judiciar a fost luată prin Ordonanţa procurorului DIICOT din 14.11.2014.
Din actele dosarului rezultă că inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „constituire grup infracţional”, şi „trafic de droguri de risc”, faptă prev. de art. 367 alin.1,3 N.C.pen. şi art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în perioada mai – noiembrie 2014 numitul B.I. a constituit împreună cu numiţii A.F.A., C.M.S. şi cu alte persoane, un grup infracţional organizat (la care ulterior a aderat şi sprijinit numitul A.A.) în scopul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de risc (cannabis) iar în această perioadă numitul B.I. a procurat şi cumpărat de la numitul A.F.A., în scopul revânzării şi obţinerii unui profit, diferite cantităţi de droguri de risc (cannabis) pe care le-a deţinut, oferit şi vândut, fără drept, către diferiţi consumatori de pe raza judeţului Bacău.
Se poate constata în raport de situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu că inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru fapte care prin natura lor şi prin modalitatea în care se reţine că au fost concepute şi săvârşite prezintă un grad sporit de pericol social.
Inculpaţii A.F.A., B.I., A.A. au fost arestaţi preventiv iniţial, la data de 14.11.2014, iar la următoarea solicitare de prelungire a arestului preventiv – solicitare admisă de Tribunalul Bacău – prin încheierea Curţii de Apel Bacău la 11.12.2014, solicitarea a fost respinsă, luându-se faţă de cei trei măsura controlului judiciar. În privinţa inculpatului C.M.I. reţinem că procurorului de la început a dispus luarea faţă de acesta a măsurii controlului judiciar, fiind prelungită ulterior la 30.12.2014.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziţia inculpaţilor, care au recunoscut comiterea faptelor, instanţa apreciază ca fiind real şi efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, ridicarea acestei măsuri preventive.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudenţa CEDO).
Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârşire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaţilor şi din consecinţele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudenţa CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa reţine că menţinerea unui just echilibru între interesul general al societăţii în desfăşurarea procesului penal şi interesele inculpaţilor, impun menţinerea în continuare a acesteia.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viaţă, integritate corporală, libertate şi demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Mai mult prin faptele presupuse a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor.
În aceste condiţii instanţa apreciază că ridicare măsurii controlului judiciar a inculpaţilor în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanşat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică şi ar genera o oarecare stare de insecuritate socială.
În ceea ce priveşte existenţa interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpaţii în control judiciar şi necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că o oarecare privare de libertate există, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptei şi din consecinţele acesteia.
În condiţiile speţei, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul fiecărui inculpat , deoarece, securitatea şi liniştea persoanelor ar fi ameninţate şi prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura controlului judiciar este, în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiei, în sensul că infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute de art. 202 al. 3 din C.p.p.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii A.F.A., B.I., A.A. şi C.M.S. este legală şi temeinică, precum şi verificând subzistenţa elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, urmează ca în baza art. 207 al. 7 coroborat cu art. 215 C.pr.pem. din C.p.p. să se menţină această măsură pentru fiecare inculpat.
Vom constata că inculpatul C.M.I. a fost asistat de avocat oficiu iar restul inculpaţilor au avut apărător ales.
