Citeste şi


Condiţiile de acordare a premiului anual aferent anului 2010


Promovarea acţiunii a fost determinată de neacordarea premiului anual aferent anului 2010, drept recunoscut prin dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 , atitudine justificată de către debitorii obligaţiei prin aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, dispoziţii care prevăd că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se vor acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi. Analizând dispoziţiile art.8, menţionate anterior, cu expunerea de motive la adoptarea Legii nr. 285/2010, instanţa constată existenţa unor neconcordanţe cu consecinţe juridice asupra prezentului litigiu. Astfel, raportat la contextul economic, la obiectivele stabilite prin strategia fiscal – bugetară pentru perioada 2011-2013 în expunerea de motive s-a precizat, ca finalitate urmărită prin măsurile propuse spre adoptare prin Legea nr. 285/2010, asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, diminuare operată prin aplicarea Legii nr.118/2010, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010 cu 15%. În aceste împrejurări, raportat şi la situaţia concretă a litigiului, instanţa apreciază că în fapt majorările salariale la care s-a făcut referire prin dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu sunt de natură să acopere, sub aspectul cuantumului, valoarea premiului anual corespunzător anului 2010, ci doar recuperarea reducerii salariale de 25% aplicate prin Legea nr. 118/2010 cu 15%.

Secţia I civilă, Decizia nr. 2139 din 3 decembrie 2012

Prin sentința civilă nr. 1312/1.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 74/110/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.F.P., Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău să plătească reclamantei premiul anual echivalent cu indemnizația brută din luna decembrie a anului 2009, premiu cunoscut sub denumirea „al 13-lea salariu”, aferent anului 2010.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Statului Român, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Bacău, ocupând postul de grefier I M.

Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției:

(1) Pentru activitatea desfășurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea.

(2) Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul indemnizația de încadrare brută din ultima lună de activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă persoanelor care au obținut calificativul „nesatisfăcător” ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar în anul pentru care se face premierea. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.

Dispozițiile legale menționate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (art. 48 alin. (1) pct. 7), act normativ ce a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010 și care, prin art. 25 a prevăzut următoarele:

(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.

(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.

La finele anului 2010, însă, dreptul reclamantei de a încasa premiul aferent acestui an era deja câștigat, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 neputând avea efect retroactiv, cu încălcarea principiului consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția României (legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile), angajatorul neavând posibilitatea suprimării acestui drept și nici pe aceea de a alege o altă modalitate de plată, astfel cum susțin instituțiile pârâte, potrivit cărora premiul anual aferent anului 2010 s-ar regăsi în majorările salariale acordate lunar în cursul anului 2011.

în jurisprudența sa (Hotărârea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, daca printr-o dispoziție legală in vigoare se stabilește plata unor sporuri si condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, in mod deliberat, să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt in vigoare (paragraf 23), instituțiile bugetare ordonatoare de credite având obligația legală (O.G. nr. 22/2002) de a prevedea în bugetele lor sumele necesare acordării drepturilor bănești prevăzute de dispozițiile legale în favoarea angajaților lor, dacă prin hotărâre judecătorească s-a stabilit aplicabilitatea acestor dispoziții.

Or, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 285/2010 echivalează nu doar cu o amânare a plății premiului anual prevăzut de dispozițiile Legii nr. 330/2009 dar chiar cu o negare acestui drept și se impune a fi ignorată pentru a face respectat principiul preeminenței dreptului internațional, consacrat de dispozițiile art.20 din Constituția României, principiu pe care instanța de judecată este datoare să-l aplice în virtutea atribuțiilor sale constituționale fără a putea fi acuzată de depășirea atribuțiilor judecătorești.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 40 alin. (2) lit. c) din C.muncii, acțiunea reclamantei a fost admisă, iar pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției obligați să plătească premiul anual aferent anului 2010, egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului 2010, sau, după caz, proporțional cu perioada în care a lucrat reclamanta în cursul acestui an.

Apreciind că între reclamantă și Statul Român nu există raporturi juridice specifice de dreptul muncii care să dea naștere în sarcina acestuia la obligația de plată a drepturilor bănești solicitate, instituțiile angajatoare având obligații legale în acest sens, tribunalul a constatat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, crearea unei jurisprudențe prin care statul poate fi obligat direct la drepturi salariale reprezentând nu doar o schimbare a debitorului obligației de plată, ci și o schimbare mecanismului de achitare a acestor drepturi.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției, recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

în motivarea recursului pârâtul Tribunalul Bacău a susținut că pentru premiul anual acordat de prima instanță nu au fost aprobate fonduri, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 330/2009.

în motivarea recursului promovat de Ministerul Justiției a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, susținându-se depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C.proc.civ., având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2011 și decizia Curții Constituționale nr. 838/2008.

Pe de altă parte, s-a susținut lipsa temeiului legal al hotărârii în condițiile în care, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2011 premiul anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, dispoziții care nu retroactivează, ci produc efecte doar cu privire la plata efectivă a premiului aferent anului 2010.

De asemenea, s-a susținut că în momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat prin dispozițiile legale nu se mai poate reține existența unui posesii sau bun, în sensul dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, având în vedere și cauza Kechko versus Ucraina.

A fost invocată și decizia nr. 185/2012 prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, constatându-se că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Pentru susținerea cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv Bugetul de stat pe anul 2011 al Curții de Apel Bacău.

Legal citată, intimata-reclamantă nu a fost prezentă sau reprezentată și nu a formulat cereri în cauză.

Examinând recursurile promovate pe motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 C.proc.civ., instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea cu judecata căreia reclamanta a învestit instanța de judecată s-a solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010, drept recunoscut prin dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009.

Promovarea acțiunii a fost determinată de neacordarea acestui premiu, atitudine justificată de către debitorii obligației prin aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, dispoziții care prevăd că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se vor acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.

Analizând dispozițiile art. 8, menționate anterior, cu expunerea de motive la adoptarea Legii nr. 285/2010, instanța constată existența unor neconcordanțe cu consecințe juridice asupra prezentului litigiu.

Astfel, raportat la contextul economic, la obiectivele stabilite prin strategia fiscal – bugetară pentru perioada 2011-2013 în expunerea de motive s-a precizat, ca finalitate urmărită prin măsurile propuse spre adoptare prin Legea nr. 285/2010, asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, diminuare operată prin aplicarea Legii nr. 118/2010, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010 cu 15%.

în aceste împrejurări, raportat și la situația concretă a litigiului, instanța apreciază că în fapt majorările salariale la care s-a făcut referire prin dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010 nu sunt de natură să acopere, sub aspectul cuantumului, valoarea premiului anual corespunzător anului 2010, ci doar recuperarea reducerii salariale de 25% aplicate prin Legea nr. 118/2010 cu 15%.

Nici sub aspectul inexistenței dreptului la acordarea premiului anual motivele de recurs nu sunt întemeiate. Astfel, inclusiv prin decizia nr. 115/2010 a Curții Constituționale a României s-a reținut că acest premiu „reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un «bun» în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție”, instanța de constituțional, apreciind, în limitele atribuțiilor sale, că dispozițiile art. 8, criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, prevăd doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma prevăzută, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.

Verificarea în concret a modalității de a obligației de către stat a condus la concluzia că premiul anual analizat nu a fost inclus în majorările salariale din anul 2011, pentru raționamentul expus anterior.

De asemenea, acordarea premiului anual este supusă unor condiții prevăzute de dispozițiile speciale în materie și nu are caracter fix și determinat precum salariul de bază brut sau indemnizația de încadrare brută, variind în funcție de perioada în care a fost desfășurată activitatea de către angajat. Recunoașterea efectelor dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/ 2010, invocată de recurentul Ministerul Justiției ar conduce și la concluzia acordării acestui premiu anual prin majorările salariale menționate, cu ignorarea condițiilor speciale de acordare a acestuia, concluzie în vădită neconcordanță cu cadrul normativ special.

în aceste împrejurări nu se poate aprecia că dispozițiile art. 8 se încadrează în marja de apreciere a statului de a reglementa folosința bunurilor, în condițiile în care reglementarea reprezintă o recunoaștere formală a unui drept, lipsit în concret de substanța sa, de natură a caracteriza existența sa sub aspect patrimonial.

Având în vedere aceste considerente nu se poate aprecia depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale, examinarea incidenței și efectelor dispozițiilor legale analizate încadrându-se în prerogativele instanțelor judecătorești, fără a modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege.

Nici motivul de recurs privind inexistența resurselor bugetare necesare executării obligației stabilite de prima instanță nu poate fi reținut ca o cauză exoneratorie a răspunderii pârâților, în condițiile în care prin modalitatea de reglementare expresă a obligației nu a fost stabilită o asemenea condiție în sarcina ordonatorilor de credite.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. au fost respinse ca nefondate recursurile promovate.

(Judecător Morina Napa)