Citeste şi


Pensionari CFR. Acordare permise de călătorie.. Jurisprudență Pensii


Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 206/A din data de 12.05.2014

Pensionari CFR. Acordare permise de călătorie.

O.G. nr.112/1999: art.8 alin.(3)

O.U.G. nr.80/2010: art.19;

O.U.G. nr.84/2012: art.9;

O.U.G. nr.29/2013: art. 6.

Legiuitorul a reglementat dreptul la gratuități la călătorii pe căile ferate române prin emiterea unor permise anuale de călătorie în acest sens, numărul lor putând însă diferii de la un an la altul prin voința legiuitorului în funcție de politica economico-financiară a statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional.

Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale – Decizia civilă nr. 206/A/12 mai 2014.

Prin acțiunea în conflict individual de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.3175/97/2013, reclamanții S.I. și S.T., au chemat în judecată pe pârâții M.T. și S.N.T.F.C. CFR C. SA, solicitând obligarea acestora la acordarea unui număr de 24 file permise de călătorie gratuită, valabile pentru circulația cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, atât cele de stat cât și cele private (Regiotrans, etc.) începând cu data de 01.01.2012 și în continuare.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de pensionari CFR au beneficiat fiecare până la data de 01.01.2012 de 24 file de permise de călătorie gratuite pe calea ferată, pe an, respectiv un drum dus-întors în fiecare lună, dar începând cu acea dată pârâții le-au redus acest drept la doar 6 file permise de călătorie gratuite pe an de persoană, respectiv 3 drumuri dus-întors anual.

In felul acesta, pârâții le-au încălcat drepturile câștigate încă de la construcția primelor linii de cale ferată din România și i-au umilit.

Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că întrucât permisele de călătorie din anii 2012 și 2013 nu mai pot fi folosite fiind valabile doar în cursul acelor ani, solicită daune materiale în valoare de 13.017,6 lei reprezentând contravaloarea a 72 file de permise de călătorie gratuite neacordate pe anii 2012 și 2013 și obligarea pârâților să le elibereze câte 24 file de permise de călătorie gratuită începând cu data de 01.01.2014.

In drept, au invocat art.84 și 85 și 92 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2012 – 2013 al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA, art.8 alin.1 lit.a și b, alin.3, 4, 5, 6, art.9 alin.1 și 2, art.14 din OG nr.112/1999, Codul muncii.

Pârâtul M.T. prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, arătând că este vorba despre un litigiu de administrativ și raportat la disp.art.1 alin.1 din Legea nr.554/2001 coroborate cu disp.art.96 alin.1 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel.

A mai invocat totodată și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are nici un fel de atribuții în ce privește eliberarea permiselor de călătorie pe calea ferată pentru pensionarii care beneficiază de gratuități, aceste atribuții revenind pârâtei S.N.T.F.C. CFR C. SA.

Pârâta S.N.T.F.C. SA prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că este vorba de un litigiu de contencios administrativ de competența Curții de Apel Alba Iulia-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, încadrându-se la disp.art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.554/2004.

Totodată a mai invocat și excepția lipsei procedurii prealabile raportat la prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 conform cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Având în vedere că reclamanții nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Aceeași pârâtă a mai invocat prin note de ședință, excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de capătul de acțiune privind daunele materiale în sumă de 13.017,6 lei reprezentând contravaloarea a 72 file neacordate pe anii 2012 și 2013, arătând că pentru permisele de călătorie pe căile ferate române, contravaloarea se suportă din bugetul Ministerului Transporturilor, prin urmare acesta are calitate procesuală pasivă pe acest capăt de acțiune.

Ambii pârâți, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Au arătat, în esență, că potrivit disp.art.8 alin.3 din OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interesul de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, actualizată, reclamanții au beneficiat de 24 file de permise de călătorie pe calea ferată, pe an.

Dar, prin OUG nr.80/2010, aceste dispoziții au fost modificate în sensul că în anul 2012 se acordă gratuități numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, iar prin art.2 din OUG nr.84/2012 această măsură s-a prelungit și în anul 2013.

Referitor la numărul de file de permise ce se vor acorda în anul 2014, s-a arătat că se vor supune dispozițiilor legale în vigoare.

In ce privește valabilitatea permiselor CFR pentru circulația cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, au arătat că legitimațiile de călătorie eliberate în baza actelor normative sus menționate sunt valabile la trenurile și pe relațiile de circulație pe care își desfășoară activitatea ca operator de transport S.N.T.F.C. CFR C. SA, acestea fiind Regio și Inter Regio, nu și pentru operatorii CF privați (Regiotrans).

Reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte, arătând că litigiul de față este un conflict de muncă și că au solicitat daune materiale de la pârâtul Ministerul Transporturilor, din al cărui buget trebuie suportată contravaloarea permiselor de călătorie, iar pârâta SNTFC „CFR C.”; SA face parte din Ministerul Transporturilor și este subordonată acestui minister.

Tribunalul Hunedoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2964/LM/ 14.11.2013 a respins acțiunea.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reținut următoarele:

Excepția necompetenței materiale a instanței a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2013, apreciindu-se că litigiul de față este un litigiu de muncă și nu unul de contencios administrativ.

Nefiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ nu este necesară nici procedura prealabilă, motiv pentru care excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta SNTFC „CFR C.”; SA este neîntemeiată și se va respinge ca atare.

Cât privește excepțiile lipsei calități procesuale pasive invocate de pârâți, instanța reține că:

In conformitate cu disp.art.18 alin.4 din O.G. nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal, cu modificările și completările ulterioare, contravaloarea permiselor de călătorie pe căile ferate române emise în mod gratuit pensionarilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.1 lit.a și b și alin.2 și membrilor lor de familie, se suportă din bugetul Ministerului Transporturilor.

Potrivit prev.pct.6 ale Cap. I „Dispoziții generale”; din Metodologia privind încadrarea în categorie de tren, clasă, condiții de emitere, gestionare și folosire a legitimațiilor de călătorie pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.624/17.09.2009, gestionarea legitimațiilor de călătorie în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române se face de S.N.T.F.C. SA prin Serviciul legitimații de călătorie, la nivel central, iar la nivel teritorial, prin compartimentele legitimații de călătorie.

Așa fiind, pârâtul Ministerul Transporturilor are calitate procesuală pasivă în cauza de față, în capătul de acțiune privind plata daunelor materiale solicitate, iar pârâta SNTFC CFR C. SA are calitate procesuală pasivă în capătul de acțiune privind eliberarea permiselor de călătorie.

Pe fond, se reține că :

Din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților rezultă că aceștia au fost salariați CFR, iar în prezent sunt pensionari.

Din adeverința nr.(…)/26.08.2013, eliberată de Suc. de T.F.C. Timișoara-Stația Simeria, rezultă că în perioada 2003-2011, inclusiv, reclamantul S.I a beneficiat de 24 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile clasa I, iar în perioada 2012-2013 inclusiv a beneficiat de 6 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile la clasa I.

Din aceeași adeverință rezultă că reclamanta S.T. a beneficiat în anii 2010 și 2011 de 12 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile la clasa I iar în anii 2012 și 2013 de 6 file de permise de călătorie gratuite pe calea ferată, valabile la clasa I.

Acordarea permiselor de călătorie pe căile ferate române este reglementată prin OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr.210/2003, care prevede în art.98 alin.3 că : „pensionarii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie”;.

Prin prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, s-a stabilit că:

„In anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative :

a). art.1, art.2 alin.1, 2 și 4, art.3 alin.1 și 2, art.4 alin.1, 2 și 3, art.5, art.8 alin.1, 2 și 3, art.9 alin.1, art.11 alin.1 și art.12 din OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare”;.

Prin art.2 din OUG nr.84/2012, aplicarea acestei măsuri a fost prelungită și în anul 2013.

In ce privește solicitarea reclamanților de a se face aplicarea disp.art.84 și 85 din C.C.M. al C.N.C.F CFR SA pe anii 2012 – 2013, instanța reține că constituie legea părților doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, iar clauzele acestor contracte pot fi stabilite numai în limitele legii, C.N.C.F. SA fiind o societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acționar unic care-și exercită drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.

In speță, legiuitorul a intervenit și a reglementat prin adoptarea OUG nr.80/2010, OUG nr.84/2012 și OG nr.29/2013, dreptul la un număr inferior de file de permis de călătorie, gratuite față de cel prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă sus menționat, situație în care norma legală prevalează dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă invocate de reclamanți.

Față de considerentele expuse, rezultă că în mod corect s-au acordat reclamanților doar câte 6 file de permise de călătorie gratuite în anii 2012 și 2013 conform actelor normative sus menționate.

Neavând dreptul la eliberarea unui număr mai mare de permise de călătorie pentru anii 2012 și 2013 decât cele de care au beneficiat, reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la plata daunelor materiale de 13.0176,6 lei solicitate.

In ce privește solicitarea reclamanților de acordare a 24 de file de permise de călătorie pe anul 2014, aceasta este de asemenea neîntemeiată, față de prev. OG nr.29/2013, publicată în M. Of. al României nr.550/30.08.2013, și care în art.6 arată că prevederile art.18 și 19 ale art. II din OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementara unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2014. Prin urmare, și în anul 2014, salariații și pensionarii CFR precum și membrii lor de familie vor beneficia de câte un carnet de permise de călătorie gratuite pe calea ferată cu 6 file.

In ce privește, capătul de acțiune privind valabilitatea permiselor CFR pentru circulația cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru considerentele următoare:

In conformitate cu prev. Cap.I pct.16 și Cap. III pct.15 din Anexa nr.1 a Ordinului Ministrului Transporturilor nr.1697/2012, publicat în Monitorul Oficial nr.824/07.12.2012, pentru aprobarea metodologilor de aplicarea prevederilor OG nr.112/119, permisele de călătorie sunt valabile la trenurile și pe relațiile de circulație pe care își desfășoară activitatea ca operator de transport S.N.T.F.CFR Călători SA (Regio și Inter Regio) nu și în ce privește operatori CF privați (Regiotrans).

Față de considerentele expuse s-a respinge acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea pretențiilor lor, arătând că își susțin motivele pe care și-au întemeiat acțiunea formulată și precizează că în mod nelegal li s-a luat un drept câștigat legal.

Intimata SNTFC.”CFR C.”; SA, a depus întâmpinare prin care invocă excepția decăderii pentru nemotivarea apelului, față de prevederile art.470 alin.1 lit.c) și d) și alin.3 din Codul de procedură civilă, susținând că apelanții nu aduc nici o critică sentinței atacate, reluând practic ceea ce au solicitat prin cererea de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefondat.

În drept, invocă art.205-206 din N.C.P.C.,Legea nr.554/2004, OG. nr.112/2003, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 210/2003, OUG. nr. 80/2010.

Intimatul M.T., prin întâmpinarea depusă, invocă excepția nulității recursului, față de dispozițiile art.83 alin.3, precum și art.489 alin.2 din CPC, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond făcând o aplicare corectă a legii în speță.

Apelanții reclamanți au depus concluziile scrise, prin care solicită respingerea apărărilor formulate de intimați prin întâmpinării și admiterea acțiunii, dreptul lor fiind prevăzut atât de OUG. nr.112/1999 cât și de Contractul Colectiv de muncă, iar OG. nr.80/2010 se aplică numai la salariați nu și la pensionari.

SNTFC.”CFR C.”; a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită, în principal, a se constata nulitatea apelului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nemotivat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Ministerul Transporturilor, a depus răspuns la întâmpinare, prin care precizează că își menține în totalitate punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea depusă și arată că în măsura în care instanța va recalifica calea de atac, solicită a se lua act că își menține punctul de vedere ce vizează nemotivarea căii de atac de către apelanți, invocând dispozițiile art.470 alin.1 lit.c) și d) din C.P.C.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:

Urmare a recalificării căi de atac de față, potrivit art.152 din Noul Cod de procedură civilă, prin raportare la art.7 alin.(1) și (2) din Legea nr. 76/2012, ca fiind apel, excepția nulității recursului invocată de intimatul M.T., prin prisma art. 487 din NCPC, va fi respinsă ca lipsită de obiect.

Din punct de vedere a căi ordinare de atac, care are astfel un efect devolutiv, Curtea, va face aplicarea art.476 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”;

Așa fiind, procedând la o nouă judecată asupra fondului, statuând în fapt și drept, Curtea, va respinge apelul de față ca fiind nefondat.

Astfel, acordarea permiselor de călătorie gratuită pe căile ferate române este reglementată prin OG. nr.112/30.08.1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și interes personal, aprobată prin Legea nr.210/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art.8 alin.(3) din acest act normativ (după republicare) pensionarii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 de file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie. Prin art.19 din O.U.G. nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar publicată în Monitorul Oficial Nr. 636 din 10 septembrie 2010 se prevede că: În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative: a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) și (4), art. 3 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1), (2) și (3), art. 5, art. 8 alin. (1), (2) și (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

Prevederile art.19 din această ordonanță de urgență se aplică în mod corespunzător și în anul 2013 (a se vedea art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012), precum și în anul 2014 (a se vedea art. 6 din O.G. nr. 29/2013).Prevederile OUG. nr.80/2010 au făcut obiectul controlului constituțional exercitat de Curtea Constituțională conform art.146 din Constituția României, care a statuat prin mai multe decizii că acest text de lege nu aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art.41 privind și protecția socială a muncii, art.47 alin. (2) referitoare la dreptul la și art.53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, arată că nu sunt încălcate dispozițiile art.20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Astfel prin DECIZIILE nr.1.576 din 7 decembrie 2011 și nr.291 din 23 mai 2013 Curtea Constituțională a reținut că [„măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin Legea nr.283/2011 „al cărei conținut urmărește nu doar aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008, dar și completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condițiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel național, cât și mondial, și de imperativul reechilibrării situației economice a țării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plății unor drepturi bănești”. Cu acest prilej, Curtea a constatat că Legea nr. 283/2011 reglementează o serie de măsuri cu caracter financiar având impact asupra unei game largi de drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de categorii socio-profesionale, drepturi ce își au izvor fie în Legea fundamentală, fie în alte acte normative. Referitor la prevederile de lege criticate, prin decizia menționată, Curtea a reținut că acestea se referă la indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Așa fiind, Curtea a constatat că drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, astfel încât dispozițiile art.53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

Curtea a constatat, totodată, că prevederile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică. În acest context, Curtea a reținut că măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere înseși substanței drepturilor bănești vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizații pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză. De altfel, Curtea a statuat că măsurile financiare criticate sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului, fiind în același timp proporționale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).În egală măsură, Curtea a considerat că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. În fine, Curtea a reținut că „legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art.53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi”].

Deciziile Curții Constituționale sunt, potrivit art.147 alin.(4) din Constituția României sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

În speță, în acord cu aceste decizii, Curte de Apel, constată ca nefondate susținerile apelanților vizând încălcarea unui drept câștigat prin lege, deoarece legiuitorul a reglementat dreptul la gratuități la călătorii pe căile ferate române prin emiterea unor permise anuale de călătorie în acest sens, numărul lor putând însă diferii de la un an la altul prin voința legiuitorului în funcție de politica economico-financiară a statului, de resursele financiare și de celelalte împrejurării reținute mai sus. Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din N.C.P.C. a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către reclamanți, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.