Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Nelegalitatea sentintei penale sub aspectul infractiunilor retinute si a cuantumului daunelor morale acordate .Condamnarea in recurs pentru 2 infractiuni si majorarea cuantumului daunelor morale.


Constată că ,Judecătoria Sibiu a dispus În baza art. 184 al.2 şi 4 cp, condamnarea inculpatului I A. la 2 ani cu închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 81 al.1 cp, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani închisoare, termen de încercare stabilit conform art. 82 al.1 C.p..

În baza art. 14 şi art. 346 al.1 C.p.p. rap. la art. 998 – art. 999 C.civ. au fost admise în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile D C şi D C şi obligat  inculpatul,  în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S T SRL Constanţa, la plata sumei de  35.100 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă D C şi la plata sumei de 24.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, D C .

Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă D C.

În baza art. 14 şi art. 346 al.1 rap. la art. 313 din L.85/2006 au fost admise acţiunile civile formulate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  şi  Spitalul  Militar Iaşi , şi  obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S T SRL Constanţa la plata  sumei de 3299 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  şi la plata sumei de 7449.35 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate către Spitalul  Militar Iaşi.

S-a constatat că  ASIGURARE REASIGURARE SA are calitate de asigurator.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile a asigurătorului  S.C. ASIGURARE ROMÂNEASCA  S.A. BUCUREŞTI .

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că în data de 08.09.2008 în jurul orelor 2030 în condiţiile unui carosabil umed, pe timp de noapte şi ploaie torenţială, inculpatul I A conducea autoturismul marca MAN, tractând o semiremorca , dinspre localitatea Sebeş, judeţul Alba, spre municipiul Sibiu.

La coborârea în pantă, datorită vitezei de deplasare a autotractorului – determinată şi de natura segmentului de drum (în pantă), depăşind axul drumului, iar după ce a acţionat brusc sistemul de frânare, a intrat în derapaj, carosabilul fiind umed, moment în care inculpatul I A a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autotractorului, pătrunzând astfel pe sensul opus de mers.

În aceste condiţii, inculpatul I A a acţionat brusc sistemul de frânare concomitent cu executarea virajului dreapta, încercând să redreseze autotractorul şi semiremorca. Această manevra s-a dovedit însă, a fi una ineficientă întrucât inculpatul n-a reuşit evitarea impactului cu autovehiculele care circulau regulamentar din sens invers.

Astfel, în mişcarea de derapaj semiremorca a intrat în coliziune cu autotractorul marca IVECO, condus de martorul K B A, care circula pe banda 1-a de mers, apoi a lovit frontal autoturismul marca VW Golf condus de partea vătămată D C  care circula pe banda a II-a de mers, târându-l cca. 10-15 metri şi ulterior proiectându-l în celălalt autotractor marca DAF , condus de martorul W G R pe banda I-a de mers, care circula în spatele autotractorului marca IVECO la o distanţă de 100-150 metri.

În urma impactului a rezultat avarierea celor trei autovehicule: autotractorului marca IVECO, autotractorului marca DAF şi autoturismul marca VW Golf, precum şi vătămarea corporală a conducătorului auto D C şi a pasagerului D C A care ocupau locul din partea dreaptă din autoturismul marca VW Golf.

Leziunile suferite de partea vătămată D C au necesitat un număr total de 140-150 zile de îngrijiri medicale în care se include şi recuperarea funcţională. S-a stabilit de asemenea incapacitatea de muncă a acestuia pe perioada subzistentei numărului de zile de îngrijiri medicale – conform concluziilor rezultate din raportul de constatară medico-legală nr. 6340/OF din 27.01.2009.

Leziunile suferite de partea vătămată D C A au necesitat un număr total de 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, calculate din momentul producerii lor, timp în care se include şi recuperarea funcţională – conform concluziilor rezultate din raportul de constatare medico-legală nr. 6341 din 28.01.2009.

Celor patru conducători auto: I A , D C K B A şi W G R – implicaţi în accidentul de circulaţie li s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.

Audiată fiind, partea vătămată D C, a declarat că la data de 08.09.2008, în jurul orei 20,30, se afla la volanul autoturismului Golf şi se deplasa pe DN 1 din direcţia localităţii Sibiu către localitatea Sebeş, împreună cu numitul D C A, care ocupa locul din partea dreaptă faţă a autoturismului.

La momentul impactului, autoturismul rula cu viteza de cca. 70 km/h, pe banda a II a de mers în rampă, în condiţii de ploaie şi carosabil umed, iar pe banda I a în acelaşi sens de mers se deplasa aproape în paralel autotractorul marca DAF.

La un moment dat, a observat că, pe sensul său de mers a pătruns TIR-ul condus de inculpatul I A, ce părea scăpat de sub control, iar datorită carosabilului umed a intrat în derapaj împreună cu semiremorca. Nu a putut evita impactul cu semiremorca, care a intrat frontal în autoturismul VW Golf, după care l-a târât cea. 15-20 metri – fiind prins sub roţile din spate ale semiremorcii, apoi autoturismul VW Golf a fost proiectat în autotractorul DAF care se deplasa pe banda I-a a sensului de mers. Pentru a nu fi decapitaţi atât conducătorul auto cât şi pasagerul s-au aplecat sub bordul autoturismului VW Golf.

În urma impactului, caroseria autoturismul VW Golf a fost distrusă total, părţile vătămate D C şi D C A au fost prinşi în caroseria contorsionată, fiind nevoie de intervenţia S.M.U.R.D. Sibiu ( Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare), pentru a fi scoşi şi a li se acorda asistenţă medicală.

Inculpatul I A a declarat că, la data de 08.09.2008 în jurul orei 20,30, pe timp de ploaie şi carosabil umed, conducea autotractorul marca MAN, , tractând semiremorca , pe DN 1, din direcţia localităţii Săcel către localitatea Sibiu, ambele din judeţul Sibiu.

La coborârea în pantă a intrat în derapaj, pierzând direcţiei de deplasare a autotrenului şi astfel a pătruns pe sensul invers de mers.

În aceste condiţii inculpatul I A a acţionat brusc sistemul de frânare concomitent cu executarea virajului în partea dreaptă pentru a redresa autotrenul şi semiremorca însă nu a reuşit, intrând cu semiremorca în coliziune cu autovehiculele care circulau regulamentar din sensul invers pin direcţia localităţii Cristian spre localitatea Săcel, în rampă. Astfel, în mişcarea de derapaj semiremorca a intrat în autotractorul marca IVECO, apoi a intrat în autoturismul marca VW Golf de culoare roşu,  , după care a intrat în autotractorul marca DAF.

Împotriva sentinţei au formulat apel partea responsabilă civilmente S.C. S T S.R.L., părţile vătămate D C A şi D C, precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Părţile vătămate în motivele de apel critică sentinţa sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că faţă de gravitatea leziunilor suferite, daunele morale acordate nu sunt în măsură să compenseze suferinţa produsă.

S.C. S T  S.R.L. prin apelul formulat solicită desfiinţarea hotărârii şi înlăturarea obligării acesteia în solidar cu inculpatul de la plata despăgubirilor civile cu motivarea că în cauză se impune reţinerea calităţii de parte responsabilă civilmente în sarcina societăţii de asigurare.

În motivarea apelului se arată că apelanta  S.C. S T S.R.L. este posesor al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto în baza contractului încheiat cu S.C. Asigurare Reasigurare S.A., oferindu-i astfel calitatea de parte responsabilă civilmente, bazată pe ideea de garantare şi protejarea intereselor persoanelor păgubite, dar şi pe ideea de risc asumat, care este  esenţa oricărei societăţi de asigurare.

De asemenea se invocă dispoziţiile art. 57 din lege, conform căruia drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentului de autovehicul se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei şi pot fi exercitate şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligării acestuia, cu citarea celui răspunzător de producerea pagubei. În concluzie, se solicită să se reţină că societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a formulat apel criticând sentinţa atacată numai sub aspectul laturii penale, întrucât instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra uneia din infracţiunile cu care a fost învestită.

În motivele de apel se învederează că prin rechizitoriu, instanţa a fost învestită cu două infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p., în dauna părţilor vătămate DC şi D C A, însă instanţa de fond, atât în dispozitiv cât şi în considerente s-a pronunţat numai cu privire la o infracţiune prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p..

Tribunalul Sibiu, analizând sentinţa atacată, potrivit motivelor de apel formulate, precum şi analizând cauza din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 378 C.p.p.,a constatatr ca. sentinţa atacată este nelegală în parte sub aspectul infracţiunilor reţinute şi a cuantumului daunelor morale acordate.

Astfel apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, a fost întemeiat şi a fost admis, întrucât s-a constatat că instanţa de fond deşi a fost sesizată cu două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 , 4 C.p., fapte săvârşite în dauna părţilor vătămate DC şi D C A, s-a pronunţat pe o singură infracţiune.

În consecinţă s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi s-a  dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p..

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea vătămată DC, s-a  luat act de retragerea apelului.

Analizând în continuare apelul părţii vătămate D C A, instanţa constată că faţă de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de leziunile produse, precum şi de sechelele cu care partea vătămată se confruntă, Tribunalul apreciază, că daunele morale acordate nu sunt suficiente şi astfel nu sunt în măsură să compenseze suferinţe fizică precum şi cea psihică provocată de leziunile suferite, părţii vătămate.

Conform actelor medicale, partea vătămată a fost nevoită să se interneze în spital de mai multe ori, a suferit o intervenţie chirurgicală, ca urmarea multiplului politraumatism suferit în urma accidentului.

De asemenea, urmare a leziunilor produse partea vătămată, deşi este o persoană tânără (în vârstă de 39 de ani), conform recomandărilor medicale este nevoit să evite frigul, umezeala precum şi  efortul fizic susţinut, ceea ce constituie o schimbare radicală a modului de viaţă.

În acest context nu pot fi ignorate, atât trauma fizică cât şi cea psihică, care deşi  nu pot fi înlăturate, prin acordarea unor daune morale, pot fi cel puţin atenuate. Ca atare, tribunalul apreciază ca echitabilă majorarea daunelor morale acordate de la 30.000 lei la 40.000 lei.

În lipsa unor criterii legale de stabilire exactă a cuantumului daunelor morale, instanţa în acordarea acestora  are în vedere, în principal, practica judiciară.

Analizând în continuare apelul părţii responsabile civilmente, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât acesta în temeiul raportului de prepuşenie, rezultat din calitatea de angajat al inculpatului la partea responsabilă civilmente, răspunde în solidar alături de inculpat în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Dispoziţiile legale invocate de apelanta parte responsabilă civilmente, reglementează situaţia angajării răspunderii  delictuale în materie civilă, caz în care acesta a fost obligat la plată conform contractului de asigurare, în calitate de contractant, şi nu de parte responsabilă civilmente.

De altfel, calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul penal şi limitele răspunderii acestuia se soluţionează conform deciziei în interesul legii nr. I/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit în sensul că asigurătorul nu poate avea în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente.