S.P. 47/01.03.2012
Loviri sau alte vătămări
Violenţe exercitate asupra unui minor
Prin rechizitoriul P. de pe l. J. M. înregistrat pe rolul instanţei la data de 26.08.2011 inculpatul
S.N. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 C. pen.
În actul de sesizare procurorul a reţinut că în data de 19.04.2011, în jurul orei 1330, inculpatul l-a agresat fizic pe minorul V. R. C., aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui prin care i s-au pricinuit leziuni traumatice vindecabile în 3-4 zile.
Partea vătămată, asistată de părinţi, s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 300 de lei daune materiale şi 5000 de lei daune morale ( f. 27 jud. ).
Inculpatul a negat comiterea infracţiunii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv:
-plângerea prealabilă a persoanei vătămate ( f. 5 );
-certificatul medico-legal ( f. 6 );
-acte medicale ( f.7-10 );
-procesul – verbal de sancţionare contravenţională a persoanei vătămate ( f. 11 );
-declaraţiile persoanei vătămate V.R. C. ( f. 12-14 );
-relaţiile comunicate de S.M.ş ( f. 15 );
-declaraţiile martorilor H. V. ( f. 16-18, 36 jud. ), Gh. Gh. ( f. 19-21, 37-38 jud. ), D. A.( f. 22, 41-42 jud. ), V. Gh. E. ( f. 24-25, 47 jud. ), G. S. ( f. 26, 62 jud. ), A. I. ( f. 48-49 jud. ), S. M. I.ţ ( f. 60-61 jud. );
-declaraţia asistentului legal al minorului V.N. M. ( f. 27 );
-declaraţiile inculpatului ( f. 29-31, 28-29 jud. )
instanţa reţine următoarea stare de fapt:
În data de 19.04.2011, în jurul orei 13, persoana vătămată minoră V. R.C. se deplasa cu căruţa spre B.dinspre B.. Împreună cu acesta se mai aflau în căruţă martorii H. V., Gh. Gh. şi D. A..
La ieşirea din B., în afara drumului, erau animalele inculpatului, păzite de ciobanii acestuia, S. M. şi G. S.. Aceştia discutau cu martorul A. I.. La o distanţă de câţiva metri se afla inculpatul. Acesta stătea de vorbă cu martorul V. Gh..
La apropierea atelajului, câinii care păzeau animalele inculpatului au început să latre şi s-au apropiat de căţelul care însoţea căruţa. Persoana vătămată a întrebat întâi ai cui sunt câinii şi, aflând că aparţin inculpatului, a înjurat atât câinii, cât şi pe inculpat. Persoana vătămată a folosit la adresa inculpatului apelativul „cioban” în sens jignitor. Căruţa, care încetinise, şi-a continuat apoi drumul spre Bazna.
Inculpatul nu a reacţionat pe moment şi este foarte posibil să nu fi perceput că înjurătura i s-a adresat şi lui. Cert este că persoanele prezente i-au atras atenţia asupra acestui lucru.
După aproximativ 15-20 de minute, inculpatul s-a urcat în maşină şi a plecat în direcţia în care se deplasa căruţa. A ajuns atelajul din urmă şi a oprit maşina oblic, în faţa căruţei. Inculpatul s-a deplasat la căruţă şi l-a întrebat pe minor de ce l-a înjurat. Acesta a afirmat că a înjurat câinii, iar inculpatul l-a întrebat dacă vrea să-l bată. Partea vătămată a bravat spunându-i inculpatului să-l lovească, lucru pe care acesta l-a făcut. Iniţial l-a pălmuit peste faţă, apoi s-a urcat în căruţă şi l-a lovit de două ori cu pumnul în faţă şi în zona umărului. De frică, ceilalţi ocupanţi ai atelajului nu au intervenit.
Inculpatul s-a deplasat, apoi la autoturism. A luat o bâtă şi a revenit spre căruţă, însă inculpatul şi martorii au fugit.
În urma incidentului persoana vătămată a suferit un traumatism cranio – facial, contuzie buza inferioară şi regiunea toracică posterioară dreaptă. Pentru înlăturarea suspiciunii de fractură în regiunea occipitală, a fost necesară şi o investigaţie cu computer tomograf. Pentru leziunile cauzate au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Declaraţiile martorilor oculari H., Gh. şi D. creionează starea de fapt reţinută de instanţă şi susţin afirmaţiile persoanei vătămate, precum şi constatările medico-legale.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a doua parte a incidentului ( deplasarea în urmărirea căruţei şi agresiunea ) nu au avut loc, fără succes însă.
Angajaţii S. şi G.au oferit două versiuni ale succesiunii evenimentelor. Dacă martorul G. a fost sincer, relatând că persoana vătămată a înjurat câinii şi pe inculpat, după care şi-a continuat drumul spre B., martorul S. a exagerat afirmând, în plus, că persoana vătămată a înjurat şi familia inculpatului, apoi, de la distanţă, a înjurat din nou şi a bravat că nu-i este frică de inculpat, apoi căruţa s-a îndepărtat pe un drum de pământ spre pădure, unde accesul auto nu era posibil din cauză că anterior plouase câteva zile la rând şi că inculpatul a rămas la faţa locului încă o oră şi jumătate, iar apoi a plecat în direcţia opusă celei în care se deplasase căruţa. În consecinţă declaraţia nesinceră a martorului S. va fi înlăturată.
Martorul V.a confirmat starea de fapt iniţială, reţinută şi de instanţă, a atras atenţia inculpatului că a fost înjurat, a mai rămas alături de acesta aproximativ o jumătate de oră, iar spre seară, a aflat de la inculpat că i-a ajuns pe cei din căruţă şi a discutat cu persoana vătămată în încercarea de afla motivul injuriilor.
Martorul A. a oferit o declaraţie nesinceră, a exagerat şi el, ca şi martorul S., injuriile părţii vătămate, ba mai mult a susţinut că i s-a părut că şi ceilalţi ocupanţi ai căruţei l-au înjurat pe inculpat, a afirmat că inculpatul a mai rămas lângă animale aproximativ o oră şi jumătate şi a confundat maşina inculpatului crezând că era a martorului D.. Din aceste motive şi această declaraţie a fost înlăturată.
În consecinţă, având în vedere declaraţiile persoanei vătămate, actele medicale, procesul – verbal de sancţionare contravenţională a persoanei vătămate, declaraţiile martorilor H., Gh., D., G. şi V., instanţa va constata că în ziua de 19.04.2011 inculpatul a agresat fizic partea vătămată minoră, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, faptă care realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 C. pen., pentru care instanţa va stabili pedeapsa amenzii de 1500 de lei.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere următoarele criterii:
-limitele de pedeapsă cu amenda pentru fapta comisă ( art. 63 al. 3 teza a II-a C. pen. );
– gradul ridicat de pericol social al faptei comise apreciat prin prisma modului violent de comitere a infracţiunii, a consecinţelor care se puteau produce ( vezi suspiciunea de fractură în regiunea occipitală ), a diferenţei de vârstă, maturitate şi experienţă dintre părţi;
-antecedenţa infracţională a inculpatului ( a mai fost condamnat anterior de 6 ori pentru acelaşi gen de infracţiune – vezi cazier – f. 35 );
-starea de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea aplicată prin sent. pen. nr. 338/2008 a J. M.;
-insistenţa inculpatului de a nega faza a doua a incidentului, în ciuda evidenţei probelor administrate în condiţii de contradictorialitate;
-consecinţele medico-legale produse faţă de o persoană minoră.
Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 C. pen., în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 338/2008 a J. M., definitivă la 26.01.2009, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani.
Prezenta infracţiune fiind comisă în termenul de încercare, atrage incidenţa recidivei postcondamnatorii, cu tratamentul specific prevăzut de art. 83 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. instanţa va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 338/2008 a Judecătoriei Mediaş şi va dispune executarea integrală a acestei pedepse pe lângă pedeapsa amenzii aplicată pentru noua infracţiune.
Persoana vătămată a solicitat despăgubiri materiale de 300 de lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasări în faţa organelor de cercetare penală, spital şi alte autorităţi, precum şi contravaloarea certificatului medico – legal şi suma de 5000 de lei reprezentând daune morale.
În cazul daunelor morale persoana vătămată a probat cheltuielile cu obţinerea certificatului medico-legal – 38 de lei ( f. 6 şi 10 ), cu deplasări pe ruta B. – M. ( 18 km ), tur – retur, la 6 termene de judecată, conform încheierilor de şedinţă – 89,12 lei ( sumă probată parţial cu bonurile de carburant de la filele 56 şi 57 jud. – la un consum mediu de 7,5 litri/100 km, rezultă că pentru 216 km sunt necesari aproximativ 16 litri de carburant*5,57 lei =89,12 lei ) şi deplasarea de la Mediaş la Sibiu a avocatului – 42,6 lei, vezi fila 59 jud. ( 100 km, aproximativ 7,5 litri*5,68=42,6 ). Partea vătămată a mai probat şi o cheltuială făcută cu o investigaţie medicală – 130 lei ( f. 8, 10 ), însă nu a solicitat această sumă, astfel că nu poate fi acordată.
În ce priveşte daunele morale instanţa a avut în vedere două aspecte. Pe de o parte, faptul că violenţa inculpatului manifestată faţă de partea vătămată în vârstă de 17 ani şi care a produs consecinţele indicate în certificatul medico-legal, a produs în mod cert un prejudiciu de natură psihică. Pe de altă parte, sub aspectul întinderii prejudiciului moral, instanţa nu poate trece uşor peste atitudinea jignitoare şi bravura inconştientă a persoanei vătămate, specifică vârstei, inclusiv promisiunea de recompensă a martorilor, în cazul obţinerii de despăgubiri, expusă de martorii audiaţi şi constatată de agent în procesul – verbal de sancţionare contravenţională.
În consecinţă, instanţa apreciază prejudiciul moral mult sub pretenţiile solicitate şi va acorda minorului suma de 800 de lei cu acest titlu.
În temeiul art. 14, 17 şi 346 C. pr. pen., rap. la art. 998 C. civ., instanţa va obliga inculpatul să plătească părţii civile minore V.R. C. despăgubiri materiale în sumă de 169,72 lei şi daune morale în sumă de 800 de lei.
În cauză s-a constituit parte civilă şi S. M. M. pentru îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate ( f. 15 ).
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa va obliga inculpatul să plătească părţii civile S.M. M.despăgubiri în sumă de 100 de lei, plus dobânda legală până la data plăţii efective.
În baza art. 193 al. 1 şi 2 C. pr. pen., instanţa va obliga inculpatul să plătească părţii civile minore cheltuieli de judecată în sumă de 1000 de lei, făcute cu onorariul apărătorului ( f. 58 jud. ).
În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen., instanţa va obliga inculpatul să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 500 de lei.
