Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Nesemnarea minutei de către judecator. Consecinţe.


Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 66/R/03.02.2010

Judecătoria Huedin prin sentinţa penală nr. 112 din 01.06.2009, în baza art. 87 alin. 1 OUG 195/2002, cu aplicarea art. 76 lit. d raportat la art. 74 lit. a , b şi c C.pen., a  condamnat pe inculpatul C.S. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 178 alin. 1 şi 3 C.pen., cu aplicarea art. 76 lit. b raportat la art. 74 lit. a , b şi c C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit a C.pen. iar în baza art. 34 C.pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art.861 C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

In baza art. 863 C.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar, în ziua ce urmează a fi stabilită de acest serviciu, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj ; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile , precum şi întoarcerea;  să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C.pr.pen., i-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., corob. cu art. 998-999 C.civ. a fost obligat inculpatul C.S. , în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile P.S..

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.V..

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. s-a luat act că D.C., nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în data de 26.08.2007, în jurul orelor 00.05, organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Huedin, au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 E 60, la ieşire din localitatea Huedin înspre Oradea, s-a produs un accident rutier grav. Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km. 532+400 m, fiind comis de inculpatul C.S. care în timp ce conducea autoturismul, marca BMW, cu nr. de înmatriculare AB-12-CDE, din direcţia Cluj-Napoca – Oradea, pe o porţiune de drum în aliniament, s-a angajat în depăşirea unei ambulanţe având nr. de înmatriculare FG-34-HIJ, care circula regulamentar în aceeaşi direcţie, autoturismul BMW nu a păstrat o distanţă laterală suficientă faţă de acest autovehicul, a intrat în coliziune cu ambulanţa, după care ambele autovehicule au părăsit partea carosabilă, au trecut peste şanţul din partea dreaptă a sensului de mers, ambulanţa răsturnându-se pe partea stângă.

Ambulanţa cu nr. de înmatriculare FG-34-HIJ a fost condusă de către A.Ş.A. şi transporta doi pacienţi care se întorceau de la dializă de la Clinica de Nefrologie din Cluj-Napoca. În urma accidentului a rezultat decesul pacientului P.L. şi vătămarea corporală a persoanei vătămate M.V.

Persoana vătămată M.V. a fost transportat la Spitalul Orăşenesc Huedin, rămânând internat până la data de 29.08.2007, stabilindu-i-se diagnosticul „traumatism toraco-lombar stg. fractura coastei a VUI-a stg., contuzie cu echimoză laterocervical dreapta, pectorală stg. şi braţ stg. Cadavrul persoanei decedate a fost depus la morga Spitalului orăşenesc Huedin, iar în urma necropsiei s-a stabilit că moartea acesteia s-a datorat unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, a bazei craniului şi leziuni meningo-cerebrale şi traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale multiple, fractură de stern şi claviculă). Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi compresiune în cadrul unui accident rutier, iar între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Imediat după producerea evenimentului rutier, conducătorilor auto le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1667 din 30.08.2007, rezultă că, conducătorul auto al ambulanţei nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero), iar din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1665 din 30.08.2007, rezultă că inculpatul C.S. avea o alcoolemie de 1,80 grame la mie la prima probă şi 1,70 grame la mie la cea de-a două probă.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, a fost identificată şi ridicată roata stângă faţă a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare AB-12-CDE, care prezenta o tăietură pe flancul exterior, iar janta prezenta o deformare în dreptul acestei tăieturi.

In apărarea sa inculpatul a susţinut ca explozia cauciucului a fost anterioara impactului si a determinat pierderea controlului asupra autoturismului si ca explozia cauciucului nu s-a produs ca urmare a accidentului.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, prin care s-a concluzionat că accidentul nu s-a produs din cauza exploziei anvelopei stânga faţă a autoturismului marca BMW, întrucât dacă explozia s-ar fi produs înainte de momentul impactului cu ambulanţa, ar fi rămas urma de rulare atât pe anvelopă cât şi pe carosabil, iar acea tăietură prezentă pe anvelopă nu prezintă caracteristicile şi aspectul unei explozii.

S-a concluzionat de asemenea în raportul de expertiză tehnică auto că accidentul s-a produs din cauza conducerii autoturismului marca BMW de către inculpat sub influenţa băuturilor alcoolice, precizându-se că la o alcoolemie de peste 1,20 grame la mie, riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 de ori, iar principalele efecte generatoare de accidente rutiere ale consumului de alcool sunt : nivelul de concentrare ale atenţiei scade foarte mult, scade percepţia, câmpul vizual se reduce, timpul de reacţie se măreşte ( cel puţin se dublează) diminuarea preciziei gesturilor, scad reflexele.

Întrucât persoana vătămată M.V. nu a depus plângere împotriva inculpatului, s-a dispus, în conformitate cu prev. art. 10 lit.f C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin.l, 3 C.pen..

Potrivit dispoziţiilor art. 317 C.pr.pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

Cu alte cuvinte, obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, nu este legat de un act al instanţei, care să-i determine conţinutul şi limitele, ci este determinat numai de cuprinsul actului de sesizare, care este astfel implicit caracterizat şi ca act de învestire. Astfel, s-ar putea ajunge la procedee arbitrare, de efectuare a urmăririi penale, cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege doar pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, eventual pe calea exercitării apelului, a recursului de către procuror, sau chiar a recursului în anulare, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, mai complexe, fără a se mai parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi drepturile elementare la apărare ale celui judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.

Prin rechizitoriu, deşi s-a menţionat că inculpatul C.S. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin.l – 3 C.pen. şi pentru conducere unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o alcoolemie ce depăşeşte limita legală, prev. şi ped. de art. 87 alin.l din OUG 195/2002 cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., a fost trimis în judecată numai pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin.l – 3 C.pen., deşi în cuprinsul rechizitoriului s-a argumentat de ce, în opinia procurorului, în cauză infracţiunea de conducere unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o alcoolemie ce depăşeşte limita legală nu este absorbită de infracţiunea de ucidere din culpă, fiind vorba de un concurs de infracţiuni.

Procurorul a formulat cerere privind extinderea acţiunii penale la termenul de judecată din data de 01.06.2009 iar instanţa, faţă de dispoziţiile art. 336 alin. 1 lit. a C.pr.pen., a luat act de declaraţia reprezentantului Ministerului Public şi, în consecinţă, a extins acţiunea penală si faţă de infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev. si ped. de art., 87 alin.l OUG 195/2002.

Urmare a extinderii acţiunii penale, atât reprezentantul Ministerului Public, cât şi inculpatul şi apărătorul acestuia şi părţile civile prezente au învederat că nu au cereri în probaţiune de formulat.

În procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 04.12.2008 (f. 111) inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală numai cu privire la fapt prevăzută de art. 178 alin. 1, 3 C.pen.. Cu toate acestea, potrivit declaraţiei luate acestuia data de 20.03.2008 (f. 107 d.u.p.) declaraţia a vizat ambele infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 178 alin. 1, 3 C.pen., cât şi cea prevăzută de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002. Inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că este cercetat pentru două infracţiuni, astfel cum rezultă din procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii (f. 106, d.u.p.), astfel încât inculpatul, asistat de către un apărător ales în cursul urmăririi penale a avut cunoştinţă de acest aspect.

În faza de urmărire penală, inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia. în faţa instanţei, prevalându-se de drepturile prevăzute în cuprinsul art. 322 Cod pr pen., inculpatul a arătat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei. Având ultimul cuvânt, a arătat că recunoaşte şi regretă faptele comise.

În faţa instanţei, în mod nemijlocit au fost audiaţi martorii A.Ş.A. (f. 30-31) şi M.V. (f. 36).

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002, instanţa de fond a reţinut că sub raportul laturii obiective, infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală se săvârşeşte prin acţiunea conducătorului auto care conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respective de 0,80 grame la mie.

Sub raportul laturii obiective, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie.

În speţă, după cum a rezultat din ansamblul probator administrat, accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km 532+400 m, deci pe un drum european, cu circulaţie intensă, pe care inculpatul  a rulat pe o distanţă de peste 5 km ( din centrul oraşului Huedin – km.527 şi până la km 532+400 m, unde a avut loc evenimentul rutier).

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1665 din 30.08.2007, a rezultat că inculpatul C.S. avea o alcoolemie de 1,80 grame la mie la prima probă şi 1,70 grame la mie la cea de-a două probă.

Concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nu au fost contestate de către inculpat, rezultând astfel, în mod neechivoc faptul că inculpatul a circulat pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Ca urmare, instanţa de fond a concluzionat că în drept, fapta inculpatului C.S., care la data de 26.08.2007, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare AB-12-CDE, cu o alcoolemie în sânge ce depăşeşte limita legală, pe DN 1 E 60, din direcţia Cluj-Napoca -Oradea, pe o distanţă de peste 5 km (din centrul oraşului Huedin – km.527 şi până la km 532+400 m) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. şi ped. de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, atât sub raportul laturii obiective, cât şi sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului şi urmarea periculoasă produsă existând legătură de cauzalitate.

La individualizarea şi dozarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 72 C.pen., dispoziţiile art. 52 C.pen., precum şi circumstanţele reale ale comiterii faptei şi personale ale inculpatului. Astfel, inculpatul C.S. are 26 de ani, nu are antecedente penale, iar în societate are o comportare bună iar atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, a avut în mod constant un comportament sincer, recunoscând şi regretând fapta comisă, motiv pentru care s-au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c C.pen. urmând a li se eficienţă raportat la dispoziţiile art.76 C.pen.

În consecinţă, în baza art. 87 alin. 1 OUG 195/2002, cu aplicarea art. 76 lit. d raportat la art. 74 lit. a, b şi c C.pen., a fost condamnat inculpatul C.S., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art.178 C.pen., instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.178 alin.1 şi 3 C.pen., uciderea din culpă a unei persoane săvârşită de către un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, se pedepseşte cu închisoarea.

Sub raportul laturii obiective, infracţiunea se realizează printr-o activitate de ucidere, care poate consta într-o acţiune sau inacţiune care are ca rezultat moartea unei persoane iar între activitatea de ucidere şi rezultatul produs trebuie să existe legătură de cauzalitate. Raportul de cauzalitate există şi atunci când activitatea culpoasă a făptuitorului se suprapune pe activitatea altei persoane, fiind suficient ca această activitate să se înscrie printre cauzele care au determinat rezultatul iar răspunderea penală a făptuitorului nu este înlăturată, existând un raport de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea acestuia şi moartea victimei chiar dacă la producerea rezultatului a contribuit şi victima prin propria sa activitate culpoasă.

Sub raportul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte din culpă, fie sub forma culpei cu previziune, în sensul că făptuitorul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos dar a sperat în mod uşuratic că acesta nu se va produce, fie sub forma culpei simple, în sensul că făptuitorul nu a prevăzut rezultatul, deşi putea şi trebuia să-l prevadă. Dispoziţiile alin.3 instituie o agravantă iar pentru existenţa acestei agravante se cer îndeplinite două condiţii: făptuitorul să fie un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică şi să aibă în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau se află în stare de ebrietate

În dreptul procesual penal român funcţionează principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită. Astfel, declaraţia inculpatului este divizibilă şi retractabilă şi, faţă de dispoziţiile art. 69 C.pr.pen., are forţă probantă numai dacă se coroborează cu restul probelor administrate . Declaraţiile martorilor, spre deosebire de cele ale inculpatului şi părţii vătămate pot servi necondiţionat la aflarea adevărului, fără a fi nevoie să fie coroborate.

În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni iar în faţa instanţei, deşi nu a dat declaraţie, nu a contestat declaraţiile anterioare, declaraţii care au fost date în prezenţa unui apărător ales.

Potrivit raportului de constatare medico-legală (f.66-69) moartea părţii vătămate a survenit în urma unui politraumatism ( traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, a bazei craniului şi leziuni meningo-cerebrale şi traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale multiple, fractură de stern şi claviculă). Raportul de constatare medico-legală a concluzionat în sensul că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi compresiune în cadrul unui accident rutier, iar între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Potrivit declaraţiilor inculpatului date în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în mod nemijlocit A.Ş.A. (f. 30-31) şi M.V. (f. 36), precum şi cu concluziile raportului de expertiză tehnică (f. 78-94 d.u.p.) accidentul s-a produs ca urmare a acroşării ambulanţei de către autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare AB-12-CDE, condus de către inculpat care, la momentul acroşării se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică accidentul s-a produs din cauza conducerii autoturismului marca BMW de către inculpat sub influenţa băuturilor alcoolice, precizându-se că la o alcoolemie de peste 1,20 grame la mie, riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 de ori, iar principalele efecte generatoare de accidente rutiere ale consumului de alcool sunt : nivelul de concentrare ale atenţiei scade foarte mult, scade percepţia, câmpul vizual se reduce, timpul de reacţie se măreşte (cel puţin se dublează) diminuarea preciziei gesturilor, scad reflexele.

Faţă de probele administrate, a rezultat că moartea părţii vătămate a survenit din cauza unui politraumatism produs prin lovire de corpuri dure şi compresiune în cadrul unui accident rutier iar culpa în producerea acestui accident aparţine,  fără dubiu, inculpatului, astfel cum a rezultat din ansamblul probator administrat.

În drept, instanţa de fond a conchis că fapta inculpatului C.S., care la data de 26.08.2007, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare AB-12-CDE, cu o alcoolemie în sânge ce depăşeşte limita legală, pe DN 1 E 60, din direcţia Cluj-Napoca – Oradea, la km. 532 + 400 m, încălcând astfel prev. art. 118 lit.c din OUG 195/2002, s-a angajat în depăşirea unei ambulanţe, cu nr. de înmatriculare FG-34-HIJ, care circula regulamentar în aceeaşi direcţie, pe care a acroşat-o şi a scos-o în afara carosabilului unde s-a răsturnat, din evenimentul rutier rezultând decesul victimei Pasca Liviu „întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin.l-3 C.pen., atât sub raportul laturii obiective, cât şi sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului şi urmarea periculoasă produsă existând legătură de cauzalitate.

La individualizarea şi dozarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere, raportat la criteriile generale prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 72 C.pen., dispoziţiile art. 52 Cod pen., considerentele reţinute anterior, precum şi împrejurarea -astfel cum rezultă din declaraţia părţii vătămate M.V. (f. 29) – că inculpatul s-a preocupat de cheltuielile de înmormântare ale decedatului motiv pentru care, raportat şi la această faptă, s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c C.pen. urmând a li se da eficienţă raportat la dispoziţiile art.76 C.pen.

În consecinţă, în baza art. 178 alin. 1 şi 3 C.pen., cu aplicarea art. 76 lit. b raportat la art. 74 lit. a , b şi c C.pen., a fost condamnat inculpatul C.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzut de art.33 lit.a C.pen. iar în baza art.34 C.pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, faţă de considerentele deja reţinute, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi fără ca pedeapsa să fie efectiv executată, motiv pentru care, în baza art.861 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani iar în baza art.863 C.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar, în ziua ce urmează a fi stabilită de acest serviciu, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile , precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării.

Sub aspectul laturii civile din prezenta cauză penală instanţa de fond a reţinut că au fost citate, în calitate de părţi civile, surorile decedatului, D.C., P.S. şi M.V. însă deşi a fost legal citată, D.C. nu s-a constituit parte civilă, instanţa de fond luând act de această împrejurare.

M.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20 milioane lei vechi, potrivit declaraţiei date în şedinţa publică din data de 06.04.2009. întrucât constituirea de parte civilă a avut loc la un moment ulterior citirii actului de sesizare în faţa instanţei, respectiv în şedinţa publică din data de 23.03.2009, aşa încât, instanţa de fond în baza art.14 şi 346 C.pr.pen. a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă M.V.

P.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20 milioane lei vechi, cu titlu de daune morale, motiv pentru care la soluţionarea acestei cereri, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 998-999 C.civ. şi art.14 şi art.346 C.pr.pen. Astfel, temeiul acordării unor astfel de despăgubiri în speţă îl constituie suferinţa de ordin psihic rezultată ca urmare a producerii accidentului. în această materie, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele suferite de partea civilă trebuie să aprecieze asupra unei sume care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipseşte ca urmare a faptei săvârşite de către inculpat.

În speţă, moartea părţii vătămate s-a produs ca urmare a acţiunii culpoase a inculpatului. Durerea pricinuită de moartea unui membru al familiei, prejudiciul produs sentimentelor de afecţiune existente între fraţi nu pot fi comparate cu nicio altă suferinţă psihică iar durerea nu poate fi cuantificată. Astfel cererea privind acordarea despăgubirilor băneşti constând în daune morale formulată de această parte civilă, a fost admisă, astfel cum a fost formulată .

În consecinţă, în baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., corob. cu art.998-999 C.civ. a fost obligat inculpatul C.S., în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile P.S.

Împotriva sentinţei penale a formulat apel asigurătorul Societatea de Asigurare E.R.A.R. S.A. (fosta S.C. A. S.A.), apel admis prin decizia penală nr.307 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, care a statuat obligarea inculpatului C.S. la plata sumei de 20.000 lei daune morale către partea civilă P.S.

S-a constatat că S.C. E.R.A.R. S.A. (fosta S.C. A. S.A. Bucureşti)  are calitatea de asigurător în prezenta cauză penală.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei judecătoriei, a declarat recurs partea civilă P.S. care a solicitat casarea lor sub aspectul laturii civile a cauzei şi a se constata că asigurătorul garantează plata despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, în limita contractului de asigurare.

Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la concluzia că acesta este fondat dar şi pentru alte motive decât cele invocate de partea civilă.

Verificând minuta întocmită în dosarul penal 1786/242/2008 a Judecătoriei Huedin, la data de 1 iunie 2009, se constată că aceasta nu este semnată de magistratul care a soluţionat cauza.

Prin lipsa sau nesemnarea minutei hotărârii instanţei de fond, au fost încălcate prevederile art.309 C.proc.pen., în care se prevede că rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.  Absenţa, sau nesemnarea minutei face imposibilă verificarea respectării unor dispoziţii legale imperative, cum sunt cele referitoare la compunerea instanţei, astfel că sentinţa este contrară legii, fiind lovită de nulitate absolută în conformitate cu dispoziţiile art.197 alin.2 C.proc.pen., a cărei constatare face inutilă examinarea cauzei în raport cu celelalte motive de recurs, întrucât nulitatea nu poate fi înlăturată în niciun mod.

Nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către judecător, este o nulitate absolută căci, în asemenea situaţie, nu se poate constata dacă instanţa a fost compusă potrivit prevederilor legale şi dacă toţi membrii completului au luat parte la deliberare; ca atare, ea nu se acoperă prin semnarea ulterioară a hotărârii motivate, de către judecătorii arătaţi în partea introductivă a acesteia.

Fiind vorba de o nulitate absolută, aceasta nu poate fi acoperită în nici un mod, impunându-se rejudecarea cauzei de către Judecătoria Huedin şi care va avea loc doar în privinţa dezbaterii pe fond a procesului de la termenul din 1 iunie 2009 conform art. 339 şi 340 C.proc.pen., cu menţinerea tuturor actelor procedurale şi procesuale existente la dosar.

La reluarea judecăţii, va fi îndeplinită procedura de citare cu asigurătorul SC E.R.A.R. SA – fosta SC A. SA BUCUREŞTI, asigurător care va răspunde pentru plata despăgubirilor în favoarea părţilor civile, în limita contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, menţiune ce trebuia să apară obligatoriu în sentinţa instanţei de fond, ea fiind înserată în recursul în interesul legii cu caracter obligatoriu din 2005 al ÎCCJ. 

Potrivit deciziei nr.1 din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea disp.art.54 alin.4 şi art.57 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, pronunţată de ÎCCJ în recursul în interesul legii s-a stabilit că societăţile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Din analiza dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept reglementate în Codul civil , Codul de procedură penală şi legea specială 136/1995, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Aşa fiind, rezultă fără dubiu că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plăţii despăgubirilor civile.

Din motivarea hotărârii Judecătoriei Huedin  nu rezultă că în cauză a fost introdus vreun asigurător, nici calitatea acestuia, lipsind orice fel de menţiune în această privinţă. În apel, s-a statuat doar că societatea SC E.R.A.R. SA are calitatea de asigurător, fără a se preciza că asigurătorul este obligat să suporte aceste cheltuieli în limita plafonului de asigurare, ce rezultă din conţinutul contractului de asigurare încheiat în condiţiile Legii 136/1995.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii este nerespectarea deciziei nr.1 din 15 ianuarie 2007 a ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii, de asemenea obligatorie pentru instanţe în care se arată „faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art.178 alin.3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art.87 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, la rejudecarea cauzei se va ţine cont şi de dispoziţiile obligatorii ale recursului în interesul legii învederat mai sus.

 Admiţându-se recursul părţii civile ca fondat, decizia va fi casată împreună cu sentinţa judecătoriei în baza art.38515 pct.2 lit.c C.proc.pen.fiind incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.3 C.proc.pen., astfel că dosarul va fi trimis pentru rejudecare Judecătoriei Huedin.

În baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.