Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Partaj succesoral; Stabilirea masei succesorale; Autoritate de lucru judecat; Efecte


Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului şi înregistrată sub nr.1237/1999, reclamanta M. R. a chemat-o în judecată pe pârâta G. V. pentru partaj succesoral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, după defunctul C. S., decedat la 06.03.1999, au rămas ca moştenitori, reclamanta, în calitate de nepoată de fiu decedat, şi pârâta, fiică, iar masa succesorală se compune din suprafaţa de 1,43 ha teren, conform titlului de proprietate nr.209/1993.

Prin sentinţa civilă nr. 1090 din 02.09.1999, Judecătoria Gura Humorului a admis acţiunea, a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. S., decedat la 06.03.1999, se compune din suprafaţa de 15793 m.p. teren situat pe raza comunei C, a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, stabilind o cotă de câte ? şi a atribuit reclamantei terenuri în suprafaţă totală de 7598 m.p. în valoare de 11.305.000 lei şi pârâtei suprafaţa de 8199 m.p. în valoare de 11.955.000 lei , reţinând situaţia de fapt din acţiune.

Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta, criticând soluţia pentru nelegalitate , motivat de inexistenţa stării de indiviziune a părţilor, dat fiind existenţa testamentului autentificat sub nr. 8512 din 14.06.1993 în baza căruia autorul lor, C. S., a testat în favoarea reclamantei M. R. suprafaţa de 36 ari teren la „Poiana Armanului” iar pârâtei apelante întreaga avere.

Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin decizia nr. 2014 din 05.06.2001, a admis apelul, a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit testamentului autentic nr. 8512 din 14.06.1993, reclamanta este legatar particular a suprafeţei de 36 ari la locul „Poiana Armanului”, că este proprietarul acestui teren dobândit şi nu poate uza de acţiunea de ieşire din indiviziune, atâta timp cât nu s-a exercitat o acţiune în reducţiune a testamentului.

Împotriva deciziei tribunalului, reclamanta a declarat recurs, cu motivarea că ea, pe lângă calitatea de moştenitoare testamentară, are şi calitatea de moştenitoare legală a bunicului ei, C. S., ca nepoată de la fiul predecedat C. G., venind prin reprezentare la succesiune, iar masa succesorală rămasă după bunicul său se compune din mai multe suprafeţe de teren, că  pârâta nu a formulat cerere reconvenţională şi nu a invocat existenţa testamentului pentru a-l valorifica, situaţie în care avea posibilitate de a solicita reducţiunea.

Prin decizia civilă nr. 170 din 23.01.2002, Curtea de Apel Suceava a admis recursul şi, casând decizia tribunalului, a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului reţinând că, pârâta nu a invocat existenţa testamentului decât în apel, când a depus şi actul de liberalitate, fără a da posibilitatea reclamantei de a cere eventual reducţiunea, constatând că tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În urma rejudecării apelului, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 371 din 08.03.2005, a admis apelul declarat de pârâta G. V., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1090 din 02.09.1999 a Judecătoriei Gura Humorului, a constatat că după defunctul C. S. au rămas ca moştenitori reclamanta, cu cota de 1/3 părţi indivize, şi pârâta apelantă, cu cota de 1/3 părţi indivize, masa succesorală după defunctul C. S. fiind compusă din 28 ari teren la locul „Cruce”, 26 ari teren la locul „Poiana” şi 40 ari teren intravilan la locul „Pe vale”. S-au atribuit bunurile. Capătul de cerere formulat de pârâta apelantă G. V. cu privire la includerea la masa de partaj a cotei de 1/2 din imobilul casă edificat împreună cu defuncta C. E. fost anulat ca netimbrat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că s-a dispus irevocabil reducerea testamentului autentificat sub nr. 8513 din 14.06.1993 rămas după defunctul C. S. la cotitatea disponibilă de 1/3, iar terenurile situate la locul „Hînata” de 4 ari şi „Sălişte” de 8 ari nu au fost incluse în masa de partaj, reprezentând cotitatea disponibilă.

Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâta G. V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivându-şi recursul, pârâta a arătat că în mod greşit au fost considerate ca fiind bunuri proprii ale defunctului toate terenurile înscrise în titlul de proprietate, o parte din aceasta aparţinând defunctei C. E. Un alt motiv de recurs a vizat excluderea din masa succesorală a cotităţii disponibile, prin excluderea unor terenuri, fără a avea în vedere valoarea terenurilor şi categoria de folosinţă a acestora. Pârâta, a criticat şi greşita anulare ca netimbrată a cererii de completare a masei succesorale, precum şi nepronunţarea instanţei referitor la predarea reciprocă a bunurilor şi cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1507 din 12.10.2005, Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat în totalitate decizia civilă nr. 371 din 08.03.2005 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu recomandarea de a se proceda la o determinare a valorii concrete a rezervei şi cotităţii disponibile prin administrarea unor expertize topo în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 219/86/2005 – nr. vechi 4978/c/2005 – fiind efectuat în cauză un raport de expertiză de către expertul B. G.

Prin decizia civilă nr. 299 din 17 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a admis apelul, s-a constatat că după defunctul C. S., decedat la data de 06.03.1999, au rămas drept moştenitori, reclamanta M. R., în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu cota de 1/3 părţi indivize şi pârâta G. V., în calitate de fiică, cu cota de 1/3 părţi indivize din averea defunctului; s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunct se compune din 23 părţi indivize din următoarele suprafeţe de teren: 40 ari teren la locul numit „Hinata”; 40 ari teren „Pe vale”; 28 ari teren „Cruce”; 9 ari teren „Sălişte”; 26 ari teren „Poiana”; s-a constatat că, cota de 1/3 din susmenţionatele suprafeţe de teren revine pârâtei G. V., în calitate de moştenitor testamentar (testament autentificat sub nr. 8513 din 14.06.1993), valoarea totală a terenului supus împărţelii fiind de 20.150 lei şi se află în posesia pârâtei apelante. S-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, prin atribuirea părţilor de loturi egale compuse din 13,33 ari la locul numit „Hinata” (1060 lei); 13,33 ari „Pe vale” (6.666 lei); 9,33 ari „Cruci” (1.120 lei); 3 ari „Sălişte”(360 lei); 8,7 ari teren la locul numit „Poiană” (866,66 lei), valoarea totală a fiecărui lot fiind de 10.070 lei, aşa cum au fost identificate şi evaluate de expertul B. G. în raportul de expertiză (f.102-109; 117 dosar). Pârâta a fost obligată să-i predea reclamantei terenul ce alcătuieşte lotul său şi s-a luat act că pârâta apelantă, G. V., a renunţat la cererea de completare a masei succesorale şi cu construcţiile edificate în anul 1966, conform declaraţiei acesteia de la fila 7 dosar apel, în temeiul dispoziţiilor art.2 46 Cod Procedură Civilă, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate, intimata fiind obligată să-i plătească apelantei suma de 2073 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert B.G. şi faptul că pârâta apelantă a declarat că renunţă la cererea privind completarea masei de împărţit cu construcţiile edificate în anul 1966.

Împotriva deciziei civile sus-menţionate au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate, în special sub aspectul formării loturilor, fără o identificare şi individualizare a acestora, în plus, reclamanta a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată, arătând că onorariul expertului în apel a fost nejustificat de mare, iar pârâta a arătat că nu s-au avut în vedere susţinerile sale privind regimul juridic al terenurilor din titlu, faptul că doar parcela „Hînata” a constituit proprietatea defunctului C. S., celelalte provenind de la defuncta soţie, E., că, în mod greşit nu s-au inclus la partaj terenurile identificate de expert, câtă vreme acestea nu au fost supuse cooperativizării şi că nu s-au respectat recomandările deciziei de casare privind identificarea cadastrală a terenurilor.

Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 374 din 02.10.2007 a casat decizia civilă nr. 299/17.07.2007 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 6736 şi 6739 Cod procedură civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 6561/86/2007.

În cauză s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză de către expertul B. G. prin care s-au identificat şi măsurat terenurile supuse partajului, indicându-se valoarea fiecărei suprafeţe.

Prin decizia civilă nr. 176 din 15 iunie 2010, Tribunalul Suceava a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa în sensul că a admis acţiunea, a constatat cuprinsul masei succesorale, constând în terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr. 209/1993, în valoare totală de 20.160 lei, vocaţie succesorală având părţile în cote de 1/3 reclamanta, în calitate de moştenitoare legală, respectiv pârâta, în cote de 2/3, în calitate de moştenitoare legală şi testamentară, atribuind în natură bunurile şi obligând reclamanta să plătească pârâtei o sultă de 940 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că masa succesorală rămasă după defunctul S. C., are o valoare totală de 20.160 lei şi se compune din mai multe suprafeţe de teren evidenţiate în titlul de proprietate nr. 209/1993 respectiv: – 40 ari teren „Hinata” în valoare de 3200 lei;- 28 ari teren „Cruce” în valoare de 3360 lei;- 9 ari teren „Sălişte” în valoare de 1080 lei;- 26 ari teren „Poiana” în valoare de 2600 lei;- 40 ari teren „Pa vale” în valoare de 20.000 lei, terenuri ce se află în posesia pârâtei G.V. S-a observat că deşi părţile au solicitat includerea în masă şi a altor suprafeţe de teren situate pe raza comunei C, pe care le stăpânesc şi care au constituit proprietatea aceluiaşi defunct, aceste parcele nu au fost avute în vedere la partaj, în lipsa unui titlu de proprietate emis în condiţiile legii. S-a mai reţinut că la această masă succesorală concură reclamanta M. R. în calitate de moştenitoare cu o cotă de 1/3 părţi indivize (nepoată de fiu predecedat), în valoare de 10.080 lei şi pârâta G. V. în calitate de fiică a defunctului cu o cotă de 1/3 părţi indivize din masă, în aceeaşi valoare de 10.080 lei.

În ceea ce priveşte modalitatea de lotizare, dispoziţiile art. 741 Cod civil, impun principiul împărţirii în natură, a tuturor bunurilor, de aceeaşi natură, şi valoare pentru a se asigura deplina egalitate între moştenitori. În aplicarea acestui principiu, tribunalul a atribuit bunurile ţinând seama de cotele părţi cuvenite copărtaşilor, de posesia terenurilor, de configuraţia fiecărei parcele precum şi de opţiunile acestora exprimate pe parcursul soluţionării litigiului, respectiv a atribuit reclamantei M. R. terenuri în valoare totală de 11.020 lei compuse din următoarele parcele: – suprafaţa de 1316 mp teren din trupul „Pe vale” în valoare de 6580 lei identificată de expertul B. G. în Anexa nr. 1 (fila 94 dosar apel) a raportului de expertiză, – suprafaţa de 28 ari teren din trupul „Cruce” în valoare de 3360 lei din titlul de proprietate nr.209/1993, – suprafaţa de 9 ari teren „Sălişte” în valoare de 1080 lei din titlul de proprietate nr.209/1993. În ceea ce o priveşte pe pârâtă, lotul atribuit acesteia, în valoare de 19.220 lei, se compune din următoarele suprafeţe: – suprafaţa de 2684 mp teren din trupul „Pe vale” în valoare de 13.420 lei identificată de expertul B. G. în Anexa nr. 1 (fila 94 dosar apel) a raportului de expertiză, – suprafaţa de 40 ari teren în valoare de 3200 lei din parcela „Hinata” din titlul de proprietate nr.209/1993, – suprafaţa de 26 ari teren din tarlaua „Poiana” în valoare de 2600 lei din titlul de proprietate nr. 209/1993.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6735 Cod procedură civilă „instanţa va face împărţeala în natură. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.” În acest sens şi în conformitate cu dispoziţiile sus-citate, pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 940 lei cu titlu de sultă.

Potrivit art. 246 Cod procedură civilă „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”. Cum pârâta apelantă a renunţat la cererea de completare a masei succesorale cu construcţia edificată în anul 1966 şi cu terenurile ce nu fac obiectul titlului de proprietate nr. 209/1993, conform declaraţiei de la fila 7 dosar nr. 4977/c/2005, în baza dispoziţiei enunţate, s-a luat act de această renunţare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 277 Cod procedură civilă „Dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.” Cum reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 3708,3 lei, iar pârâta în sumă de 5316 lei, în temeiul textului de mai sus şi a prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 700 lei cheltuieli în urma compensării.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a criticat-o ca netemeinică şi nelegală, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, întrucât nu s-a ţinut cont de faptul că mare parte dintre terenurile supuse împărţelii au aparţinut soţiei defunctului, C. E.,  aspect necercetat de către instanţe. Cum ambii defuncţi, autori ai părţilor, au testat în favoarea reclamantei doar terenul de 36 ari, de la „Poiana Armanului”, celelalte parcele de teren aparţin în exclusivitate pârâtei.

Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa îl constată a fi neîntemeiat.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a arătat că instanţa a soluţionat în mod greşit prezenta cauză având ca obiect partajul succesiunii rămase după defunctul C. S., parte dintre terenurile partajate provenind de la soţia acestuia, C. E.. Această susţinere a fost formulată şi anterior de către recurentă, în faţa instanţelor care au fost investite succesiv cu soluţionarea cauzei, recurenta arătând prin notele de concluzii că aceste solicitări nu au făcut obiectul analizei instanţelor din culpa acestora.

Instanţa reţine că prin aceste note de concluzii pârâta a argumentat solicitarea din recurs, aducând pentru prima dată în atenţia instanţei aspectele de fapt pe care se sprijină solicitarea de excludere din masa succesorală după defunct a terenurilor din titlul de proprietate nr. 209/1993, altele decât cel situat la locul „Hinata”, completând cererea sa cu precizări privind inconvenientele variantei de lotizare alese de instanţă.

În ceea ce priveşte criticile vizând compunerea masei succesorale, instanţa le constată neîntemeiate. Deşi pârâta a susţinut în mod repetat că parte dintre terenuri au aparţinut defunctei C. E., iar reclamanta a făcut afirmaţii în acelaşi sens în cadrul proceselor purtate între părţi, acest aspect este infirmat de reţinerile instanţelor de judecată care au pronunţat sentinţa civilă nr. 8432/7.12.1998 a Judecătoriei Suceava, respectiv decizia civilă nr. 3096/9.11.1999 a Tribunalului Suceava şi decizia civilă nr. 3201/19 septembrie 2000 a Curţii de apel Suceava. Prin aceste hotărâri judecătoreşti a fost respinsă acţiunea formulată de aceiaşi reclamantă privind partajarea averii succesorale rămase după defuncta C. E., cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenţei stării de indiviziune dintre părţi, respectiv nu s-a dovedit regimul juridic al bunurilor arătate în acţiune. Aceste hotărâri, intrate în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumţia de adevăr (res iudicata pro veritate habetur) şi nu pot fi contrazise de o altă hotărâre. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea unui nou proces având acelaşi obiect, aceiaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Existenţa sau inexistenţa în patrimoniul defunctei C. E., la data decesului acesteia, a unor bunuri imobile care să fi fost transmise descendenţilor acesteia a făcut obiectul litigiului soluţionat prin hotărârile indicate anterior, astfel că în prezenta cauză nu se poate stabili că din masa succesorală rămasă după aceasta fac parte terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 209/1993.

Criticile recurentei privind compunerea loturilor atribuite părţilor nu au fost invocate prin cererea de recurs, ci prin notele de concluzii depuse la dosar la data de 11 octombrie 2010. Reţinând că aceste critici au fost formulate cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, prevăzut de art. 301 al. 1 raportat la art. 303 al. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa nu va putea analiza susţinerile recurentei privind greşita alcătuire a loturilor, aceasta fiind decăzută din dreptul de a mai critica decizia cu privire la aceste aspecte, conform art. 103 din Codul de procedură civilă. Nerespectarea opţiunii exprimate în faţa instanţei de apel de către recurentă nu constituie motiv de ordine publică, astfel că în cauză nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 306 al. 2 din Codul de procedură civilă.

Constatând că recurenta nu a făcut dovada încălcării dispoziţiilor legale incidente în cauză, cu ocazia pronunţării deciziei contestate, instanţa stabilind în raport de probele administrate compunerea masei succesorale rămase după defunctul autor al părţilor, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, art. 653 din Codul civil şi art. 166 din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.

 În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător.