Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Salariat aflat în concediu medical. Legalitatea acordării concediului de odihnă.


Prin acţiunea principală şi conexă se solicită de reclamantul B.V. in contradictoriu cu SC P. SA obligarea la plata sumei de 23160 lei – urmare a neacordării concediului de odihnă pe anul 2008 şi plata  cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că deşi a solicitat efectuarea concediului de odihnă aferentă anului 2008 cererea nu i-a fost aprobată întrucât figura pe lista persoanelor ce urmau a fi disponibilizate, invocându-se dispoziţiile art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă. Solicită acordarea ajutorului de vacanţă.

Se arată că baza de calcul pentru  calcularea îndemnizaţiei de Concediu Medical aferentă perioadei 14.05. 2008 –  11.05.2010 a fost greşit calculată.

Prin completarea la acţiune se solicită daune materiale în cuantum  de 10.166 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă – 5083 lei şi ajutor vacanţă 5083 lei aferent anului 2008.

In detalierea motivelor indică modul de calcul al îndemnizaţiei Concediului Medical.

Se arată că  la 16.01.2008 a formulat cereri pentru concediu de odihnă aferent anului 2007 şi 2008, cereri care nu i-au fost aprobate şi astfel a fost în imposibilitatea de a-şi procura un bilet de tratament a cărei contravaloare urma să fie achitată în parte de unitate.

Se mai solicită acordarea daunelor morale.

În fapt prin refuzul nejustificat(din punct de vedere legal) al pârâtei de a-i acorda concediul de odihnă pe anul 2008, in conformitate cu prevederile art. 81 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă, pe lângă prejudiciul material aceasta i-a produs daune morale constând în grave suferinţe psihice( sentimente de frustrare, inferioritate) fiind umilit în faţa colegilor şi familiei. Familia i-a reproşat faptul că a sacrificat timp şi sănătate pentru pârâtă fiind plecat în delegaţii în medie 6 luni pe an(Bucureşti, Iaşi, Suceava, Vaslui, Brăila, Ploieşti, etc.), creându-i diverse animozităţi în lupta pentru păstrarea integrităţii patrimoniului SC P. SA iar acum este batjocorit prin neacordarea drepturilor cuvenite. Ca exemplu: in anul 2004 a constatat că personalului muncitor(plătit la oră) în cadrul SC P. SA i se calcula concediul de odihnă la fel ca personalului  T.E.S.A.(plătit la lună), rezultând pagube în dauna societăţii de zeci miliarde  lei vechi anual. De acest fapt se făceau responsabili  cei de la resurse umane, aceiaşi care i-au refuzat concediul de odihnă. Şi exemplele pot continua.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei de timbru.

La dosar s-au depus acte, decizii concediere, extrase Contracte Colective de Muncă aplicabile, fluturaşi salarii, certificate medicale, copie carte de muncă.

Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acţiunii cu următoarea motivare.

In fapt, conform Hotărârilor Consiliului de Administraţie P. din 05.07.2005 si 09.08.2005 si ale Planului social semnat la data de 21.04.2005 intre P. si Federaţia Sindicatelor Libere si Independente din Industria Petroliera Romana ( F.S.L.I P. ) in vederea creşterii competitivităţii societăţii si susţinerii dezvoltării pe termen lung, s-a iniţiat un proces reorganizare a societăţii, o consecinţa necesara fiind restructurarea posturilor prin concediere colectiva.

In aplicarea procesului de reorganizare, potrivit Listei propunerilor pentru restructurare iunie 2007 in cadrul Zonei de operare Moinesti a SC OMV P. SA, este evidenţiat si postul de economist in industrie.

Reclamantul  ocupând postul de economist in industrie in cadrul Zonei de Operare Moinesti, s-a emis Decizia nr. 5.59 din 01.08.2007 de incetare a contractului individual de munca nr. 4264 din 30.12.1983.

Asa cum rezulta din conţinutul Deciziei de incetare a contractului individual de munca, temeiul legal al deciziei de concediere este art. 65 -67 si art. 73 -75 din Codul Muncii privind concedierea colectiva.

Totodată, in conformitate cu prevederile Planului social, in decizia de încetare a contractului individual de munca, s-a prevăzut ca salariatul beneficiază de dreptul la un preaviz de 60 de zile calendaristice cu posibilitate de a absenta de la program, fora a fi afectate drepturilor salariale ( art. 3 ), indemnizaţie de concediere in suma de 22.630 lei (art.6), plata tuturor drepturilor salariale pentru întreaga perioada aferentă calităţii de salariat si plata drepturilor băneşti aferente concediului de odihna pe anul 2007 in conformitate cu art.93 alin. 3 din Contractul colectiv de munca ( art. 7 alin.2).

Prevederile art. 93 alin.3 din Contractul colectiv de munca in vigoare la

Data emiterii deciziei ( C.C.M din 2007) :

„In situaţia desfacerii contractului individual de munca din iniţiativa angajatorului, ca urmare a unui proces de reducere de personal sau in caz de deces ui salariatului, drepturile concediului de odihna pe anul respectiv se acorda integral”.

In privinţa încetării raporturilor juridice de munca la art. 7 din decizia de încetare a contractului individual de munca, s-a prevăzut ca la data încetării termenului de preaviz stipulat la art.3, încetează raportul contractual de munca.

Urmare a deciziei de încetare a contractului individul de munca nr. 559 din 01.08.2007, in baza dispoziţiilor art. 81 (2) din Contractul colectiv de munca, zilele de concediu de odihna au fost acordate reclamantului înainte de preaviz.

Astfel, începând cu data de 06.08.2007 reclamantul a intrat in concediul de odihna. In cursul efectuării concediului de odihna au intervenit perioade de incapacitate temporara de munca, si pe cale de consecinţa concediul de odihna s-a prelungit pana in anul 2008, corespunzător perioadelor de concediul medical.

Începând cu data de 21.03.2008, reclamantul a efectuat 54 zile de preaviz pana la data de 13.05.2008. întrucât începând cu data de 14.05.2008 si pana la data de 11.05.2010 s-a aflat in concediu medical,. intervenind aşadar aceeaşi cauza legala de suspendare a contractului individual de munca, ultimele 6 zile de preaviz au fost efectuate de reclamant in perioada 12.05.2010-17.05.2010.

Deoarece raportul contractului de munca înceta la data expirării termenului de preaviz conform art.7 (1) din Decizie, in deplin acord cu dispoziţiile punctului 4 din Planul social încheiat intre OMV P. SA si F.S.L.I P., potrivit cărora pachetele financiare acordate in anul 2005 ca urmare a procesului de reorganizare a companiei se majorează in anii următori direct proporţional, cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute in contractul individual de muncă, s-a emis Decizia nr.55 din 28.01.2008 de modificare a art. 6 si art. 7 (2) din Decizia nr. 559 din 01.08.2007 de încetare a contractului  individual  de munca, majorându-se indemnizaţia de concediere la suma de 26.132 lei.

Urmare a perioadelor de incapacitate temporara de munca, in conformitate cu prevederile pct. 4 ale Planului social, prin Decizia nr. 56 din 10.05.2010, s-a modificat art. 6 si art.7 (2) din Decizia nr. 559 din )1 08.2007 de încetare a contractului individual de muncă, majorându-se îndemnizaţia de concediere la suma de 32.500 lei în privinţa drepturilor salariale si a drepturilor băneşti aferente concediului de odihna pe anul 2010. s-a menţionat ca se vor acorda la data încetării contractului individual de munca, in conformitate cu prevederile art. 57 alin. 8 din Contractul colectiv de munca.

Prevederile art. 57 alin.8 din Contractul Colectiv de Munca in vigoare la data emiterii deciziei ( C.C.M din 2009):

“La  încetarea contractului individual de munca, salariatul in cauza are dreptul /n :j indemnizaţie de concediu si o prima de vacanta, calculate proporţional cu perioada de munca prestata, si pentru care nu a beneficiat de acest drept. Prin excepţie in situaţia in care contractul de munca a încetat prin concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, sau daca salariatul in cauza a decedat :i sau s-a pensionat, cel in cauza beneficiază integral de drepturile aferente concediului de odihna pentru anul respectiv” (CCM din 2009).

Întrucât perioada de preaviz a expirat la data de 17.05.2010, contractul individual de munca a încetat la data de 18.05.2010 in baza Deciziei nr. 559 din 01.08.2007 conform înscrierii efectuate în cartea de munca a reclamantului, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 si art. 7 din decizie,subscrisa a plătit in totalitate drepturile salariale cuvenite reclamantului, printre care si drepturile băneşti aferente concediului de odihna pe anul2010.

Aşa cum rezulta din documentul de plata a drepturilor salariale din luna mai 2010, in conţinutul drepturilor salariale plătite de Subscrisa cu respectarea întocmai a Deciziei nr. 559 din 01.08.2007 de încetare a contractului individual de munca, astfel cum a fost modificata prin Decizia nr. 56 din 10.05.2010, din totalul sumei de 58.189,00 lei, suma de 5.465,00 lei reprezenta ,,indemnizaţie concediu odihna” si suma de 5.465,00 lei reprezenta prima vacanta.”

Se arată că în cauză s-au respectat dispoziţiile art. 140 Codul muncii privind calculul concediului de odihnă.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului constată:

Reclamantul a avut calitate de salariat al societăţii intimate fiind disponibilizat potrivit art.  65 – 66 Codul muncii in baza deciziei nr. 559/1.08.2007 situaţie consemnată în cartea de muncă fila 22 pag. 5 poziţia 68.

Reclamantul începând cu  6.08.2007 a intrat in concediu de odihnă şi urmare a intreruperii acestuia prin intrarea in concediu medical pentru anul 2007,perioada de concediu de odihnă s-a prelungit şi în cursul anului 2008.

Astfel începând cu 21.03. 2008 reclamantul a efectuat 54 zile preaviz până la 13.05.2008, întrucât în perioada 14.052008  şi până la 11.05.2010 s-a aflat în concediul medical, Contractul individual de Muncă fiind suspendat în condiţiile art. 50 Codul muncii si astfel  ultimele 6 zile preaviz au fost efectuate in perioada 12.05.2010 – 17.05.2010, Contractul Individual de Muncă incetând la 18.05.2010 in temeiula rt. 65 şi următ. Codul muncii.

In cauză s-a dispus efec tuarea  unei expertize contabile cu participarea expertului parte.

Potrivit actelor dosarului coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantul a efectuat concediul de odihnă pentru 2007, de asemenea acesta a efectuat integral cele 60 zile calendaristice preaviz până la data încetării Contractului  Individual de Muncă, respectiv 21.03.2008 – 31.05.2008 şi 14.05.2010 – 17.05.2010.

In ce priveşte indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului 2008 expertul a stabilit că reclamantul mai are dreptul la 3 zile corespunzătoare perioadei lucrate.

Neacordarea concediului de odihnă integral si a primele vacantă aferente anului 2008 în cuantum total de 10.166.00 lei (Concediu de odihnă în sumă de 5.083.00 plus o îndemnizaţie egală cu cuantumul acestuia în sumă de 5.083,00 lei cu titlu de primă de vacanţă).

Conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă art. 81 aliniat 1 „La desfacerea contractului individual de muncă înainte de efectuarea concediului, salariatul in cauză are dreptul la un concediu plătit, calculat proporţional cu perioada de muncă prestată şi pentru care nu a efectuat concediu (cu excepţia salariaţilor care se încadrează in prevederile art. 93 aliniat (3) sau art. 165. Aliniat 2: La cererea salariatului zilele de concediu cuvenite pot fi acordate înainte de preaviz”.

Prin solicitarea acordării concediului de odihnă pe anul 2008 prin cererea sa nr. B90/16.01.2008 în condiţiile art. 81 aliniat 2 din Contractul Colectiv de Muncă, reclamantul B.V. L. confirmă că avea cunoştinţă de faptul că urmează să fie disponibilizat. La data de 16.01.2008 prin cererea contestatarului nr. 690, acesta invocă fart 81 aliniat 2 din Contractul Colectiv de Muncă solicitând acordarea concediului de odihnă pentru anul 2008, la care a primit rezoluţia şefului de secţie ing. I.V. „De acord dacă este posibil”.

Prin adresa nr 961/23.01.2008 emisă de SC P. SA, aceasta îl informează pe contestatar că „prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă, aşa cum v-am comunicat şi verbal că cererea dvs. de efectuare a concediului de odihnă aferent anului 2008. nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece vă aflaţi pe listele de disponibilizare încă din anul 2007. De  prevederile art. 81 aliniat 2 din Contractul Colectiv de Muncă aţi beneficiat la încordarea concediului de odihnă aferent anului 2007 deoarece l-aţi efectuat integral. Pentru anul 2008 veţi beneficia de compensare în bani, conform art. 93 aliniat 3 din Contractul Colectiv de Muncă, la data încetării contractului individual de muncă, odată cu celelalte drepturi băneşti”

Decizia de disponibilizare nr. 559/01.08.2007 emisă de SC P. SA a contestatarului B.V. L., ca urmare a reorganizării SC P. SA, nu a fost comunicată acestuia, drept pentru care se întocmeşte o altă decizie cu nr. 55/28.01.2008, privind modificarea Deciziei nr. 559/01.08.2007, ambele fiind comunicate contestatarului prin executor judecătoresc B.E. la data de 11.02.2008 prin afişare pe uşa Imobilului contestatarului, nefiind contestată de acesta.

Opinia expertizei contabile faţă de cele arătate mai sus, este că pentru anul 2008 drepturile în zile de concediu de odihnă pentru B.V. L. sunt de cel mult 3 zile aferent perioadei lucrate (reclamantul a fost în concediu medical în perioada: septembrie – octombrie 2007 integral, 17 zile de concediu medical în luna noiembrie 2007 şi 19 zile concediu medical în luna decembrie 2007; ianuarie 2008 – 17 zile concediu medical integral luna februarie 2008 concediu medical, 14 zile concediu medical în luna pârtie 2008, 13 zile concediu medical în luna mai 2008, integral concediu medical lunile linie-decembrie 2008. Perioada de concediu medical al reclamantului se continuă pe tot parcursul anului 2009 şi de asemenea, până în luna mai 2010 când are 7 zile de concediu medical), şi nu 30 de zile de concediu de odihnă, aşa cum acesta susţine în mod eronat._La stabilirea celor 3 zile de concediu de odihnă expertiza contabilă a avut în vedere prevederile Codului muncii aferent anului 2008, respectiv: „Art. 140. (2) Durata efectivă a  concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Astfel, conform prevederilor Codului Muncii, concediul de odihnă se acordă pentru perioada efectiv lucrată, în condiţiile în care acesta a fost în concediu medical tot anul 2008 (excepţie luna martie 2008 – 7 zile preaviz, luna aprilie 2008 – 21 zile preaviz şi luna mai – 8 zile preaviz, deci un cuantum de 36 zile. Lucrătoare/54 zile calendaristice) nu mai are dreptul la concediu de odihnă integral în anul 2008.

În mod  analog, conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă, pe lângă concediul de odihnă, salariatul are dreptul şi la o primă de vacanţă, identică ca şi sumă cu cuantumul concediului de odihnă acordat. 

Motivat de faptul că prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al SC P. SA Bucureşti din data de 09.08.2005, acesta hotărăşte: „se aprobă programele de restructurare ale Departamentelor Rafinare, E&P şi Marketing, aşa cum au fost prezentate la şedinţa Consiliului de Administraţie din 07 iunie, respectiv 5 iulie 2005. Implementarea programelor de restructurare va fi convenită de către management cu sindicatele”, precum şi a listei cu propunerile pentru restructurare iunie 2007. Zona de operare Moinesti – poziţia nr. 5, prin care i-a fost adus la cunoştinţă că postul pe care-l ocupa la acel moment, de economist în industrie, va fi restructurat, începând cu luna august 2007 reclamantul a efectuat concediul de odihnă integral în anul 2007, exceptând patru zile, care, din cauza întreruperilor datorate concediilor medicale succesive ale reclamantului, s-au efectuat abia în luna ianuarie 2008.

Menţionăm în acest caz prevederile Codului Muncii în anul 2008: Art. 141. (4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Şi ale Art. 143. (1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor”.

Conform prevederilor legale „în perioada de preaviz, salariatul are dreptul să absenteze de la program… fără ca aceasta să îi afecteze salariul şi celelalte drepturi” sau poate lucra efectiv.

Din aceste considerente, expertiza contabilă concluzionează că pentru anul 2008, SC P. SA ar fi putut să-i acorde cel_mult trei zile de, concediu de odihnă, precum şi prima de vacanţa aferenta conform prevederilor contractului colectiv de muncă, în cuantum bănesc, odată cu lichidarea drepturilor salariale la disponibilizarea sa efectivă din luna mai 2010.

Instanţa constată: Dispoziţiile art. 144 – 151 Codul muncii cuprind dispoziţii de principiu referitoare la dreptul la concediul de odihnă plătit garantat tuturor salariaţilor care se  efectuează în fiecare an calculul duratei concediului de odihnă anual plătit se face proporţional cu activitatea prestată intr-un an calendaristic.

In speţă reclamantul s-a aflat începând cu 14.05.2008 şi până la 15105.2010  în concediu medical împrejurare în care Contractul Individual de Muncă a fost suspendat in temeiul art. 50 Codul muncii.

Instanţa apreciază că reclamantului i se cuvenea concediul de odihnă pentru anul 2008 integral cât şi îndemnizaţia de concediu de odihnă având în vedere dispoziţiile art. 7(1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din  4 noiembrie 2003 privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru care conţine următoarea dispoziţie”Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anula de cel puţin 4 săptămâni în conformitate cu condiţiile de obţinere şi de acordare a concediilor prevăzute de legislaţiile şi practicile naţionale”.

Instanţa comunitară a subliniat că directiva 2003/88 „ nu permite statelor membre să excludă chiar naşterea unui drept acordat in mod expres tuturor lucrătorilor” mai ales că reglementarea comunictară” nu face nicio distincţie între lucrătorii care, în perioada de referinţă sunr absenţi de la serviciu pentru că se află în concediu medical şi cei care au lucrat efectiv în perioada menţionată.

Concluzia Curţii de Justiţie a fost că, art. 7(1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că  în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii aflaţi în concediul medical legal, un stat ,membru nu poate condiţiona dreptul la  concediul anual plătit conferit de această directivă tuturor lucrătorilor de obligaţia de a fi lucrat efectiv în perioada de referinţă stabilită de statul menţionat.

Deoarece in temeiul art. 267 din  Tratatul de Funbcţionare a UE, Curtea de Justiţie este competentă să se  pronunţe cu titlu preliminar cu privire la interpretarea actelor instituţiilor uniunii, interpretare dată de Curte art. 7(1) din Directiva 2003/88 este obligatorie pentru  statele membre, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti care aplică normele naţionale de transpunere a dispoziţiilor comunitare ca litigiile pe care le soluţionează.

Procedând in sens contrar, salariatul ar fi  privat de un drept necunoscut, aşadar judecătorul naţional este obligat să aplice legislaţia internă, atunci când este cazul, prin prisma normei comunitare, pentru a garanta afectivitatea deplină a directivei.

Raportat la  concluziile experizei S.D. efectuată în cauză, instanţa urmează a le înlătura, in ce priveste acordarea concediului de odihnă şi indemnizaţie concediu de odihnă aferentă anului 2008.

De asemenea va înlătura şi apărările unităţii intimate întrucât prin contractele colective de muncă nu pot fi reglementate dispoziţii privind modul de calcul, acordarea, suprimarea concediului de odihnă, drept ce se reglementează prin lege.

Instanţa va înlătura şi apărarea intimatei  potrivit căreia sumele solicitate s-au acordat în anul 2010, când a încetat perioada de incapacitate de muncă a reclamantului şi implicit încetarea Contractului Individual de Muncă potrivit înscrisurilor din cartea de muncă fila 22, poziţia 68, conform deciziei nr. 559/1.08.2007, întrucât însăşi pârâta, cât şi expertul desemnat arată că  sumele consemnate in titlu de îndemnizaţie, primă concediu de odihnă, vizează drepturile pentru anul 2010( care nu formează obiectul dosarului).

Aşadar reclamantul este îndreptăţit a primi îndemnizaţia de concediu de odihnă şi primă vacanţă, aferentă anului 2008 respectiv 5083 + 5083  = 10166 Ron, din actele dosarului nerezultând efectuarea acestui concediu pentru 2008.

În ce priveşte baza de calcul avută în vedere la calcularea indemnizaţiei de concediu medical pentru perioada de concediu medical, instanţa de asemenea va înlătura concluziile expertului S.D. efectuate, instanţa apreciind corect modul de calcul al expertului parte care a stabilit o diferenţă indemnizaţie Concediu odihnă în cuantum de 12450 lei prin includerea în baza de calcul a celor două sume ( 5083+5083) indemnizaţie concediu de odihnă şi prima concediu de odihnă pentru 2008.

În ce priveşte plata sumei de 2470 lei reprezentând 65% din contravaloarea unui bilet de tratament, instanţa urmează să respingă cererea întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 155(1) Contractul Colectiv de Muncă aplicabil se arată că” repartizarea biletelor se face de către sindicat, in speţă reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o cerere în acest sens şi organele abilitate i-au refuzat soluţionarea cererii şi nici faptul că ar fi achiziţionat cu banii proprii un bilet de tratament în cursul anului 2008.

În ce priveşte plata daunelor morale instanţa urmează să respingă cererea, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada suportării unui prejudiciu .

Astfel pentru acordarea daunelor morale  practica judiciară a statuat o serie de  criterii, obiective majore pentru care cel în cauză dovedeşte că prestigiul, onoarea, reputaţia sau demnitatea sa au fost afectate prin măsura unităţii.

Prin urmare acordarea daunelor morale, acţiune admisibilă în principiu pe dispoziţiile art. 998 Cod civil, ca urmare a clasificării dihotomice a prejudiciului, trebui să-şi găsească suportul în prejudiciu moral suferit de salariat pe planul aprecierii sociale a conduitei sau  priceperii profesionale a acestuia. Aceasta presupune in primul rând  un probatoriu adecvat din care să rezulte existenţa prejudiciului moral, întinderea sa şi gravitatea măsurii luate sau cel puţin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat.

Pentru considerentele arătate, instanţa constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 codul muncii care stabileşte că „angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile, contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În temeiul art. 39, 40, 141, 243, 269, 281, 285, 287 Codul muncii, dispoziţiile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, dispoziţiile Contractului Colectiv de Muncă  la nivel de unitate nr. 923/2007 urmează să admită în parte acţiunea principală şi conexă urmând a dispune obligarea la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă şi primei de vacanţă aferente anului 2008 in sumă de 10166 lei indexată la data efectuării expertizei 13.05.2012 şi care vor fi actualizate la data plăţii efective.

De asemenea pentru considerentele arătate instanţa va respinge cererile privind plata daunelor morale, plata sumei de 2470 ron reprezentând  65% contravaloare bilet tratament.