Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Răspunderea patrimonială asociată răspunderii penale este întotdeauna o răspundere civilă delictuală, ori răspunderea întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o răspundere materială întemeiată pe raporturile de muncă. În cadrul pr…


Răspunderea patrimonială asociată răspunderii penale este întotdeauna o răspundere civilă delictuală, ori răspunderea întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o răspundere materială întemeiată pe raporturile de muncă. În cadrul procesului penal instanţa nu poate să soluţioneze raporturi care exced răspunderii penale şi cu care nici măcar nu a fost investită.

Secţia penală – Decizia penală nr.887/30 noiembrie 2010

Prin sentinţa penală nr. 622 din 3.12.2009 Judecătoria Sibiu a dispus condamnarea inculpaţilor C.I.S. şi D.I.D. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. şi ped. de art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, dispunând totodată suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o durată de 4 ani.

Sub aspect civil a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 60.988 lei actualizată la data plăţii cu indicele de inflaţie, către partea civilă SC R. SRL şi a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin încheierea instanţei din 28.01.2009.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa  de fond a reţinut în fapt că inculpatul D.I.M. a îndeplinit funcţia de vânzător cu gestiune la SC R. SRL Sibiu, în perioada 1.07.2005 – 12.12.2006, iar inculpatul C.I.S. în perioada 23.11.2005 – 13.07.2006. La data de 22.11.2005 cei doi inculpaţi au preluat gestiunea punctului de lucru al societăţii de pe str. 9 M. nr. 7, Sibiu şi care avea ca obiect principal de activitate comercializarea produse textile – semnând pentru preluarea acestora.

La data de 21.10.2006, cu prilejul efectuării inventarului, s-a constatat o lipsă în gestiune de 53.708,20 lei, cu acest prilej inculpatul D.I.M. a semnat inventarul în timp ce inculpatul C.I.S. a refuzat să participe.

Judecătorul fondului a reţinut că cei doi inculpaţi şi-au desfăşurat activitatea de gestionari de fapt – având atribuţii de vânzare produse, încasare numerar şi predarea către casieria societăţii, de conservare a bunurilor, în perioada noiembrie 2005 – octombrie 2006, fiind singurii angajaţi ai punctului de lucru. În cadrul atribuţiilor de serviciu, cei doi inculpaţi au preluat magazinul din str. 9 M., nr. 7 în baza inventarului efectuat la 22.11.2005, listele de inventar fiind semnate de ambii inculpaţi. Gestiunea a fost preluată cu un minus de 52 lei. În timpul activităţii de vânzători cu gestiune, cei doi inculpaţi au preluat marfa intrată pe bază de factură şi uneori avize de însoţire şi au întocmit note de recepţie pe care le semnau fiecare în parte sau după caz, împreună. După vânzarea mărfurilor, numerarul încasat era predat la casierie.

Magazinul societăţii situat pe str. 9 M. nr.7, are ca obiect specific de activitate, comercializarea de bunuri textile şi netextile respectiv, covoare de diferite tipuri, mochete, linoleum şi alte asemenea, cu valori relativ ridicate.

Cei doi şi-au însuşit banii rezultaţi din vânzarea mărfurilor pe care nu le înregistrau în casa de marcat, minusul în gestiune stabilit cu ocazia inventarului din 21.10.2006 a fost de 55.216,20 lei.

După data de 1.09.2006, inculpatul C.I.S. a fost mutat la un alt magazin aparţinând aceleiaşi societăţi, din zona Gara Sibiu şi unde a îndeplinit doar atribuţii de supraveghere, fără a efecte acte de vânzare sau încasare mărfuri.

Referitor la apărarea formulată de cei doi inculpaţi care au susţinut că sunt nevinovaţi motivat printre altele de faptul că nu întruneau toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi gestionari instanţa de fond reţine că aceştia au avut calitatea de gestionari rezultată din contractele de muncă, fişa postului şi atribuţiile efective ale acestora, iar faptul că partea vătămată nu ar fi trebuit să-i angajeze trebuia acest aspect lămurit la încheierea contractelor de muncă.

Concluzionând instanţa de fond a reţinut în final că cei doi inculpaţi în perioada menţionată au avut calitatea de gestionari, au participat la întocmirea inventarului la momentul preluării gestiunii şi unul dintre ei şi la inventarul final şi că între aceste două momente (al preluării gestiunii şi al ieşirii din gestiune) s-a constatat un minus menţionat în expunere. În condiţiile în care în cele două rapoarte de expertiză se reţine existenţa minusului în gestiune iar în unul se exemplifică şi modul în care inculpaţii şi-au putut însuşi anumite sume de bani şi în condiţiile în care nici unul dintre inculpaţi nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă cu privire la apariţia acestor minusuri importante, instanţa  a ajuns la  concluzia că inculpaţii şi-au însuşit sume de bani şi bunuri din gestiunea pe care o conduceau.

Sub aspect civil s-a reţinut că partea vătămată SC R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.998 lei actualizată la data plăţii, defalcând această constituire pentru fiecare inculpat. Reţinându-se îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale şi faţă de cuantumul prejudiciului stabilit prin concluziile expertizei întocmite în faza de judecată instanţa a concluzionat că totalul prejudiciului se ridică la suma actualizată de 61.962 lei. Instanţa i-a obligat pe inculpaţi la plata în solidar a acestui prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen inculpaţii C.I.S. şi D.I.D., solicitând achitarea lor în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală susţinându-se că nu există dovada elementului material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare.

Prin decizia penală nr.240/27.09.2010 au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C.I.S. şi D.I.D. împotriva sentinţei penale nr.622/3.12.2009 a Judecătoriei Sibiu, pe care a desfiinţat-o sub aspectul laturii civile şi judecând în fond a fost înlăturată obligarea inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor civile acordate părţii civile S.C. R. SRL şi a fost obligat inculpatul D.I.D. în solidar cu numita M.R. la despăgubiri civile în sumă de 31093 lei ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii, în favoarea părţii civile S.C. R. SRL Sibiu.

A fost obligat inculpatul C.I.S. la despăgubiri civile în sumă de 23609 lei ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii, în favoarea părţii civile S.C. R. SRL Sibiu.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele :

Toate apărările inculpaţilor, respectiv faptul că inculpatul D.I.D. nu are împliniţi cei 21 ani ceruţi de art. 3 din Legea nr.22/1969, că fişa postului anexă la contractul de muncă nu a fost semnată de ei,  că nu s-a constituit garanţia cerută de lege, nu au relevanţă asupra calităţii de gestionar cerută de legea penală ci poate impieta asupra validităţii contractului de muncă. Legea nr. 22/1969 nu prevede vreo sancţiune decât de natură civilă (art.27) în situaţia în care persoana angajată ca gestionar nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 3 din lege.

Faptul că partea civilă a înţeles la acel moment să-l angajeze pe inculpatul D.I.D. deşi nu îndeplinea condiţiile legale nu poate fi reţinută în favoarea lui, în sensul că ar înlătura calitatea de gestionar. Atâta vreme cât doctrina şi practica judiciară a recunoscut noţiunea gestionarului de fapt, cu atât mai mult, în cazul de faţă când cei doi inculpaţi au semnat contractul de muncă unde se menţionează că postul este de „vânzător ce gestiune” nu se poate spune că nu au avut calitatea de gestionar. În plus de acestea, notele de recepţie, inventarul sunt semnate la rubrica „gestionar” de cei doi inculpaţi fiind evident că ei erau angajaţi şi exercitau atribuţii de serviciu specifice gestionarilor.

Prin urmare, s-a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod corect calitatea de gestionar în care cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea de delapidare, apelul nefiind fondat sub acest aspect.

Pentru aceste motive, s-au constatat ca nefondate cererile inculpaţilor de achitare a lor în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptele anterior descrise întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 ind. 1 Cod penal.

S-a constat însă că apelul inculpaţilor este fondat sub aspectul laturii civile pe care instanţa de fond a soluţionat-o greşit cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 al. 1 şi 28 din Legea nr.22/1969.

Potrivit acestui text de lege când paguba a fost cauzată de un gestionar împreună cu un alt angajat ei răspund integral, fiecare în măsura în care a contribuit la producerea pagubei.

Expertiza efectuată în cursul judecării pe fond a cauzei a stabilit în concret suma datorată de fiecare dintre inculpaţi proporţional cu timpul lucrat efectiv, instanţa de apel defalcând sumele datorate cu titlu de despăgubiri civile de fiecare din inculpaţi neoperând solidaritatea, aşa cum a dispus instanţa de fond.

În plus, în ce-l priveşte pe inculpatul D.I.D., s-a apreciat că faţă de el devin aplicabile şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr.22/1969, potrivit căruia: angajatul cu funcţie de conducere, precum şi orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea condiţiilor de vârstă, studii şi stadiu prevăzute în articolele 3 şi 38, precum şi a dispoziţiilor art. 4 referitoare la antecedentele penale, răspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, în solidar cu acesta.

Faţă de faptul că angajarea inculpatului D.I.D. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la vârsta necesară gestionarului, tribunalul în aplicarea textului de lege amintit, a obligat pe administratorul  societăţii S.C. R. SRL Sibiu, respectiv pe numita M.R., care a încheiat contractul de muncă în calitate de reprezentant al angajatorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile ce-i incumbă acestuia conform expertizei contabile efectuate în faţa instanţei.

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs inculpaţii  şi partea civilă SC R. SRL.

Prin decizia penală nr. 887/30.11.2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor, iar în baza art. 385 indice 15 alin.1 pct.2 lit.d din codul de procedură penală a admis recursul declarat de partea civilă S.C. R. SRL Sibiu, a casat decizia penală atacată numai sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile a cauzei şi rejudecând în aceste limite a înlăturat obligarea în solidar a numitei M.R. la plata despăgubirilor civile în sumă de 31.093 lei în favoarea părţii civile S.C.  R.  SRL Sibiu.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Pentru a dispune astfel Curtea a reţinut că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au constatat în mod corect că cei doi inculpaţi au avut calitatea de gestionar, acest fapt rezultând în mod expres atât din contractele de muncă încheiate cât şi din natura operaţiunilor pe care aceştia le îndeplineau. Faptul că nu au fost respectate în întregime dispoziţiile legale la angajarea acestora este lipsit de relevanţă sub aspectul calificării activităţii inculpaţilor ca fiind aceea de gestionari. De asemenea  în cauză a fost dovedit fără dubiu, prin expertiza efectuată, prejudiciul cauzat părţii civile.

În consecinţă în mod legal şi temeinic instanţele au reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art.215 indice 1 alin.1 din Codul penal.

Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că fără a se dispune citarea numitei M.R., administratoarea societăţii părţii civile, Tribunalul a dispus obligarea acesteia la suportarea despăgubirilor civile în solidar cu inculpaţii în temeiul art. 28 din Legea nr.22/1969.

Soluţia instanţei de apel sub acest aspect este nelegală. Răspunderea patrimonială asociată răspunderii penale este întotdeauna o răspundere civilă delictuală, ori răspunderea întemeiată pe dispoziţiile art.28 din Legea nr.22/1969 este o răspundere materială întemeiată pe raporturile de muncă. În cadrul procesului penal instanţa nu putea să soluţioneze raporturi care exced răspunderii penale şi cu care nici măcar nu a fost investită.

Societatea parte civilă poate ulterior finalizării procesului penal să solicite instanţei de dreptul muncii să dispună asupra incidenţei art. 28 din Legea nr.22/1969.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.2 lit.d din codul de procedură penală a fost admis recursul declarat de partea civilă S.C.  R. SRL Sibiu.