ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 880/R/2009
Ședința publică din 31 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: – –
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
– –
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 13 din 8 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați SC CÂMPIA, ITM C, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și CASA DE PENSII T, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și comunicat în termen legal și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13 din 08.01.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, Casa Județeană de Pensii C și Casa Județeană de Pensii T, invocată din oficiu de instanță; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Câmpia SA, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitate de angajat al pârâtei SC Câmpia, fosta Industria Câmpia, a desfășurat activitate la laminatorul IV în următoarele meserii: laminator în perioadele 04.07.1979-01.09.1979; 01.06.1993-01.06.1995 și finisor laminate în perioadele: 01.09.1979-01.08.1991-01.06.1993 și 01.06.1985-01.04.2001.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în perioada 01.05.1985-01.09.1989 activitatea desfășurată de acesta a fost trecută în grupa I de muncă în grupa a II-a de muncă. Anterior datei de 01.05.1985 și după data de 01.09.1989 reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
Potrivit prevederilor pct.6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În lumina acestor prevederi legale în vigoare la data acordării grupei de muncă, unitatea și sindicatul liber fac nominalizarea persoanelor, ținând cont de nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.
Instanța poate constata existența sau inexistența unui drept și nu a unui fapt cum cere reclamantul.
Așa fiind, cererea reclamantului împotriva pârâtei SC SA Câmpia a fost respinsă ca inadmisibilă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți a fost admisă, deoarece angajatorul are obligația de a completa carnetul de muncă și de a elibera adeverințe din care să rezulte calitatea de angajat.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 111. proc. civ. deoarece a solicitat recunoașterea unui drept.
De asemenea, s-a arătat că Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia națională pentru Protecția muncii a emis Ordinul nr. 50/1990, prin care s-a stabilit că locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, ordinul nr. 50/1990, pct. 13 precizând că “Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare, se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu prevederile acestui Ordin, care înlocuiește Ordinele nr. 59/1969, nr. 105/1976 și nr. 210/1977 ale Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății, care își încetează valabilitatea”.
Potrivit punctului 1 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării coroborat cu pct. 21 din Anexa 1 acestui Ordin, în care se stipulează “Încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald”.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că temeiul de drept al respingerii acțiunii îl reprezintă art. 111. proc. civ. care limitează obiectul acțiunilor în constatare la stabilirea existenței sau neexistenței unui drept.
Or, prima instanță a apreciat că solicitarea reclamatului de obligare a pârâtei SC Câmpia SA la recunoașterea desfășurării activității în perioada 01.05.1985-01.09.1989 în grupa I de muncă, reprezintă constatarea unei stări de fapt, inadmisibilă prin prisma art. 111. proc. civ.
Curtea de Apel reține însă că reclamantul nu urmărește doar stabilirea unei stări de fapt (prestarea unei activități ce se încadrează în grupa I de muncă), ci a solicitat chiar recunoașterea dreptului, prevăzut de normele legale, pentru a beneficia de efectele desfășurării activității în condiții deosebite de muncă.
Așadar, chiar dacă s-ar considera că reclamantul a investit instanța cu constatarea unei situații faptice, nu se poate face abstracție de efectele pe care le generează desfășurarea unei activități în grupa I de muncă în privința drepturilor de ale angajatului (posibilitatea reducerii vârstei de pensionare), consecințele juridice antrenate fiind drepturi recunoscute de lege.
Prin urmare, Curtea reține că au fost aplicate în mod greșit art. 111. proc. civ. care au condus la pronunțarea unei hotărâri fără a intra în analiza fondului litigiului dedus judecății, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 5. proc. civ. va admite recursul, va casa în parte hotărârea și va trimite spre rejudecare primei instanța cererea reclamantului privind recunoașterea desfășurării activității în grupa I de muncă.
Având în vedere că reclamantul și-a limitat recursul doar la această cerere, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
În rejudecare, conform art. 315 alin 1. proc. civ. prima instanță va analiza fondul pretențiilor deduse judecății, statuând asupra temeiniciei acțiunii în raport de mijloacele de probă și dispozițiile legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 13 din 08.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și, în consecință, trimite spre rejudecare primei instanțe cererea reclamantului de obligare a pârâtei SC Câmpia SA la recunoașterea desfășurării activității în grupa I de muncă în perioada 01.05.1985-01.09.1989.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
Red.SD/dact. MM
3ex./13.04.2009
Jud.fond: /
