ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1453/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2165 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată 2, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat, din Baroul Cluj, și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
Reprezentanta reclamantului recurent, avocat, depune la doar împuternicire avocațială și contractul de asistență juridică încheiat în data de 12 decembrie 2008.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat, depune împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Se obligă să depună dovada privind cheltuielile de judecată până la terminarea ședinței de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece este vorba de o speculație din partea reclamantului recurent. Solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1190 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2165 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC 2 SRL și în consecință s-a anulat decizia de concediere nr.206/23.04.2007, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 950 lei actualizată, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.04 – 19.04.2007.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, conform Contractului individual de muncă nr.55114/29.09.2006, reclamantul – a fost angajat al societății pârâte în funcția de inginer constructor drumuri și poduri pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.10.2006.
Reclamantul a depus o cerere de demisie la data de 04.04.2007, cerere înregistrată la pârâtă sub nr.346/04.04.2007 și și-a continuat activitatea până la data de 19.04.2007, așa cum rezultă din foaia colectivă de prezență pe luna aprilie 2007.
Pârâta SC 2 SRL C-N a emis decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului la data de 23.04.2007.
În cuprinsul acestei decizii se menționează că, începând cu data de 30.04.2007, contractul individual de muncă al salariatului încetează conform prevederilor art.61 lit.a muncii.
Această decizie de concediere este nelegală și va fi anulată, deoarece raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta au încetat prin demisie la data de 19.04.2007, dată la care a expirat termenul de preaviz de 15 zile, prevăzut în contractul individual de muncă nr.55114/29.09.2006 și pârâta SC 2 SRL C-N nu mai putea dispune concedierea reclamantului începând cu data de 30.04.2007, întrucât acesta nu mai avea calitatea de angajat pentru a se aplica prevederile art.61 lit.a muncii, în sensul concedierii pe motive disciplinare.
În perioada 04 – 19.04.2007, reclamantul a desfășurat activitate la societatea pârâtă și este cuprins în statul de plată aferent acestei luni, stat de plată nesemnat de către acesta.
Cererea reclamantului cu privire la plata daunelor morale este nedovedită, pe de o parte, și pe de altă parte, carnetul de muncă i-a fost restituit, situație în care va fi respinsă.
Din factura fiscală nr.-/20.06.2007 rezultă că Asociația pentru Construcții și C SRL a executat lucrări la obiectivul Rutier Polus pentru reclamanta reconvențională SC 2 SRL conform contractului nr.690/15.09.2006 și a actului adițional nr.3.
Deși i s-a solicitat reclamantei reconvenționale să depună respectivul contract, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Potrivit actului adițional nr.3/2007 la contractul de execuție lucrări nr.690/15.09.2006, obiectul contractului constă în execuție armături în fundații și elevațiile pilelor și celulelor, precum și rectificarea deficiențelor apărute la execuția infrastructurilor din cauza măsurătorilor topografice la Polus.
Valoarea acestor lucrări este de 90.000 lei, taxare inversă și lucrarea urmează să înceapă la data de 09.04.2007.
Din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei reconvenționale rezultă că și aveau ca sarcină de serviciu trasarea punctelor geometrice ale podului în care sens au fost perfecționați prin urmarea unui curs de perfecționare suportat de firmă și că vinovat de prejudiciu este în proporție de 100%.
Din răspunsurile la interogator ale pârâtului reconvențional rezultă că acesta a avut calitatea de inginer fără să aibă fișa postului, că i s-a comunicat că urmează să se facă alte măsurători datorită vinei sale, că măsurătorile s-au efectuat însă lucrările nu, că a efectuat măsurători împreună cu și firma de verificare a măsurătorilor nu a găsit devieri de la traseu datorită informațiilor furnizate, și că nu a urmat cursul de perfecționare.
În speță, suma de 90.000 lei solicitată de reclamanta reconvențională de la pârâtul reconvențional reprezintă contravaloarea lucrărilor executate de SC SRL C-N la SC 2 SRL conform contractului nr.690/15.09.2006, contract încheiat anterior datei de 01.10.2006 când a început raporturile de muncă cu SC 2 SRL.
Actul adițional nr.3/2007 la contractul nr.690/15.09.2006 este nedatat și SC 2 SRL nu face dovada că a fost desemnat topometrist care să materializeze axele și cotele elementelor din beton conform proiectului. Acesta nici nu putea fi desemnat câtă vreme avea înregistrată cererea de demisie datată 04.04.2007 și lucrările urmau să înceapă la data de 09.04.2007.
În motivarea cererii reconvenționale SC 2 SRL susține că prejudiciul se ridică la aproximativ 10000 lei și că s-a făcut o expertiză în valoare de 729,360 lei + TVA și ulterior, prin înscrisul de la fila 122 arată că nu s-a făcut o asemenea expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea intimatei SC 2 SRL la plata echivalentului daunelor morale în sumă de 5000 lei.
În motivare reclamantul arată că refuzul societății pârâte de a-i achita drepturile salariale restante și de a-i înmâna carnetul de muncă se înscriu, mai degrabă, în seria de acte vindicative ale societății angajatoare față de reclamant, aceasta dorind să-i înscrie în carnetul de muncă decizia de concediere pentru ca reclamantul să nu se mai poate angaja în condiții normale la o altă societate.
În mod abuziv i-a fost refuzat de către angajator restituirea carnetului de muncă, în condițiile în care, după expirarea termenului de preaviz, s-a prezentat personal la sediul societății pârâte pentru a intra în posesia carnetului de muncă. De abia cu această ocazie, a aflat că i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, deși în realitate, raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta, au încetat prin demisie la data de 19.04.2007, data la care a expirat termenul de preaviz de 15 zile prevăzut în contractul individual de muncă nr.55114/29.09.2006, astfel încât pârâta nu mai putea dispune concedierea reclamantului începând cu data de 30.04.2007, întrucât nu mai avea calitatea de angajat pentru a se aplica prevederile art.61 lit.a din muncii, în sensul concedierii pe motive disciplinare.
Este adevărat că în cele din urmă, pe parcursul soluționării în fond a pricinii, carnetul de muncă i-a fost restituit, însă pe perioada de timp în care societatea pârâtă i-a reținut carnetul, reclamantul a fost în imposibilitate de a se angaja la altă societate, și de a obține un decent pentru asigurarea celor necesare traiului familiei sale.
Intimata pârâtă și-a îndeplinit obligația de restituire a carnetului de muncă numai după ce în prealabil s-a adresat ITM C în acest sens și numai în urma promovării prezentei acțiuni. În acest context, arată faptul că, prin adresa înregistrată sub nr.12357/31.08.2007, a adus la cunoștința acestei instituții abuzul săvârșit de intimata pârâtă SC 2 SRL, solicitând sprijin pentru recuperarea carnetului de muncă.
Arată faptul că, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
Examinând sentința recurată prin prismamotivelor de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Cererea de acordare a daunelor morale este admisibilă (contrar celor invocate de pârâtă) chiar în lipsa unor prevederi exprese în contractul colectiv de muncă sau în contractul de muncă, în condițiile în care în urma modificării Codului Muncii prin Legea 237/2007 s-a prevăzut expres (art.269) că angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat și în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului.
Însă, la fel cum a apreciat și prima instanță în cauză nu s-a dovedit existența unui prejudiciu moral cauzat reclamantului, prejudiciu a cărui întindere să fie probată sau prezumată, pentru a se realiza compensarea patrimonială. Prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea. Or, ceea ce invocă reclamantul este refuzul achitării drepturilor salariale și imposibilitatea angajării cauzată de refuzul de a i se restitui carnetul de muncă, ceea ce reprezintă un prejudiciu patrimonial și nu moral.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că instanța de fond a soluționat în mod judicios petitul privind acordarea daunelor morale, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 1 și 304 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurentul (aflat în culpă procesuală) să plătească intimatei SC 2 SRL suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2165 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei SC 2 SRL suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
– – — – –
Red.D/Dact.
2 ex./29.06.2009
Jud.fond: și
