ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1551/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 111 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI H, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent – avocat din cadrul baroului C, lipsind pârâtul intimat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului solicită cuvântul în susținerea recursului, nemaiavând de formulat cereri.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 111 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI H având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei deținând funcția de șef serviciu economic gospodăresc în cadrul Primăriei H și gestionând activitatea echipei de muncitori care presta diverse servicii și lucrări, în funcție de necesitățile orașului. Activitatea serviciului era salarizată în baza convenției nr. 43/29.09.2008 încheiată cu AJOFM Din analiza respectivei convenții reiese că agenția se obligă să subvenționeze, în temeiul prevederilor art. 78 din Legea nr. 76/2002, în limita sumelor alocate de la buget cu această destinație pe o perioadă de 4 luni, cheltuielile efectuate de angajator pentru fiecare șomer încadrat în muncă.
Prin notificarea nr. 611/2008, AJOFM C dispune rezilierea convenției, deoarece acesta nu mai dispune de fondurile necesare subvenționării în continuare a cheltuielilor cu persoanele angajate din rândul șomerilor.
Din aceste acte rezultă că nemaiexistând subvenția AJOFM C pârâtul nu a mai putut continua activitatea serviciului, astfel că acesta a fost desființat.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii. În subsidiar, recurentul solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cererea principală fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și în motivarea ei s-a arătat că nu s-a făcut de către pârât dovada desființării locului de muncă pe care l-a avut reclamantul. Pârâtul a depus la dosar o parte din actele la care s-a referit în dispoziția sa, respectiv nu le-a depus într-o formă concretă.
În plus, raportat la disp. art. 65 alin 2 din Codul muncii nu este îndeplinită nici cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală. Actele depuse la dosarul cauzei, respectiv organigrama ulterioară datei de 18 iunie 2008 nu purta semnătura și nu indica ședința Consiliului local în care a fost aprobată.
Raționamentul instanței de respinge acțiunea pe motiv că activitatea serviciului condus de reclamant era salarizată în baza convenției încheiată cu AJOFM C este neîntemeiată. Această convenție a fost încheiată la 29.02.2008, iar ulterior s- încheiat actul adițional nr. -.03.2008 prin care s-a arătat că nu mai există fonduri, situație în care se pune întrebarea din ce fonduri s-a realizat plata reclamantului până la data de 18 iunie 2008.
Prin întâmpinarea depusă, Primarul orașului H s- opus admiterii recursului, arătând că reclamantul îndeplinit funcția de șef serviciu economico-gospodăresc, că salarizarea acestui serviciu era asigurată în baza convenției nr. 43/29.09.2008 încheiată cu AJOFM C în baza disp. art. 78 din Legea nr. 76/2002. O dată cu notificarea nr. – AJOFM Cad ispus rezilierea convenției, astfel că, fondurile necesare subvenționării cheltuielilor efectuate cu aceste persoane angajate nu au mai putut fi asigurate, fapt ce a dus la rezilierea contractelor de muncă.
Disp. art. 65 alin. 2 invocate de recurent nu-și au aplicare în cauză, atâta vreme cât angajatorul nu mai dispune de resurse financiare necesare plății salariului angajatului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 76/2002, “din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenționa cheltuielile cu forța de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară forței de muncă din rândul șomerilor, pentru executarea de lucrări și activități de interes pentru comunitățile locale”.
Reclamantul îndeplinit funcția de șef serviciu economico-gospodăresc în cadrul Primăriei H, salarizarea angajaților din acest serviciu fiind făcută în baza convenției nr. 43 din 29 septembrie 2008 încheiată de intimată cu AJOFM Din conținutul acestei convenții rezultă că activitatea serviciului era salarizată în temeiul art. 78 din Legea nr. 76/2002, în limita sumelor alocate din buget, pe o perioadă de 4 luni.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că subvenția AJOFM Caî ncetat din lipsa fondurilor necesare subvenționării în continuare cheltuielilor efectuate, astfel că serviciul a fost desființat (fila 20 organigrama Consiliului local H). Prin urmare, în mod legal dispus intimatul încetarea contractului de muncă nr. 747 din 1 decembrie 2006, cerințele art. 65 alin. 2 din Codul muncii fiind îndeplinite în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 111 din 19.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
– – – – – –
GREFIER
– –
Red. IA dact. GC
2 ex/30.06.2009
Jud.primă instanță:,
