ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1618/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
– –
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 224 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, vând ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de av., cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că pârâta recurentă nu are reprezentant cu delegație la dosar și efiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.224 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile procedurale invocate de pârâtă ca fiind lipsite de obiect și excepțiile prematurității ca fiind neîntemeiate.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 111/02.04. 2008 emisă de B ca nesusținută.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei C și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale pe perioada: 01.04.2005 – 31.03.2008 în cuantum de 2.201,14 lei reprezentând diferență sporuri neacordate pentru prestată în afara duratei normale timpului de muncă săptămânal, spor de noapte, diferență spor salarii pentru neacordarea sporului săptămânal, diferență spor pentru munca prestată în sărbători legale, conform anexei raportului de expertiză întocmit de expert Cupar G, ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost respinsă acțiunea pentru acordarea drepturilor salariale după 01.04 2008 și cererea de acordare a daunelor morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1827 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că reclamantul a formulat inițial o contestație contra deciziei nr. 111/ 02.04.2008 pe care nu a mai susținut-o, ca atare a fost respinsă ca nesusținută.
În legătură cu excepțiile procedurale invocate de pârâtă, cele legate de contestația introductivă de instanță sunt lipsite de obiect dat fiind faptul că această contestație a fost respinsă ca nesusținută.
Față de maniera în care a fost formulată și susținută acțiunea tribunalul a reținut că, potrivit art. 132 Cod pr. civilă, după depunerea ” memoriului justificativ”, pag. 112 fond s-a dat termen reclamantului pentru întregirea sau modificarea cererii, după care au intervenit termenele din 13.06. 2008 și 7.07. 2008 pentru împăcarea părților, ceea ce nu s-a întâmplat motiv pentru care, fiind considerată prima zi de înfățișare s-a dat cuvântul în probațiune reclamantului în ședința publică din 26.09.2008.
Deși pârâta recunoaște prin întâmpinare, că a luat cunoștință de acel ” memoriu justificativ” practic, de conținutul precizării de acțiune, nu se pronunță asupra conținutului pe fond și invocă aceleași nulități procedurale care au rămas fără obiect în ceea ce privește contestația la desfacerea contractului individual de muncă.
În legătură cu excepția prematurității invocată de pârâtă raportat la art. 269 al. 2 Codul muncii instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât în speță obiectul vizează acordarea drepturilor salariale iar art. 269 al.2 Codul muncii vizează răspunderea patrimonială a angajatului, care nu face obiectul judecății de față.
Pe fond tribunalul a reținut că drepturile salariale solicitate de reclamant, așa cum au fost precizate, începând cu 30.04. 2005, sunt în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art. 166 Codul muncii.
Din probele aflate la dosar, Contractul Colectiv de Muncă la nivelul societății, 2005 – 2007, pontajele pe perioada 2005 – 2008 și statele de salarii pe aceeași perioadă 2005 -2008, Contractul Individual de Muncă rezultă următoarele:
Reclamantul a încheiat raporturi de muncă cu pârâta pe perioada 01.06.1992 până la 01.04.2008, când a încetat raportul de muncă prin decizia 111/02.04.2008, în baza art. 65 (1) Codul muncii.
Conform înscrierii în cartea de muncă în perioada 30.04.2005 – 31.05.2007 reclamantul de desfășurat activități de pază începând din 01.06. 2007- 01.04.2008 a desfășurat activități de conducător auto.
Pentru prima perioadă salariul de încadrare al reclamantului era de 450 lei/lună iar pentru a doua perioadă 570 lei/lună.
Conform Contractul Colectiv de Muncă a beneficiat de spor de noapte la salariul de bază de 25% pentru fiecare oră de muncă de noapte prestate iar pentru munca suplimentară depusă a beneficiat de un spor la salariul de bază de 100%.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. expert Cupar G fila 217 – 221, rezultă că pentru perioada 01.04.2005 – 31.03.2008 ( până la încetarea raportului de muncă conform deciziei 111/02.04. 2008) reclamantul are drepturi salariale brute restante de 2.201,14 lei formate din: diferență sporuri neacordate pentru munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, diferență sporuri neacordate pentru munca de noapte, diferență sporuri pentru neacordarea sporului săptămânal la salar pentru munca desfășurată în sărbători legale, după cum se poate observa din anexa la raportul de expertiză fila 222 – 223.
Așa fiind, aceste sporuri se cuvin reclamantului și în temeiul art. 132,134, 122, 117 Codul muncii, acțiunea a fost admisă doar în parte întrucât pentru perioada următoare desfacerii Contractului Individual de Muncă (02.04.2008) și până în prezent reclamantului nu i se mai cuvin drepturi salariale fiind încetat raportul de muncă conform deciziei 111/02.04.2008, în temeiul art. 65 al. 1 Codul muncii.
Nici daunele morale solicitate nu pot fi discutate în acest context întrucât ele n-au fost stipulate expres în Contractul Individual de Muncă sau Contractul Colectiv de Muncă pentru a pute fi acordate în cadrul raportului de muncă în acest sens fiind pronunțată și Decizia în interesul legii XL ( 40)/07.05. 2007.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Aad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat nulitatea absolută a măsurilor dispuse de prima instanță după termenul din 30.05.2008 și până la termenul din 30.01.2009, susținându-se că acțiunea introductivă și memoriul justificativ nu cuprind pretențiile reclamantului, că pârâtul nu a fost legal citat, că probele administrate exced pretențiilor reclamantului, că probele au fost administrate în lipsa comunicării cererii precizatoare, care, de altfel nu avea mandat în acest sens și că a fost primită după finalizarea expertizei.
De asemenea s-a arătat că este lovită de nulitate absolută cererea precizatoare din 24.10.2008, nefiind însușită de către reclamant și că în raport de data recunoașterii de către reclamant a acestei cereri (30.01.2009), pretențiile sale anterioare datei de 24.10.2005 sunt parțial prescrise.
În privința aceleiași cereri precizatoare, s-a invocat tardivitatea depunerii sale în raport de prima zi de înfățișare.
S-a invocat tardivitatea și nulitatea memoriului justificativ din 04.06.2008, în raport de prima zi de înfățișare și de dispozițiile art.132 pr.civ.
În fine, s-a invocat excepția prematurității pretențiilor reclamantului formulate în cuprinsul memoriului justificativ din 05.02.2009, având ca obiect plata daunelor morale și daune materiale, în raport de urmarea procedurii prealabile de către salariat anterior sesizării instanței.
În concluzie s-a arătat că:
– contestația depusă nu conține nici un fel de pretenții față de pârâtă
– memoriul justificativ depus la 04.06.2008 este tardiv înregistrat și lovit de nulitate absolută:
– cererea precizatoare depusă la 24.01.2008 este tardiv depusă și lovită de nulitate absolută atât pe aspectul neîncuviințării prealabile a instanței cât și pe lipsa mandatului;
– Completarea la memoriul justificativ depusă la 05.02.2009 este tardiv depusă și lovită de nulitate absolută.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de recurent acțiunii introductive sub aspectul respectării cerințelor impuse de art.112 pr.civ. sunt lipsite de efect având în vedere că a fost respinsă prin hotărârea atacată contestația formulată împotriva deciziei nr.111/02.04.2008 emisă de pârâtă care reprezintă obiectul acțiunii introductive, după cum rezultă cu suficientă claritate.
Astfel, din moment ce acțiunea reclamantului a fost respinsă sub acest aspect, pârâta nu poate justifica vreun interes în formularea unor critici suplimentare asupra formei cereri de chemare în judecată.
Criticile de tardivitate aduse memoriului justificativ depus de reclamant la data de 04.06.2008 (112-113 fond) puteau fi formulate de către pârât printr-o întâmpinare distinctă, depusă la prima zi de înfățișare ce a urmat comunicării memoriului justificativ, respectiv la data de 25.08.2008 (140), în acest sens fiind și dispozițiile art.136 pr.civ. conform cărora “excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art.115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății afară de cele de ordine publică”.
Cum pârâta a fost, contrar afirmațiilor sale, legal citată în cursul procedurii, și nu s-a opus în termenul legal precizării de acțiune, iar dispozițiile art.132 pr.civ. nu sunt imperative, invocarea excepției tardivității cererii precizatoare din 04.06.2008 este neîntemeiată.
Tot astfel, viciile de procedură care sunt cuprinse conform opiniei recurentului, în cererea din 04.06.2008 nu atrag nulitatea absolută a acestei cereri, ci eventual nulitatea relativă, care nu mai poate fi invocată în temeiul art.108 alin.3 pr.civ. după prima zi de înfățișare următoare depunerii cererii.
De asemenea, Curtea observă că cererea din 24.10.2008 nu a făcut obiectul unei renunțări la judecată sau vreunei infirmări din partea reclamantului pârâtul neindicând obiecții față de modificările de acțiune, ci solicitând numai clarificarea obiectului litigiului, ceea ce s-a realizat la acel termen de judecată, astfel încât și sub acest aspect criticile pârâtei apar ca tardive.
În egală măsură, pârâta nu poate invoca lipsa mandatului reprezentantului reclamantei în formularea precizării de acțiune, în raport de dispozițiile art.69 alin.2 pr.civ.
De asemenea, pârâtul nu a invocat la termenul din 27.02.2009 nedepunerea în termen a memoriului justificativ din 05.02.2009 (239 fond), în sensul acelorași dispoziții procedurale, fiind de remarcat că precizarea cuantifică cheltuielile de judecată, care nu reprezintă cereri noi.
Este real că reclamantul pretinde și daune morale, însă cum prima instanță a respins această cerere, criticile pârâtei sunt lipsite de interes.
În fine, Curtea constată că pârâta nu a adus obiecții în termenul legal asupra administrării probelor, nemaiavând posibilitatea în raport de regimul juridic al nulității relative să le invoce cu succes.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în baza art.312 alin.1 or.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care va fi obligată în temeiul art. 274.pr.civ. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei (onorariu de avocat -21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 224 din 27.02.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
– – – – – –
în semnează în semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER
în semnează
prim grefier
Red./
2 ex./08.07.2009
Jud.fond./
