ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1771/R/2009
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
– –
GREFIER: – –
S-au luat în examinare- în vederea pronunțării- recursul declarat de pârâta E ON GAZ DISTRIBUȚIE SA împotriva sentinței civile nr.1199 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe intimatul, vând ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 29 septembrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1199 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare invocată de către contestator.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ON GAZ DISTRIBUȚIE Târgu-M, și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 449/18.09.2008 emisă de către intimată și reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei, respectiv aceea de instalator.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu 01.10.2008 și până la reintegrarea efectivă, precum și să acorde acestuia drepturile de care ar fi beneficiat ca angajat al societății.
S-a respins capătul de cerere privind plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 449/18.09.2008, contestatorului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul art. 264 si urm. din Codul Muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că, reclmantul având funcția de instalator District 3 C, CO C Regiunea Nord C, a fraudat compania prin furtul de gaz realizat prin intermediul contorului montat la imobilul în care locuiește.
Prin răspunsul la interogator intimata a recunoscut că a luat la cunoștință de fapta reținută în sarcina reclamantului la data de 04.07.2008, aceasta fiind consemnată în Raportul Biroului Investigații Gaze. Data exactă reținută de societate ca fiind data săvârșirii faptei este 07.07.2008.
Pentru aplicarea acestei măsuri, intimata a avut în vedere Raportul întocmit de către Departamentul Investigații Gaze.
Conform dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. b și c din Codul Muncii, salariatul este obligat să respecte disciplina muncii, obligațiile ce-i revine din contractul individual de muncă, regulamentul de organizare și funcționare sau regulamentul intern.
Asigurarea disciplinei muncii presupune aplicarea, în condițiile legii, a unor sancțiuni disciplinare prevăzute de Codul Muncii, față de salariații care, cu vinovăție, încalcă obligațiile ce le revin.
Conform Deciziei nr. 71/1999 a Curții Constituționale, termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, în care se poate aplica sancțiunea disciplinară de către conducătorul unității, reprezintă o garanție indispensabilă derulării clauzelor contractului individual de muncă încheiat de către părți și o materializare a dreptului de acces liber la justiție deoarece, în caz contrar, angajatul s-ar aflat în incertitudine, fiind împiedecat să obțină în justiție clarificarea situației sale.
În situația în care nu ar exista un termen de aplicare a sancțiunii disciplinare, aplicarea unei sancțiuni ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, fapt care contravine principiilor generale ale răspunderii juridice civile contractuale.
Termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, curge de la data când reprezentantul unității angajatoare, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii (printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, etc.), având dată certă, curgerea acestui termen ducând la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară.
După cum se poate constata Decizia nr. 449/2008 a fost emisă la data de 18.09.2008 iar intimata a luat cunoștință despre săvârșirea faptei la data de 07.07.2008, situație în care emiterea acesteia apare ca fiind tardivă.
Față de cele ce preced, având în vedere că, cel în drept să emită Decizia de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv conducătorul unității a emis-o peste termenul de 30 de zile de la data când a luat la cunoștință de abaterea disciplinară prin Raportul Biroului Investigații Gaze, instanța a admis excepția prescrierii dreptului intimatei de a aplica sancțiunea disciplinară.
Așa fiind, în temeiul art. 283 și următoarele din Codul Muncii, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea Deciziei nr. 449/18.09.2008 și reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținută anterior cu plata în favoarea acestuia a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de 01.10.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Instanța a respins capătul de cerere privind plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, întrucât contestatorul nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial de natură să-i lezeze demnitatea și relațiile sale în societate. Mai mult, acesta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă si fapta angajatorului, sarcina probei în astfel de situații revenindu-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta GAZ DISTRIBUȚIE SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare nr.49 din 18.09.2008 invocată de intimat, prin care acesta a fost concediat disciplinar în temeiul art.61 din muncii și menținerea acestei decizii ca fiind legală și temeinică, anularea obligației impusă societății de a reintegra contestatorul și de a plăti acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de 01.10.2008 până la integrarea efectivă. S-a mai solicitat suspendarea executării sentinței recurate în baza art. 300 alin. (2) Cod procedură civilă.
În memoriul de recurs se arată că în urma cercetării disciplinare, comisia a hotărât încetarea raportului de muncă a reclamantului conform art. 61 lit a din Codul Muncii, fiind emisă decizia nr. 382 din 04.08.2008, cu respectarea termenului de efectuare a cercetării disciplinare și de aplicare a sancțiunii. Raportul. Investigații a fost întocmit la data de 04.07.2008 iar decizia de sancționare a fost emisă la data de 04.08.2008, fiind respectat termenul de 30 de zile. Având în vedere că raportul de muncă al intimatului urma să înceteze la data de 08.08.2008. atât acesta, cât și încă trei salariați care se aflau în acea situație, s-au îmbolnăvit brusc, dl. obținând Certificatul medical cu nr. – din data de 07.08.2008 până pe data de 13.08.2008. Prin Certificatul medical nr. – reclamantul și-a prelungit concediul medical începând cu data de 14.08.2008 până la data de 20.08.2008. La data de 20.08.2008, reclamantul mai obține un Concediu medical cu nr. – prelungindu-și concediul medical din data de 21.08.2008 până pe data de 31.08.2008.
Având în vedere prevederile art. 50 lit b din Codul Muncii, precum și faptul că reclamantul a depus o serie de concedii medicale, prin Decizia nr. 416 din 26.08.2008 am revocat Decizia de sancționare nr. 382 din 04.08.2008, și s-a emis Decizia nr. 419 din data de 26.08.2008 care prevedea că începând cu data de 01.09.2008 (la expirarea perioadei concediului medical prezentat) reclamantul să-și înceteze activitatea începând cu data de 01.09.2008.
La data de 01.09.2008, reclamantul mai obține un concediu medical cu nr. -, concediul medical fiind obținut pe perioada 01.09.-.09.2008 motiv pentru care prin Decizia nr. 448 din 18.09.2008 s-a revocat Decizia de sancționare nr. 419 din 26.08.2008. În final, având în vedere că la data de 30.09.2008 a expirat perioada concediului medical prezentat de reclamant, s-a emis Decizia de sancționare nr. 449 din 18.09.2008, reclamantul încetându-și activitatea începând cu data de 01.10.2008, împotriva acestei decizii reclamantul formulând Contestație.
Dacă nu s-ar fi revocat deciziile de sancționare în perioada în care reclamantul a prezentat concediu medical, atunci în baza art. 50 lit b din Codul Muncii, fostul salariat putea solicita anularea acelor decizii în Instanță, pe motiv că au fost sancționați în perioada cât erau în incapacitate temporară de muncă, situație care suspendă de drept contractul individual de muncă. Deși intimatul susține că pentru aceeași abatere disciplinară au fost emise mai multe decizii, precizează faptul că nu poate fi vorba de mai multe decizii atâta timp cât ea viza doar o singură faptă și anume aceea privind furtul de gaz realizat la contorul montat la imobilul reclamantului. Emiterea unor noi decizii se datorează faptului că reclamantul a prezentat un număr mare de concedii medicale și astfel, așa cum prevede legea, s-a trecut la revocarea deciziilor anterioare și la întocmirea unei alte noi. Prin urmare, nu se poate vorbi despre “mai multe” decizii. Trebuie să se rețină faptul că este vorba despre aceeași decizie, indiferent că ea are un număr sau altul, decizie care are același obiect și vizează aceeași persoană.
la un mic calcul matematic se poate observa cu ușurință că termenul de 30 de zile a fost respectat. Insă în ceea ce privește contestația reclamantului se constată o confuzie. Astfel, aceasta raportează în mod eronat cele 30 de zile la Decizia nr. 449 din 18.09.2008 deoarece acesta trebuie luat în calcul ținându-se seama de prima decizie emisă de Companie. respectiv Decizia nr. 382 din 04.08.2008. Termenul de 30 de zile a fost respectat, acesta curgând în speța de fată de la data de 05.07.2008 și în acest sens arată că raportul Departamentului Investigații Gaze a fost întocmit la data de 04.07.2008. iar prima Decizie de sancționare a fost emisă la data de 04.08.2008, deci, în termenul legal. Faptul că contestatorul a depus mai multe certificate medicale, a dus, conform art. 50 lit b din Codul Muncii la revocarea succesivă a acestora, sancțiunea finalizându-se prin Decizia nr. 449/18.09.2008.
Arată că prima instanță în mod eronata admis excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare nr. 449 din 18.09.2008, în ciuda faptului că a depus la dosar și a invocat în întâmpinarea precizare și în notele de ședință certificatele medicale care dovedesc incontestabil ca a fost nevoită să anuleze prima decizie de sancționare din 04.08.2008 și să emită decizia 449 din 18.09.2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041, 304 pct.9 și 400 alin. (2) Cod procedură civilă.
Cererea de suspendare a executării hotărârii de fond în temeiul art. 300 alin. (2) Cod procedură civilăformulată de recurentă se va respinge ca fiind rămasă fără obiect întrucât recursul s-a soluționat la primul termen de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat și în memoriul de recurs societatea pârâtă a luat cunoștință de săvârșirea faptei pentru care a aplicat sancțiunea disciplinară contestatorului în data de 04.07.2008, iar prima decizie de sancționare (nr. 382 – fila 23 dosar fond) a fost luată în data de 04.08.2008. Întrucât în opinia recurentei decizia de sancționare urma să-și producă efectele începând cu data de 08.08.2008, iar în perioada 07.08.2008 – 31.08.2008 intimatul a fost în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificate medicale prin Decizia nr. 416/26.08.2008 (fila 26 dosar fond) s-a revocat decizia anterioară, emițându-se Decizia nr. 419/26.08.2008 (fila 5 dosar fond). Pentru considerente similare și această decizie a fost revocată (fila 33 dosar fond) și s-a emis Decizia nr. 449/18.09.2008 (fila 34 dosar fond), care este contestată în prezenta cauză.
În mod evident, legalitatea măsurii desfacerii contractului individual de muncă se analizează in raport cu data emiterii si nu cu data de la care aceasta produce efecte, nulitatea presupunând existența unor cauze contemporane încheierii actului.
Ca atare, în cauză nu operează interdicția prevăzută de art. 60 alin. (l) lit. a) din Codul Muncii întrucât la data de 4 august 2008, data emiterii primei decizii intimatul-contestator nu se afla in incapacitate temporara de munca, iar acesta a intrat in incapacitate temporara de munca începând cu data de 07.08.2008, deci ulterior emiterii primei decizii de concediere.
Nu afectează valabilitatea deciziei de concediere împrejurarea ca după emiterea ei, la momentul comunicării salariatului, acesta era în incapacitate temporara de munca, deoarece legiuitorul a instituit aceasta interdicție în raport de momentul emiterii deciziei.
De asemenea, pentru aceleași considerente se constată că suspendarea de drept a contractului individual de muncă al intimatului ca urmare a stării sale de incapacitate temporară de muncă (în temeiul art. 50 lit. b din Codul Muncii ) a operat după emiterea primei decizii de concediere, suspendarea producându-și efectele tocmai ca urmare a revocării deciziei.
În condițiile în care angajatorul și-a revocat deciziile de sancționare și a emis o nouă decizie în 18.09.2008, Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a admis excepția tardivității acestei decizii, întrucât n raport de data luării la cunoștință a faptei săvârșite (04.07.2008) decizia din data de 18.09.2008 apare ca fiind emisă după termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, fiind nulă.
Deoarece analizarea cerințelor de nelegalitate ale deciziei primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut nu se vor analiza susținerile recurentului referitoare la temeinicia deciziei de concediere contestate.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga pe numitul recurenta GAZ DISTRIBUȚIE SA să plătească intimatului suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta GAZ DISTRIBUȚIE SA împotriva sentinței civile nr. 1199 din 07.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.LD/Dact.SM
4 ex./02.11.2009
Jud.fond,
