ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1804/R/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 251 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- privind și pe reclamantul intimat și pe intervenientul în numele altei persoane, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei SC Industries SRL, , reclamantul intimat, asistat de avocat și intimatul – intervenient în numele altei persoane.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 octombrie 2009, prin registratura instanței, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrisela care a anexat un set de acte, toate într-un singur exemplar.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu solicită comunicarea acestora întrucât le-a studiat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, pentru toate motivele arătate în scris prin memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar pe care le și susține, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată
La întrebarea instanței referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la unele petite formulate de reclamantul intimat, în ce măsură apreciază, dacă pârâtul recurent justifică interes să invoce aceste aspecte, reprezentanta reclamantului intimat arată că aceste aspecte au fost soluționate de către instanța de fond.
La întrebarea instanței referitoare la cererea de intervenție accesorie, reprezentanta reclamantului intimat arată că această cerere a fost admisă în principiu de către instanța de fond, însă în dispozitivul sentinței atacate nu s-a făcut referire despre aceasta, acțiunea a fost admisă, iar pârâtul recurent nu justifică interes cu privire la acest aspect.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că intimatul – intervenient a invocat toate excepțiile sens în care consideră că se impunea și această precizare.
Întrebat fiind în ce măsură reprezintă interes asupra faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, reprezentantul pârâtei recurente arată că intervenientul a formulat o cerere de intervenție și apreciază că justifică interes în a critica hotărârea primei instanțe din perspectiva faptului că a vrut să afle și poziția intimatului reclamant cu privire la drepturile pretinse.
Intimatul intervenient arată că îl reprezintă pe reclamantul intimat în calitate de președinte al sindicatului și arată că pârâta recurentă are multe falsuri în documentele cu angajații. De asemenea, arată că conform Codului Muncii un contract de muncă pe o perioadă de șase luni neprelungit, tacit se transformă pe perioadă nedeterminată.
Intimatul intervenient solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată suplimentare generate pentru faptul că s-a ajuns la recurs, în sumă de 150 milioane lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul la instanța din Z, pentru mâncare, cheltuieli ocazionate cu transportul la această instanță, pentru azi a cu o mașină ocazională și nu i s-a eliberat chitanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.251/16.02.2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea precizată de contestatorul împotriva intimatei SC SRL, și s-a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr.1/21.03.2007 emis de intimată.
S-a constatat că între reclamantă și intimată există un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și a fost obligată intimata să încheie în scris acest contract de muncă începând cu 21.03.2002.
S-a anulat decizia nr.89/21.12.2007 emisă de intimata prin care se constată încetarea raporturilor de muncă cu contestatorul și a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului drepturile salariale restante începând cu 21.12.2007 și până la reîncadrarea efectivă a acestuia în muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajat la ” ” în temeiul contractului de muncă nr. 353/19.09.2007 înregistrat la sub nr. 13058/07.XI.2006 pe o perioadă determinată de 6 luni începând cu data de 20.09.2006 până la data de 20.03.2007.
După expirarea acestei perioade reclamantul a continuat să presteze muncă la societate, iar societatea a efectuat plata salariului lunar, deci fiecare parte și-a executat obligațiile ce alcătuiesc raportul juridic de muncă.
Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie (art. 80 Codul muncii ).
Potrivit disp. art. 81 Codul muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie în anumite cazuri deosebite ce pot apare fortuit în activitatea unei societăți, sau, corespunzător reglementării de la lit. e, în cazurile prevăzute expres de legi speciale, ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă și/sau la nivel național.
Se suține de societate că a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu reclamantul motivat de creșterea comenzilor la export, deși caracterul sezonier al postului nu a fost dovedit.
Contractul individual de muncă se poate prelungi după expirarea termenului inițial, dar numai înăuntrul termenului prev. de art. 82, adică de 24 de luni, aplicabil în speță, dar numai cu acordul scris al părților.
Dacă nu se face dovada cu înscris că contractul de muncă s-a încheiat pe perioadă determinată, se prezumă că raportul juridic de muncă a fost stabilit pe durată nedeterminată.
Actul adițional nr. 1/21.03.2007 este lovit de nulitate absolută pentru că nu a fost semnat de reclamant care nu a consimțit la încheierea lui, deci nu există consens.
Faptul că actul adițional nu a fost semnat de reclamant a fost stabilit prin expertiza grafologică efectuată în cauză (306-312).
De altfel, nici unul din înscrisurile depuse la dosar pentru efectuarea expertizei, prin comparație, nu poartă semnătura reclamantului din actul adițional ceea ce conduce la concluzia că reclamantul nu folosește o astfel de semnătură.
Înregistrarea actului adițional nr. 1/21.03.2007 abia la data de 07.XI.2006 – în perioada de constituire a unui sindicat coroborat cu faptul că reclamantul nu a semnat acest act, conduc la concluzia că actul adițional este nul, contrafăcut.
În atare situație, prin continuarea prestării muncii la societate se dovedește că are caracter permanent, că părțile au convenit la încheierea unui nou contract de muncă, de data aceasta pe o perioadă nedeterminată, deoarece pentru acest contract nu se cere forma scrisă ad validitatem, numai ad probaționem.
În adevăr, conform disp. art. 16 alin.2 Codul muncii, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Chiar dacă forma scrisă nu este o condiție de validitate, instanța urmează să oblige pârâta la încheierea contractului de muncă în formă scrisă pentru siguranța raporturilor de muncă și a statului de angajat cu toate efectele ce decurg din această calitate.
Având în vedere aceste constatări, excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea nulității actului adițional invocată de pârâtă, în temeiul art. 283 lit. d Codul muncii urmează să fie respinsă ca nefondată, deoarece contractul individual de muncă a continuat să existe pe perioadă nedeterminată – tocmai datorită ineficienței juridice a actului adițional.
Pentru susținerea celor de mai sus sunt concludente aspectele referitoare la angajarea de personal muncitor de către societate și în perioada următoare emiterii deciziei nr. 89/21.XII.2007 de desfacere a contractului de muncă ( 68).
Așa fiind, instanța a admis acțiunea precizată, a anulat decizia nr. 89/21.XII.2007 emisă de pârâtă, a obligat societatea la încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă cu reclamantul.
În temeiul art. 78 Codul muncii societateaa fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale restante începând cu data de 21.XII.2007 și până la reîncadrarea efectivă a acestuia în muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC Industries SRL.
Astfel, recurenta a ridicat în principal excepția tardivității acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Cu privire la excepția tardivității acțiunii se invocă dispozițiile art.283 alin.1 lit.d, susținându-se că cererea de chemare în judecată putea fi formulată doar perioada existenței actului adițional respectiv perioada de 9 luni cuprinsă între 20.03.2007 – 21.12.2007.
Ca atare, actul adițional a existat, susține recurenta și ca atare putea fi cerută nulitatea lui în perioada existența contractului.
Recurenta mai invocă 304 pct.8 și 9 pr.civ.
În ce privește funcția de președinte al Organizației Sindicale a reclamantului s-a învederat faptul că la încetarea existenței Actului Adițional nr.1/21.03.2007 sindicatul a cărui președinte se dovedeste a fi, nu avea dobândită penalitatea juridică, ci aceasta s-a dobândit doar în ianuarie 2008.
Ca atare, organizația Sindicală Democrația nu avea personalitate juridică și implicit, reclamantul nu avea calitatea de președinte de organizație sindicală la data încetării existenței actului adițional la contractul încheiat pe perioadă determinată adică 21.12.2007, această calitate de președinte ar fi trebuit s-o dobândească doar cu data de 17.01.2008.
Se susține că a fost încheiat contractul de muncă pe perioadă determinată și la fel a fost încheiat și actul adițional conform art.81 lit.”b” din Codul muncii.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la filele 13-15 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiile art.304 pct.4, 8 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Față de expertiza efectuată în cauză filele 306-312, de faptul că actul adițional nu a fost semnat de către reclamant, instanța de fond a făcut o corectă și legală interpretare a dispoz.art.81, 82 muncii și art.16 alin.1 Codul munciia raporturilor juridice dintre părți în condițiile în care reclamantul a continuat să presteze muncă în cadrul societății și după expirarea perioadie stabilite, iar societatea a efectuat efectiv și plata salariului lunar către reclamant.
În condițiile în care s-a dovedit că Actul adiționat nr.1/21.03.2007 nu a fost semnat de către reclamant, acesta nu poate produce efecte juridice între părți, astfel că în mod legal instanța de fond, l-a înlăturat, reținând că prin continuarea prestării muncii de către reclamant și plata acesteia de către societate, s-a realizat un consens al părților cu privire la încheierea unui nou contract de muncă pe o perioadă neterminată, fiind incidente dispoz.art.16 alin.2 muncii.
În ce privește incidența dispoz.art.283 lit.”d” muncii, instanța de fond a înlăturat și excepția prescripției dreptului ce a solicitat constatarea nulității actului adițional, atât prin examinarea raporturilor de muncă statornicite între părți pe o durată nedeterminată cât și prin prisma ineficacității Actului Adițional în condițiile nesemnării lui de către reclamant.
Astfel, față de cele expuse, nici unul din motivele de recurs invocate nu sunt prezente, situație în care nefiind întrundite cerințele art.304 pct.4, 8 și 9 pr.civ. recursul pârâteid urmează a fi respins.
În temeiul art.274 pr.civ. urmează a fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.251 din 16.02.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JDUECĂTORI, GREFIER,
– – – – – – – –
Red.PE/CA
10.11.2009 – 5 ex.
Jud.fond.;
