ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1815/R/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1798 din 15 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC DE SA T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat Tot și reprezentantul pârâtei intimate SC de SA T, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 septembrie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar în situația în care se va reține cauza spre rejudecare solicită a se dispune casarea sentinței atacate și pe cale de consecință anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1888/03.10.2008 și pe cale de consecință să se dispună repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1798/15.06.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva intimatei SC de SA reținându-se următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, având încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 1815/01.10.2008 (5-7), pentru funcția/meseria de muncitor necalificat.
Din analiza deciziei nr. 1888/03.10.2008 instanța reține că motivul concedierii îl constituie reorganizarea activității, respectiv art. 65 alin. 1 din Codul muncii. Cum societatea pârâtă nu mai dispune de locuri de muncă necalificate instanța reține că reorganizarea este reală și că postul deținut de reclamant a fost desființat definitiv, astfel că instanța va respinge petitul privind anularea Deciziei nr. 1888 din 03.10.2008 emise de pârâtă.
Referitor la petitul privind reîncadrarea reclamantului pe postul de conducător auto, instanța reține că reclamantul a fost angajat ca muncitor necalificat tocmai datorită lipsei de locuri de muncă de conducători auto. Chiar dacă instanța ar fi anulat decizia de concediere, aceasta nu ar fi putut dispune reîncadrarea reclamantului într-un alt post decât cel deținut anterior concedierii, astfel că instanța va respinge și acest petit.
Deși expertiza criminalistică efectuată în cauză (35-42) a constat că semnătura de pe decizia contestată (14) nu aparține reclamantului, instanța constată că acesta se referă la acordul acestuia cu privire la renunțarea la preaviz și primirea deciziei.
Astfel, faptul că reclamantului nu i s-a acordat preavizul legal ar putea obliga pârâta la plata unor drepturi salariale aferente perioadei de preaviz, drepturi care nu au fost solicitate de reclamant, dar nu poate duce la anularea deciziei de concediere.
Referitor la aspectul privind data comunicării deciziei de concediere, având în vedere faptul că decizia de fost atacată în termenul legal, acesta duce la concluzia că decizia i-a fost comunicată la timp.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța urmează a le respinge având în vedere faptul că pârâta a procedat în mod legal, reclamantul fiind cel care a refuzat efectuarea analizelor medicale.
Referitor la solicitarea pârâtei ca instanța să constate nulitatea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, instanța reține că potrivit prevederilor alin. 1 al art. 27 din Codul muncii, o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este pentru prestarea acelei munci. Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă. În situația în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de munca, iar din cuprinsul certificatului rezulta ca cel în cauza este de munca, contractul astfel încheiat rămâne valabil.
Instanța constată că pârâta a procedat legal solicitând reclamantului prezentarea la cabinetul medical pentru eliberarea certificatului medical obligatoriu la angajare și apoi la instructajul de protecția muncii. Faptul că acesta a refuzat efectuarea analizelor medicale este consemnat în referatul-declarație întocmit de angajata biroului Resurse Umane Administrativ al pârâtei.
Legislația muncii, dar și doctrina și practica judiciară, statuează că în lipsa avizului medical, încheierea contractului individual de muncă este nulă absolut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurentul susține că în urma expertizei dispusă în cauză s-a dovedit modul ilicit în care s-a dispus concedierea lui.
Or, instanța de fond în aceste condiții a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a raporturilor juridice dintre părți.
Or, concedierea lui s-a dispus fără un preaviz prealabil conform art.73 alin.1 muncii, situație în care în conformitate cu art.76 concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate.
În aceeași idee se susține că din decizie nu rezultă condițiile legale ce au determinat încetarea raporturilor de muncă, nefiind îndeplinite nici procedurile prealabile încetării raporturilor de muncă.
Intimata SC de SA prin întâmpinarea depusă la filele 14-15 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia nr.1888/3.10.2008 intimata SC de SA a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr.1815/1.10.2008 conform art.65 alin.1 muncii a salariatului.
În decizia de desfacere a contractului de muncă se reține că “ținând seama de reorganizarea activității în cadrul companiei s-a ajuns la concluzia că se impune încetarea contractului de muncă în temeiul art.65 alin.1 muncii a reclamantului și de faptul că s-a desființat postul de muncitor necalificat pe care era angajat reclamantul, care a renunțat la termenul legal de preaviz la care avea dreptul (11 și 14 dos.instanței de fond).
Pe această Decizie s-a făcut o mențiune “sunt de acord cu renunțare ala preaviz. Am primit 1 exemplar”, fiind sub numele reclamantului o semnătură.
Întrucât semnătura de pe această Decizie a fost contestată, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de către Laboratorul de Criminalistică
Astfel, prin Raportul de expertiză nr.113/3.06.2009 efectuat de Laboratorul de Criminalistică C, 36-39 dos.instanței de fond s-a concluzionat că Decizia nr.1888/3.10.2008 “nu a fost semnată de către titularul “.
Ca atare, în condițiile desfacerii contractului de muncă, reclamantul avea dreptul de a beneficia de un preaviz de 15 zile în condițiile prev.de art.73 muncii.
Or, aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către intimată, nefiind acordat dreptul de preaviz prevăzut expres și imperativ de art.73 muncii.
Deși intimata a încheiat cu reclamantul contractul de muncă nr.1815 la 1.10.2008, prin decizia nr.1888 la numai 2 zile respectiv la 3.10.2008 se dispune desfacerea lui în condițiile art.65 alin.1 muncii reținându-se desființarea postului de muncitor necalificat pe care reclamantul fusese angajat.
Or, acest aspect ce rezultă fără posibilitate de echivoc chiar din Decizia 1888/3.10.2008, precum și faptul că nu există la dosar nici o dovadă în sensul desființării postului reclamantului, nefiind depusă nici organigrama instanța reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a raporturilor juridice dintre părți, situație în care fiind prezent motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite în parte recursul reclamantului, a se modifica în parte hotărârea instanței de fond îns ensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și a dispune anularea Deciziei nr.1888/3.10.2008 și reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior de muncitor necalificat cu obligarea intimatei să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și actualizate și cu celelalte drepturi la care ar fi putut beneficia reclamantului de la data de 3.10.2008 până la reintegrarea reclamantului.
În ce privește petitul privind daunele morale, instanța reține următoarele:
Instanța de fond, în mod corect a reținut aspectele legate de daunele morale solicitate, cu atât mai mult cu cât potrivit Deciziei nr.40/7.05.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanță în condițiile art.329 pr.civ.), daunele morale ar putea fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, sau contractul colectiv de muncă sau cel individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor clauze exprese în sensula cordării daunelor morale nici în contractul colectiv de muncă și nici în cel individual, cererea reclamantului fiind plata daunelor morale este nu numai nefondată și ci neavenită.
Astfel, față de cele expuse, recursul reclamantului urmează a fi admis doar în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1798 din 15.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC DE SA dispune anularea deciziei nr.1888 din 03.10.2008 emisă de pârâte, dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, respectiv cea de muncitor necalificat și obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 03.10.2008 și până la reintegrarea sa efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – – – –
Red.PE/CA
4 ex. – 10.11.2009
Jud.fond.;
