ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 2233/R/2008
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul, și, respectiv de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 694/LM din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Oradea în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei recurente avocat în substituirea avocatei (cu delegația la dosar),lipsa fiind reclamantul recurent și reprezentantul reclamantului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamantul, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată reclamantului recurent la data de 06 noiembrie 2007, conform dovezii de primire și procesului verbal de predare aflat la fila 120 din dosarul Tribunalului Bihor, iar recursul a fost înregistrat la data de 21 noiembrie 2007 cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicare, și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepției tardivității recursului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului declarat de pârâtă.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, conform motivelor arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate, reține:
Prin sentința civilă nr. 694/01.10.2007 a Tribunalului Bihors -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA O și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire în cuantum de 6 salarii minime brute pe unitate aferentă anului 2007 și o primă de vacanță echivalentă cu salariul minim pe unitate aferent anilor 2004 și 2005.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 1.541 lei reprezentând salarii restante și 54,05 lei reprezentând regularizare impozit global pe anul 2004.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SA în funcția de șef sector până la data de 07.03.2007 când prin Decizia nr. 433 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65. muncii.
S-a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006-2007, la disponibilizarea colectivă fiecare salariat odată cu primirea deciziei de disponibilizare va primi cel puțin 6 salarii minime pe unitate.
Reclamantul a pretins acordarea a 12 salarii pe unitate, însă instanța a apreciat că disponibilizarea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 82 alin. 2 din contractul colectiv de muncă întrucât unitatea pârâtă nu se găsește în dizolvare, reorganizare, lichidare sau reorganizare judiciară.
Conform art. 72 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță în valoare de cel puțin un salariu minim pe unitate plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu. Acesta a fost temeiul acordării primei de vacanță pe anul 2004 și 2005. Pentru anul 2007 s-a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la prima de concediu întrucât disponibilizarea a avut loc la 07.03.2007 anterior efectuării concediului de odihnă aferent anului 2007.
Din statele de plată depuse la dosar, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la primirea sumei de 1.541 lei cu titlu de salarii restante și la 54,05 lei cu titlu de regularizare impozit. Pârâta a recunoscut prin întâmpinare neplata acestor sume.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SA.
În motivele de recurs reclamantul invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței și solicită modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii acțiunii în integralitatea sa.
Pârâta SC SA O solicită modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației pârâtei la plata sumelor pretinse de reclamant.
Cu privire la salariile compensatorii, instanța a nesocotit faptul că pârâta la data de 05.04.2007 l-a invitat pe reclamant să-și reia activitatea și, de asemenea, că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile de producție.
Prima de vacanță a fost nelegal acordată pentru anii 2004 și 2005 întrucât în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 nu a fost prevăzută acordarea primei de vacanță.
restante pentru anul 2004 au fost plătite reclamantului conform dovezilor atașate motivelor de recurs.
Recursurile au fost trimise Curții de Apel Oradea, însă prin încheierea nr. 3542 din 02.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare formulată de SC SA O dispunându-se strămutarea judecării dosarului la Curtea de Apel Cluj.
Recursul declarat de reclamant este tardiv.
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Conform dovezii de la fila 120 dosarului Tribunalului Bihor sentința a fost comunicată reclamantului la data de 06.11.2007, iar recursul a fost înregistrat la 21.11.2007 cu depășirea termenului legal, în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, urmează a fi respins ca tardiv.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat în parte.
Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 încheiat între SC SA și salariații acestei societăți nu prevede dreptul la prima de concediu. Astfel potrivit art. 45 salariații erau îndreptățiți doar la o indemnizație de concediu stabilită în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporul de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere luate împreună corespunzătoare lunii în care se efectuează în cursul a două luni consecutive.
Instanța a acordat prima de concediu aferentă anilor 2004-2005 fără temei legal întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pe care și-a întemeiat reclamantul pretențiile, se referă la anul 2006 (filele 45-52 dosar Tribunal).
Prin înscrisurile depuse la filele 8-18 în dosarul nr- al Curții de Apel Oradea, pârâta a dovedit că a plătit reclamantului suma de 1.541 lei cu titlu de salarii restante și 54,05 lei cu titlu de regularizare impozit. Aceste plăți fiind făcute după promovarea acțiunii, însă anterior pronunțării sentinței atacate, astfel încât obligația pârâtei s-a stins prin plată.
Considerentele reținute de prima instanță în legătură cu dreptul reclamantului la plata celor 6 salarii compensatorii sunt temeinice și legale. Dreptul la plăți compensatorii în cazul disponibilizării colective este reglementat de art. 82 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar acordarea acestuia nu poate fi condiționată de realizarea sarcinilor de producție astfel cum pretinde pârâta recurentă.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 proc. civ. recursul declarat de pârâtă va fi admis în parte în sensul modificării în parte a sentinței și înlăturării obligației pârâtei la plata primei de vacanță aferente anilor 2005 și 2005 și a sumei de 1.541 lei reprezentând salarii restante și de 54,05 lei reprezentând regularizare impozit global pe anul 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC “” SA împotriva sentinței civile nr.694/LM din 1.10.2007 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei SC “” SA la plata primei de vacanță echivalentă unui salariu mediu pe unitate aferent anilor 2004-2005 la plata sumei de 1541 lei reprezentând salarii restante și a sumei de 54,05 lei reprezentând regularizare impozit pe anul 2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul în contra aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
red. LȘ/dact.MM
3ex./17.12.2008
jud.fond: /
