ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2317/R/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -A împotriva sentinței civile nr. 1524 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC””SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată ca fiind fondată, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1524 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată și precizată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata având ca obiect un conflict de drepturi și a fost obligată contestatoarea să achite intimatului suma de 875,23 lei reprezentând onorariu expert parțial.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, contestatoarea a lucrat în cadrul societății intimate ca și gestionar, începând cu data de 08.11.2005 și până la data de 04.09.2006, conform înscrierilor in carnetul de muncă al acesteia ( 138-139 dosar fond ).
La data de 04.09.2006, prin Decizia nr. 39 din 04.09.2006, contestatoarei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, întrucât în perioada când a lucrat în cadrul magazinului afară, s-a constatat o lipsă în gestiune de 3545,32 lei, lipsă datorată nerespectării prevederilor din Regulamentul de ordine interioară.
Conform documentației de inventariere ( 71-105 dosar fond ), prin gestionarea frauduloasă a mărfurilor încredințate, contestatoarea a cauzat un prejudiciu de 3.545,32 lei. Prejudiciul a fost constatat de către Comisia de inventariere numită de conducerea societății la data de 03.08.2006. Expertiza a fost efectuată de către expert și din concluziile acestei expertize a rezultat că în perioada în care contestatoarea a gestionat bunurile din cadrul magazinului Afară s-a constatat o lipsă în gestiune de 2858,24 lei.
În speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 22/1969, câtă vreme contestatoarea avea calitatea de gestionar încadrat în baza unui contract individual de muncă, situație în care operează în sarcina sa, prezumția relativă de culpă pe care aceasta nu a răsturnat-
Expertul a redat detaliat în ce a constat lipsa în gestiune, iar contestatoarea nu a înțeles să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile prevăzute de art. 212 Cod Procedură Civilă, pentru a infirma constatările expertului care fac dovada deplină până la înscrierea în fals. Cât timp intimata, în calitate de angajator, a îndeplinit sarcina probei instituită de dispozițiile art. 287 Codul Muncii făcând dovada existentei lipsurilor din gestiunea contestatoarei, a vinovăției acesteia, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile din gestiune și vinovăția contestatoarei, iar aceasta nu a probat inexistenta lipsurilor invocate și dovedite de intimată și nici nu a făcut dovada existenței unor cauze obiective, instanța a apreciat că este justificată măsura desfacerii contractului individual de muncă.
Față de cele ce preced, având în vedere că intimata a dovedit prejudiciul produs în patrimoniul său de către contestatoare, constatând că aceasta se face vinovată de producerea acestuia, prejudiciu rezultat din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor ce decurg din contractul individual de muncă și din fișa postului, instanța, în temeiul art. 271 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul munciia respins acțiunea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea în termenul legal, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 1524/15.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, ca fiind netemeinica și nelegala, și rejudecând, admiterea contestației formulată și precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs contestatoarea a arătat că, apreciază sentința civilă de mai-sus ca fiind profund netemeinică și nelegală, criticabilă potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9.proc.civ.
Astfel, instanța de fond absolutizează în contextul dezbaterii cauzei proba cu expertiza financiar-contabilă, reținând fragmente desprinse din conținutul său de natură să schimbe percepția și starea de fapt reținută de exp..
Mai mult, în mod eronat instanța de fond a reținut la fila 4 alin. 1 că sancționarea contestatoarei a fost întemeiată deoarece a nesocotit dispozițiile înscrise în fișa postului, întrucât reclamanta nu a semnat o astfel de fișă.
Acestea sunt elementele faptele certe care dovedesc că, în urma efectuării unui inventar realizat cu încălcarea tuturor prevederilor legale în materie nr. 1753/2004, Legea nr. 22/1969, Legea nr. 82/1991, prejudiciul la care face referire instanța de fond nu poate fi determinat cert deoarece au existat mai mulți gestionari ce nu și-au preluat și predat gestiunea unul altuia în mod repetat neputându-se identifica dacă lipsa în gestiune este rezultatul exclusiv al culpei/vinei contestatoarei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Art.267 din Codul muncii prevede că ” (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Pârâta-intimată nu a dovedit, deși avea obligația conform art. 287 Codul muncii, că a efectuat cercetarea prealabilă a faptei pentru care a fost sancționată recurenta-reclamantă. Astfel, deși în decizia de sancționare (fila 9 dosar fond ) se menționează că s-a desfășurat o anchetă disciplinară, în cauză nu s-a dovedit acest aspect, din procesul verbal încheiat de avocatul recurentei la data la care aceasta a fost convocată pentru cercetarea disciplinară (fila 12 dosar fond) rezultând că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea care i se aduce și nu i s-a dat posibilitatea să prezinte probe în susținerea apărărilor sale.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 267 și 268 din Codul muncii. De asemenea, hotărârea primei instanțe nu este motivată sub aspectul legalității deciziei de concediere, în cauză fiind astfel incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Deoarece analizarea cerințelor de nelegalitate ale deciziei primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut nu se vor analiza susținerile recurentei referitoare la temeinicia deciziei de concediere contestate.
În ceea ce privește Decizia de imputare nr. 1/10.08.2006, Curtea reține că după intrarea în vigoare a Codului muncii actual (01.03.2003), răspunderea materială a angajaților se face în condițiile art. 270 din Codul muncii, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. În consecință, decizia de imputare emisă de intimată este nulă.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin.(1)- (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta -A împotriva sentinței civile nr. 1524 din 15.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în întregime în sensul că se va admite acțiunea reclamantei -A împotriva pârâtei
Se va anula decizia de imputare nr. 1/10.08.2006 și decizia de concediere nr. 39/04.09.2006 emise de pârâtă.
Având în vedere nelegalitatea concedierii recurentei, în temeiul art. 78 din Codul muncii se va obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.09.2006 (data desfacerii contractului individual de muncă) și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 26.11.2008, în condițiile în care nu s-a solicitat reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va obliga intimata-pârâtă, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească recurentei-reclamante suma de 1460 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei (onorariu de avocat și de expert fila 247 dosar fond), respectiv suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat – fila 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -A împotriva sentinței civile nr. 1524 din 15.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantei -A împotriva pârâtei
Anulează decizia de imputare nr. 1/10.08.2006 și decizia nr. 39/04.09.2006 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 04.09.2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 26.11.2008.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.460 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă pe intimata să plătească recurentei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED. /DACT.
3 EX/22.12.2008.
JUD.FOND:,.
