ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2321/R/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 840 din 7 iulie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul SPITALUL ORĂȘENESC VIȘEU DE, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, și reprezentantul pârâtului intimat Spitalul Orășenesc Vișeu de, avocat G, în substituirea avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei nr. 20/10.02.2008,reintegrării pe postul deținut anterior, acela de muncitor VI, conform contractului de muncă nr. 63/03.01.2007 și a obligării pârâtului intimat la plata drepturilor salariale, susținând concis motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, susținând concis motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1572,3 lei reprezentând onorariu avocațional și cheltuieli de transport.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 840 din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins contestația formulată de contestatorul – -, împotriva intimatului SPITALUL ORĂȘENESC VIȘEU DE, având ca obiect anularea deciziei nr. 20 din 11 februarie 2008 și reintegrarea în muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 148/31.08.2005 a directorului Spitalului Orășenesc Vișeu de, a fost angajat, începând cu 1.07.2005 ca muncitor VI la atelierul mecanic, pe un post temporar vacant, pe durată determinată, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 2588/31.08.2005 pentru perioada 1.07.2005 – 1.11.2005.
La propunerea managerului spitalului a acceptat ca, scriptic, începând cu 1.06.2007 să fie încadrat ca inginer debutant, pe perioadă determinată, până la înființarea unui post, dar, în realitate, să-și desfășoare activitatea, la vechiul loc de muncă, cu aceleași atribuții, în acest sens fiind emisă Decizia 27/23.05.2007 și s-a încheiat contractul de muncă 349/1.06.2007 pentru perioada 1.06.2007 – 31.12.2007.
La sfârșitul perioadei, a fost emisă Decizia 179/31.12.2007, care constata expirarea perioadei pentru care a fost angajat ca inginer debutant, urmând să lucreze în continuare în baza vechiului contract, încheiat pe durată nedeterminată ca muncitor VI.
La data de 17.01.2008, au fost emise Deciziile nr. 9 și 10, prima de încetare a contractului de muncă pentru perioada determinată și pentru funcția de inginer debutant, iar a doua, ca începând cu 8.02.2008 să-și desfășoare activitatea în funcția de muncitor VI în cadrul Compartimentului deservire posturi fixe, în temeiul unui contract de muncă pe durată nedeterminată, cu un salariu de 526 lei, confirmând astfel înțelegerea avută.
Prin decizia nr. 20/11.02.2008 i s-a comunicat reclamantului încetarea efectelor deciziei nr. 10/17.01.2008, motivată prin aceea că nu se poate ocupa postul de muncitor decât prin concurs sau examen.
Din actele dosarului instanța a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile legale invocate de contestator, neputându-se reține concedierea sa, cât timp contractul său de muncă a încetat de drept în condițiile art. 55 alin. 1 lit. a și a art. 56 alin. 1 lit. j din Codul Muncii.
Decizia contestată de acesta nu a pus capăt abuziv raporturilor sale de muncă.
Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale Ordinului nr. 1470/2005 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, în sensul celor comunitate contestatorului de Autoritatea de Sănătate Publică M, acesta, pentru a ocupa postul solicitat, trebuia să se prezinte la concurs.
Refuzul de participare la un concurs ce se desfășura conform legii nu-l îndreptățește pe contestator să susțină că are dreptul de a ocupa postul fără concurs.
Instanța a reținut că fiind vorba de fraudă la lege, contestația nu este fondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului arată că Decizia nr. 20/2008 de desfacere a contractului de muncă este nelegală, neîndeplinind cerințele art. 58, 61 și 65 din muncii.
Arată că a fost angajat ca urmare a susținerii unui concurs la Spitalul Orășenesc Vișeu de ca muncitor VI, iar cu data de 1.06.2007 a fost încadrat ca inginer debutant sens în care s-a emis decizia nr. 27/2007, pentru perioada 1.06.2007-31.12.2007, iar după expirarea perioadei a lucrat în continuare în baza vechiului contract de muncă pe durată nedeterminată, în acest sens fiind emise deciziile nr. 9 și 10.
În baza deciziei nr. 20/10.02.2008 i s-a desfăcut contractul de muncă, dar consideră că o nouă decizie privind raporturile de muncă nu mai putea fi luată decât cu acordul reclamantului în condițiile prevăzute de art. 65 din muncii.
Mai arată că a solicitat suplimentarea probațiunii prin audierea de martori, a persoanelor în subordinea cărora a efectuat munca, dar instanța a respins această probă ca neconcludentă, motivarea hotărârii făcându-se în exclusivitate pe susținerile angajatorului și nu pe faptele acestuia.
Consideră că toate actele de dispoziție emise anterior deciziei nr. 20/2008 exprimă intenția clară de a continua în baza vechiului contract, perioada cât a figurat ca inginer debutant fiind o promovare în sensul deciziei nr. 171/2007, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia.
Pârâtul SPITALUL ORĂȘENESC VIȘEU DE, prin întâmpinarea de la 13-18, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului se arată că Decizia nr. 20/2008 de desfacere a contractului de muncă este nelegală, neîndeplinind cerințele art. 58, 61 și 65 din Codul muncii.
Curtea reține că art. 58 din Codul muncii se referă generic la concediere, deci nu există dispoziții care să fi fost încălcate, art. 61 din Codul muncii se referă la concedierea pentru motive care țin de persoana angajatului dar textul nu este incident în cauză deoarece concedierea s-a făcut pentru motive care nu țin de persoana angajatului, iar art. 65 din Codul muncii se referă la concedierea pentru desființarea postului, text care iarăși nu este incident în speță deoarece desfacerea contractului s-a făcut pentru motivul că era încheiat pe perioadă determinată și a expirat termenul pentru care era încheiat.
Recurentul arată că în baza deciziei nr. 20/10.02.2008 i s-a desfăcut contractul de muncă, dar consideră că o nouă decizie privind raporturile de muncă nu mai putea fi luată decât cu acordul reclamantului în condițiile prevăzute de art. 65 din muncii.
Această susținere nu poate fi primită deoarece iar art. 65 din Codul muncii se referă la concedierea pentru desființarea postului, text care iarăși nu este incident în speță deoarece desfacerea contractului s-a făcut pentru motivul că era încheiat pe perioadă determinată și a expirat termenul pentru care era încheiat.
Pe de altă parte trebuie reținut că la 31.12.2007 a expirat perioada de timp pentru care a fost încheiat contractul de muncă nr. 349/01.06.2007 al reclamantului, prin urmare între reclamant și pârâtă nu au mai existat raporturi de muncă după această perioadă. Nu se poate susține că efectele contractului nr. 63/03.01.2007 ar fi fost suspendate pe perioada în care a fost în vigoare contractul de muncă nr. 349/01.06.2007 deoarece la încheierea celui din urmă contract efectele primului au încetat și nicidecum nu au fost suspendate, primul contract încetându-și ființa nu mai putea să își producă efecte ulterior.
Decizia nr. 10/17.01.2008 nu a fost urmată efectiv de încheierea unui contract de muncă și de altfel un astfel de contract nici nu putea fi încheiat decât în urma organizării și promovării unui concurs, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale Ordinului nr. 1470/2005 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Mai arată recurentul că a solicitat suplimentarea probațiunii prin audierea de martori, a persoanelor în subordinea cărora a efectuat munca, dar instanța a respins această probă ca neconcludentă, motivarea hotărârii făcându-se în exclusivitate pe susținerile angajatorului și nu pe faptele acestuia. Consideră că toate actele de dispoziție emise anterior deciziei nr. 20/2008 exprimă intenția clară de a continua munca în baza vechiului contract, perioada cât a figurat ca inginer debutant fiind o promovare în sensul deciziei nr. 171/2007, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia.
Curtea reține că față de considerentele expuse anterior o astfel de probă nu ar fi fost concludentă deoarece raporturile juridice dintre părți erau suficient lămurite și chiar dacă între părți ar fi existat o înțelegere de genul celei expuse de către reclamant ea nu poate fi protejată de către instanța de judecată și nu i se poate da eficiență atâta timp cât contravine prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Ordinului nr. 1470/2005.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numitul recurent aflat în culpă procesuală să plătească intimatului SPITALUL ORĂȘENESC VIȘEU DE suma de 1572,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 840 din 07.07.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului SPITALUL ORĂȘENESC VIȘEU DE suma de 1572,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – — – –
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 12.12.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Maramureș
