ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotrivadeciziei civile nr. 461 din 26 februarie 2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta UNIVERRSITATEA” -” C-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 decembrie 2008, s-a depus la dosar din partea intimatei Universitatea “-” întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu partea prezentă.
Curtea, pune în discuția contestatorului excepția tardivității contestației în anulare, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Contestatorul solicită respingerea excepției tardivității întrucât a aflat despre hotărâre cu o zi înainte de a depune contestația.
Curtea, în temeiul art.319 alin. (2) pr.civ. respinge excepția tardivității având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare a fost motivată ulterior cererii de reexaminare formulate de către contestator, astfel încât nu se poate susține că la data formulării cererii acesta avea cunoștință de decizia contestată.
Contestatorul arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și în consecință să se admită petitul principal și petitele secundare din cererea introductivă, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA:
Deliberând reține că, prin decizia civilă nr. 461 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2186 din 12 noiembrie 2007, Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de APEL CLUJa reținut că, în motivele de recurs s-a arătat că rectorul trebuia să răspundă la interogatoriu și că i-au fost refuzate mijloacele de probă prin care putea dovedi că decizia 8446 fost întocmită în 28 și nu în 1 iunie.
Curtea a reținut că litigiul s-a purtat cu angajatorul, care este persoană juridică UNIVERSITATEA – C iar interogatorul a fost și s-a putut adresa doar acestei persoane juridice iar răspunsul a fost formulat de către organele de conducere ale persoanei juridice, care nu este în mod necesar să fie rectorul ci poate fi și o persoană care exercită atribuții de conducere în lipsa acestuia.
Recurentul a susținut că i-au fost refuzate mijloacele de probă prin care putea dovedi că decizia 8446 fost întocmită în 28 și nu în 1 iunie.
Această susținere a fost doar în parte reală deoarece din practicaua sentinței atacate a rezultat într-adevăr că reclamantului i-au fost respinse acele mijloace de probă dar în același timp a rezultat și că respingerea s-a făcut având în vedere actele depuse la dosar și motivele pentru care a fost făcută cererea în probațiune.
Cu alte cuvinte instanța a considerat că proba nu este necesară deoarece actele depuse deja la dosar lămuresc pe deplin cauza și de asemenea proba nu este verosimilă deoarece nu poate duce la dovedirea datei semnării actului.
Curtea a reținut că reclamantul nici măcar nu a indicat numele martorilor astfel că nu s-a putut afirma că ar fi făcut o propunere concretă de probă cu privire la acest aspect.
În ce privește efectuarea unei expertize pentru dovedirea datei la care s-a semnat actul trebuie sesizat că proba nu este verosimilă deoarece în stadiul actual al științei criminalistice nu se poate determina cu o asemenea exactitate data semnării unui act în aceste condiții de semnare recentă a acestuia.
Recurentul a arătat că în data de 28 iunie nu a studiat decizia 8446, cum eronat s-a susținut în sentință, ci doar a văzut-o, iar când a realizat despre ce este vorba a refuzat să o lectureze și să o primească, astfel că i s-a trimis prin poștă.
Acest aspect nu este relevant din punct de vedere la raporturilor dintre părți fiind o chestiune ce ține de comunicarea actului.
Recurentul a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 Codul muncii, nefiind vorba despre o sancțiune disciplinară.
Curtea a constatat că art. 31 din Codul muncii nu conține dispoziții cu privire la modul de comunicare al notificării și atunci în mod corect a constatat prima instanță ca fiind aplicabile prin similitudine dispozițiile art. 268 Codul muncii, mai ales că însuși reclamantul a invocat apoi dispozițiile art. 283 Codul muncii.
S-a arătat de către recurent că a fost respectat termenul de 30 de zile, decizia primind-o în data de 04.07.2007 iar cererea introductivă a fost înregistrată în data de 02.08.2007.
Totodată, s-a arătat că nu a fost pusă în discuție tardivitatea, nerespectându-se astfel principiile oficialității și contradictorialității art. 129, alin. 3, 4.proc.civ. astfel că s-a impus casarea sentinței.
Curtea a reținut că într-adevăr nu s-a pus în discuția părților excepția tardivității dar din dispozitivul sentinței atacate nu a rezultat că soluția ar fi fost cea bazată pe excepție. Chiar dacă în considerente s-a făcut o astfel de mențiune cu privire la tardivitate ceea ce are preeminență și s-a pus în dispozitivul hotărârii iar din restul considerentelor a rezultat că de fapt au fost analizate pe fond pretențiile reclamantului.
Cu privire la tichetele de masă, s-a arătat că s-a introdus un criteriu arbitrariu, nejustificat, angajații de mai puțin de 3 luni având aceleași nevoi cu cei peste 3 luni.
Cu privire la acest aspect susținerea recurentului a fost parțial corectă deoarece nevoile sunt evident aceleași dar aceasta nu a exclus posibilitatea pentru angajator de a institui totuși anumite criterii de acordare a acestor tichete de masă.
Recurentul a considerat că nu s-a respectat principiul continuității și nu au fost respectate prevederile art. 258 alin. 2 din proc.civ. referitoare la pronunțarea în ședință a dispozitivului hotărârii, deoarece sentința nu s-a pronunțat în ședință publică, ci i s-a trimis prin poștă.
Principiul continuității s-a referit la darea soluției de către aceiași judecători care au participat la dezbaterea în fond a cauzei, critica nefiind întemeiată.
În ce privește pronunțarea hotărârii în ședința publică, curte a reținut că cerința a fost respectată după cum a rezultat din chiar dispozitivul sentinței care a făcut dovada până la înscrierea în fals. Oricum recurentul a făcut o confuzie în ce privește cerința pronunțării în ședința publică și modul de comunicare a hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea a respins ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul în termenul legal, solicitând anularea acesteia și în consecință admiterea petitului principal și petitele secundare 1-5 din cererea introductivă.
În motivarea contestației, s-a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze chiar motivul principal de casare, respectiv nerespectarea art. 31 alin. 41din Codul muncii, cu ocazia concedierii.
Notificarea în sensul juridic, a fost definită ca fiind o comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de aoi nforma că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit ( ).
Așadar notificarea este în esență o comunicare. Modalitatea de efectuare în scris a acesteia este impusă de lege doar pentru a facilita proba ei.
Art. 31 alin. 41din Codul muncii: ” Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți “.
Notificarea, deci comunicarea deciziei de concediere, i-a fost făcută reclamantului în data de 04.07.2007, în condițiile în care perioada de probă s-a încheiat în data de 31.05.2007 ( art. 31 alin. 1 din Codul muncii, prevede că perioada de probă pentru funcțiile de execuție este de cel mult 30 zile calendaristice ).
Prin întâmpinare, intimata Universitatea – a solicitat respingerea contestației în anulare ca tardiv introdusă, iar în subsidiar ca nefondată.
Examinând contestația în anulare, în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
A doua teză a art. 318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de recurs, iar nu de a răspunde la fiecare argument de fapt și de drept invocat de parte.
Așa cum rezultă din considerentele hotărârii (redate anterior) instanța de recurs a analizat motivul de recurs referitor la nerespectarea art. 31 alin. (41) din Codul muncii care reglementează încetarea contractului individual de muncă pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți. S-a constatat astfel că art. 31 din Codul muncii nu conține dispoziții cu privire la modul de comunicare al notificării și atunci în mod corect a constatat prima instanță ca fiind aplicabile prin similitudine dispozițiile art. 268 Codul muncii, mai ales că însuși reclamantul a invocat apoi dispozițiile art. 283 Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, reținând că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de contestator, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 461 din 26.02.2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 461 din 26.02.2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED.
DACT.
2 EX./15.01.2009.
