ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2477/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
— –
GREFIER: –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1469 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată ROMANIA, având ca obiect litigiu de muncă- contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, din Baroul Gorj și reprezentantul pârâtei intimate, în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantului recurent, avocat, din Baroul Gorj, depune la dosar împuternicire avocațială.
La întrebarea instanței, domnul avocat arată că este avocat definitiv.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat depune la dosar împuternicirea avocațială a domnului avocat, împuternicirea avocațială de substituire, din care rezultă că se prezintă în substituirea apărătorului ales de pârâta intimată și o copie xerox de pe sentința civilă nr. 1595/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- și arată că această hotărâre judecătorească a fost pronunțată într-o cauză similară cu prezenta cauză.
Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 11 noiembrie 2009, pârâta intimată, prin avocat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și nefondat, menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la recursul declarat în cauză.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și nefondat, menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
După luarea cauzei, reprezentantul pârâtei intimate a trimis prin fax chitanța nr. -/13.11.2009 și factura seria – nr. 49/09.11.2009 (2 exemplare), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 2.380 lei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1469 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins contestația precizată formulată de reclamantul, împotriva Deciziei de concediere nr. 382 din 27.02.2009 emisă de intimata ROMANIA
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al societății intimate având funcția de tehnician mentenanță.
În data de 06.02.2009 în urma unui control inopinat în cadrul unității intimate în trusa de scule a reclamantului s-au găsit două telefoane mobile. Reclamantul a aratat prin declarația din data de 09.02.2009 și nota explicativă nr. 329/20.02.2009 faptul că telefoanele găsite în trusa de scule a acestuia erau folosite în scop personal pentru momentele în care avea convorbiri de lungă durată.
În urma raportului de investigație nr. 001 întocmit cu ocazia controlului efectuat în cadrul unității intimate și a declarației din data de 09.02.2009 și nota explicativă nr. 329/20.02.2009 ale reclamantului, unitatea a emis decizia de concediere nr. 382/27.02.2009, prin care acesta a fost sancționat începând cu data de 01.03.2009 cu desfacerea contractului individual de muncă conform art. 61 lit. a din Codul Muncii.
S-a reținut că abaterile disciplinare sunt fapte în legătură cu și care constau într-o acțiune sau inacțiune săvârșită de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici și pot fi sancționați de la măsura avertismentului scris până la măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, în raport cu gravitatea abaterii.
Sancțiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportare, precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplina. Ele sunt masuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de munca, reflectându-se prin consecințele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale și patrimoniale ale salariaților.
Reclamantul a fost sancționat în muncă în temeiul prevederilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, fiind sancțiunea disciplinară maximă, cea mai severă, care presupune îndepărtarea salariatului vinovat din colectivul de munca, ca o consecință a încetării contractului sau prin voința unilaterală a angajatorului.
Abaterile disciplinare săvârșite de către reclamant sunt grave, întrucât faptele sale săvârșite cu vinovăție au produs o tulburare importantă în activitatea angajatorului, făcând imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre angajator și angajat. Acesta a încălcat prin acțiunile sale și faptele comise prevederile art. 1 alin. 3 lit. a, art. 8 alin. 3 lit. f, i și j din Regulamentul Intern al societății intimate. De asemenea, a desfășurat în timpul programului de lucru activități nepermise în conformitate cu prevederile art. 9 lit. c și x din regulament, efectuând lucrări sau activități în folos personal cu utilizarea bunurilor sau informațiilor confidențiale aparținând societății, pe care le-a folosit necorespunzător (filele 15-31 dosar nr- Tribunalul Cluj ).
Conform art. 61 lit. a din Codul Muncii “angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că a fost sancționat cu desfacerea contractului individual de muncă conform deciziei nr. 382/2009, însă în decizie nu este descrisă fapta amănunțit, ci doar sunt prezentate generic, consideră că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii, nici lit. f din același articol, referitoare la instanța competentă la care sancțiunea aplicată poate fi contestată.
Consideră că instanța de fond în mod nejustificat a respins cererea în probațiune pentru audierea a 2 martori care cunoșteau amănunte referitoare la starea de fapt și de asemenea nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, nu a depus la dosar fișa postului pentru clarificarea obligațiilor de serviciu care se presupune că le-ar fi încălcat.
Pârâta SC ROMANIA SRL, prin întâmpinarea de la 12-14 solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 268 alin. 2 lit. b, c și f din Codul Muncii decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din lectura deciziei atacate reiese că aceasta nu menționează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat ci doar indică în mod generic că reclamantul a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Or această indicare generică nu este suficientă pentru a îndeplini condiția prevăzută de textul legal anterior citat.
Condiția precizării concrete a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat a fost stabilită ca o garanție a posibilității verificării legalității deciziei de sancționare de către instanța de judecată și pentru a echilibra raportul dintre angajator și angajat având în vedere că doar primul are posibilitatea emiterii unilaterale a deciziei de sancționare.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a încălcat prin acțiunile sale și faptele comise prevederile art. 1 alin. 3 lit. a, art. 8 alin. 3 lit. f, i și j și art. 9 lit. c și x din Regulamentul Intern al societății intimate.
Instanța a reținut aceasta din chiar Regulamentul Intern al societății intimate depus la dosarul de fond, și reține filele 15-31 unde se află acesta, dar curtea constată că o indicare ulterioară nu acoperă nulitatea, dat fiind că menționarea prevederilor încălcate trebuie să se facă în decizie, condiție prevăzută expres de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii.
De asemenea decizia atacată nu cuprinde nici o mențiune privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea și nici instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1469 din 15 iunie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica, în sensul că va admite acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC ROMANIA SRL și, în consecință va constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 382/ 27.02.2009 emisă de SC ROMANIA SRL, iar în temeiul art. 78 din Codul Muncii va dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acestei Decizii, prin reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și va obliga pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală aferentă, de la scadența sumelor, până la data achitării efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1469 din 15 iunie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, astfel:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC ROMANIA SRL și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 382/ 27.02.2009 emisă de SC ROMANIA SRL.
Dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acestei Decizii, prin reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală aferentă, de la scadența sumelor, până la data achitării efective.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
— – – – – — –
GREFIER
—
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 30.11.2009
Judecători fond -, – Tribunalul Sălaj
