ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva Deciziei civile nr. 2169 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe reclamantul intimat și pe pârâta intimată G-S-CASH, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul și intimatul, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reclamantul contestator se identifică cu cartea de identitate seria – nr. – eliberată de Poliția
La întrebarea instanței care sunt motivele pe care se întemeiază contestația în anulare arată contestatorul că înțelege să preciezeze motivele pe care le-a susținut în fața instanței de fond. I se explică conținutul textelor art. 317 și 318 proc.civ. iar contestatorul arată că hotărârile pronunțate sunt nefondate întrucât nu s-a avut în vedere faptul că în contractul de muncă încheiat cu intimata s-au prevăzut anumite clauze care nu au fost respectate. Mai susține că motivele contestației în anulare sunt cele expuse în scris la dosar.
În legătură cu contestația formulată de reclamantul, reclamantul solicită admiterea acesteia.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare.
CURTEA
Prin contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2169/R/5.11.2008 s-a solicitat anularea acestei decizii, contestația fiind întemeiată pe disp. art. 318 Cod proc. civ.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța a soluționat procesul fără a cerceta cauza pe fond, pe baza dovezilor existente la dosar.
Întreaga motivare a contestației constă în abordarea aspectelor de fond, contestatorul arătând în esență că i s-a promis siguranța locului de muncă, dar pentru început contractul de muncă se încheie pe trei luni, cât timp durează cursurile de pregătire.
Motivul pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă este acela că a cerut respectarea art. 12 din Codul muncii și nu a fost de acord cu semnarea contractului de muncă pe durată determinată.
Referatul “de necesitate” întocmit la data de 07.03.2008 în care se menționează că “nu se adaptează cerințelor de la locul de muncă și nu respectă angajamentul față de fișa postului ” nu corespunde realității și nu este susținut de celelalte probe administrate.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, curtea constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 2169/R/5.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Clujs -a admis în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1545 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care a fost casată în parte în ce privește petitele având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă invocat de recurent a fost abrogat prin Legea 219/2005, însă aspectele invocate referitor la acest motiv de recurs au fost analizate conform art. 3041Cod procedură civilă, care prevede că în situația în care hotărârea recurată nu este susceptibilă de apel, instanța de recurs poate să analizeze cauza sub toate aspectele.
Contrar celor invocate de recurent, Curtea a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește anularea Deciziei 519/27.03.2008 emisă de intimată, de încetare a contractului individual de muncă al recurentului.
Astfel, în mod judicios s-a reținut că fiind încheiat pe durată determinată, contractul individual de muncă al recurentului a încetat la expirarea termenului pentru care a fost încheiat conform art. 56 lit. j din Codul muncii.
De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 60 din Codul muncii referitoare la interdicțiile cu caracter temporar aplicabile în cazul concedierii, întrucât contractul individual de muncă al recurentului a încetat, iar cele două instituții sunt distincte. Art. 62 și 64 din Codul muncii se referă tot la concediere, iar art. 88, 90 și 93 din Codul muncii reglementează prin agent de muncă temporară și nu contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată, motiv pentru care aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză.
Celelalte dispoziții legale invocate de recurent se referă la obligația de informare cu privire la clauzele generale din contractul individual de muncă (art. 17 alin. 1 și 2 din Codul muncii ) și la nulitatea contractului individual de muncă (art. 57 din Codul muncii ) și nu sunt astfel incidente în cauză, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă și nu nulitatea contractului individual de muncă.
În ceea ce privește necercetarea fondului de către prima instanță, Curtea a reținut că tribunalul a omis să analizeze toate petitele invocate de către reclamant, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Prin cererea înregistrată în 19.05.2008, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea intimatei și la plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului pentru efectuarea acestor vizite medicale necesare în vederea încheierii contractului individual de muncă, iar prima instanță nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Având în vedere aceste considerente, constatând că prin nesoluționarea unor capete de cerere tribunalul nu a soluționat fondul cauzei cu privire la aceste petite, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1545 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care a fost casată în parte în ce privește petitele având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii vizitelor medicale și a transportului.
Din cuprinsul motivelor invocate în cuprinsul contestației în anulare, reiese că acestea nu se încadrează în cele strict și limitativ prevăzute în art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2- lipsă de procedură și necompetența instanței, și nici în cele ale art. 318 -omiterea din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de casare Cod proc. civ. ci vizează aspecte ce țin de fondul cauzei.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce tinde la anularea unei hotărâri nu pe motiv că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, ceea ce în cauză nu se invocă de către contestator.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 320 Cod provc. civ contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva Deciziei civile nr.2169 din 5 noiembrie 2008 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact. GC
2 ex/24.02.2009
Jud.recurs:,
