ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/R/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1881 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 ianuarie 2009, prin registratura instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția de nemotivare a recursului și solicită și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 al. 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, respinge excepția de nemotivare a recursului invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare, având în vedere că au fost expuse motive de nelegalitate și având în vedere dispozițiile art. 3041.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1881 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta și în consecință a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate la zi, aferente perioadei 01.11.2004 și până la 01.06.2007, precum și la plata indemnizației pentru concediu legal de odihnă aferentă anilor 2005, 2006 și 2007.
A fost respins capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 4/31.05.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâta au încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată având nr. -/18 noiembrie 2004, având un salariu lunar brut de 1.400 lei și funcția de muncitor calificat – mecanic.
Prin Decizia nr. 04/31.05.2007 raporturile de muncă dintre părți au încetat în temeiul art. 55, lit. b,.
Conform contractului individual de muncă, pârâta era obligată să-i achite reclamantei un salariu de bază lunar convenit, corespunzător timpului lucrat. Potrivit dispozițiilor Codului Muncii, drepturile salariale cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror obligații ale societăți, iar acestea nu pot face obiectul unor rețineri decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit art.154, alin 1 și 2. salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat având dreptul la un salariu pentru prestată în baza contractului individual de muncă.
Potrivit prevederilor art.163, alin.1, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative.
În conformitate cu dispozițiile art.287, angajatorului îi revine sarcina probei în situația litigiilor de muncă. Pârâta nu s-a conformat acestor dispoziții legale, nedepunând la dosarul cauzei statele de plată privindu-o pe reclamantă din care să reiasă îndeplinirea obligațiilor contractuale.
În consecință, pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei, indexate, majorate și reactualizate la zi, aferente perioadei 01.11.2004 – 01.06.2007
Totodată, pentru perioada efectiv lucrată la societate, reclamantei i se cuvine indemnizația pentru concediul legal de odihnă, neachitată de angajator, astfel cum avea obligația legală.
În ceea ce privește anularea Deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, instanța a reținut că respectând principiul consacrat la art.969 Civ. conform căruia convențiile pot fi revocate mutuus disensus, art.55, lit. b reglementează ca modalitate de încetare a contractului individual de muncă, aceea intervenită ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea. În situația în care o astfel de situație este dedusă judecății, instanța investită verifică, în limitele competenței sale, ca actul prin care părțile pun capăt raportului de muncă să îndeplinească condițiile de fond pentru validitatea oricărui act juridic. Astfel, consimțământul trebuie să provină de la părțile între care s-a încheiat contractul de muncă.
De asemenea consimțământul trebuie să fie dat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie serios, explicit, precis, excluzând echivocul și să nu fie afectat de vicii. Dacă are aceste caracteristici, exprimarea consimțământului în formă scrisă nu este neapărat necesară, ținându-se seama că însuși contractul de muncă este consensual, încheierea acestuia în formă scrisă fiind doar o condițiead probationem.Ca atare, practica și doctrina sunt unanime în acest sens, apreciind prin analogie cu încheierea contractului de muncă, că pentru încetarea sa în temeiul art. 55, lit. b, nu este necesar acordul scris, acesta fiind doar recomandabil, ca atare, înțelegerea părților putând fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Faptul că reclamanta și-a manifestat în condițiile legii consimțământul privind încetarea contractului de muncă, prin acord ferm, clar și fără echivoc, rezultă în mod indirect din poziția procesuală a acesteia în cadrul prezentului litigiu. Nesolicitând reintegrare în postul deținut anterior emiterii deciziei, respectiv renunțând la acest capăt de cerere, reclamanta confirmă faptul că nu a dorit și nu mai dorește continuarea activității în cadrul societății pârâte, astfel neexistând nici un interes în ce privește anularea deciziei nr.04/31.05.2007, angajata nefiind în nici un fel prejudiciată prin această încadrare în drept a măsurii de încetare a raporturilor de muncă.
În aceste condiții, manifestarea de voință a reclamantei este primită ca fiind un consimțământ serios, explicit, fără echivoc și neafectat de vicii, în sensul prevăzut de art.55, lit. b. Astfel, măsura dispusă de intimată este temeinică și legală, motiv pentru care instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SRL a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că reclamantei i s-au achitat drepturile salariale solicitate, după cum rezultă din statele de plată depuse în recurs și din declarațiile date de reclamantă în procesul de partaj avut cu administratorul pârâtei, subsecvent divorțului.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului, conform art.3021alin.1 lit.c pr.civ. pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.163 alin.1 Codul muncii, “plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit”.
Din statele de plată depuse de pârât în susținerea recursului, numai cele aferente lunilor ianuarie 2005 (18), februarie 2005 (17), iunie 2005 (14), iulie 2005 (13) și august 2005 (12) îndeplinesc cerințele legale imperative menționate anterior, purtând semnătura salariatului, în speță a reclamantei spre deosebire de celelalte state de plată, lipsite de putere probatorie.
Nefiind admis vreun alt mijloc de probă în afara celor reglementate de dispoziția legală citată, Curtea nu poate să ia în considerare o declarație dată în cursul altui proces sau să aibă în vedere o prezumție simplă.
Prin urmare, Curtea apreciază că pârâta a făcut dovada plății parțiale a drepturilor salariale pretinse de reclamantă, astfel încât în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 1881 din 16.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SRL, având ca obiect plata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie 2005, februarie 2005, iunie 2005, iulie 2005 și august 2005.
Menține dispoziția de acordare a drepturilor salariale pentru celelalte perioade, precum și dispoziția de respingere a cererii de anulare a deciziei nr. 4/31.05.2007.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
— – – – –
GREFIER
Red./
3 ex./27.01.2009
