ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2589 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr-, privind și pe intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta și reprezentanta pârâtei recurent – , lipsind reprezentantul CNCD.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reclamanta depune la dosar copia deciziei nr. 1 din 5 ian.2009 și concluzii scrise, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei recurente de asemenea depune la dosar concluzii scrise și acte anexă arătând că nu are alte cereri.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului pe care l-a formulat pentru motivele arătate în scris arătând în esență că postul său nu a fost desființat, fiind concediată pentru simplul motiv că nu cunoaște limba maghiară.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de societate cu consecința respingerii contestației reclamantei și menținerea deciziei prin care s-a dispus concedierea acesteia. Raportat la recursul reclamantei solicită respingerea lui.
Reclamanta solicită respingerea recursului pârâtei, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2589 din 3 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și, în consecință a fost anulată decizia nr. 53/25.07.2008 emisă de intimata Z; s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior emiterii deciziei anulate; a fost obligată intimata Z să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 25.07.2008 și până la reîncadrarea în muncă, precum și faptul că s-a constată că intimata a săvârșit fapta de pe temei de naționalitate.
S-au respins capetele de cerere pentru plata despăgubirilor privind diferența dintre indemnizația de concediu medical, indemnizație șomaj și drepturile salariale cuvenite, tichete de masă, plata a două salarii ca urmare a concedierii și daune morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin decizia nr.53/25.07.08 emisă de -., ” Z s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art.65 alin.1 codul muncii.
În cuprinsul deciziei se face referire la preaviz fără să conțină motivele care determină concedierea, și măsuri active de contestare a șomajului având în vedere disp.art.67 privind drepturile salariaților concediați și art.74 codul muncii.
Aceste obligații nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar dispozițiile art.268 alin.2 codul muncii nu sunt aplicabile în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, care nu constituie o sancțiune, ci numai deciziilor de sancționare.
În luna martie și aprilie, perioadă în care a operat desființarea locului de muncă (preavizul acordat reclamantei la 01.04.2008 a fost întrerupt prin concediu de boală) la personalul figurează 15 persoane, inclusiv reclamanta (filele 61-87).
Pârâta nu a depus la dosar organigrama pentru a constata dacă reducerea postului este efectivă, iar din statul de funcții nu rezultă numărul posturilor înainte și ulterior concedierii, ci doar numărul perioadei efectiv încadrate, nici programul de restructurare, documentația tehnico-economică, hotărârea adunării generale, deși potrivit art. 287 codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Angajatorul nu a depus la dosar programul de restructurare, documentația tehnico-economică, hotărârea adunării generale, organigrama, tabelul posturilor desființate aprobat de adunarea generală a acționarilor, cea ce dovedește că desființarea locului de muncă nu este efectivă, reală și serioasă ci disimulează realitatea.
Atât în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 – art. 81, cât și contractul colectiv de muncă la nivelul Z pe anii 2005-2008 – art. 30, se prevede că la aplicarea efectivă a reducerii de personal, mai întâi se reduce posturile vacante, apoi reducerile se vor efectua în următoarea ordine preferință:
– contractele de muncă ale salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și a celor care cumulează pensia cu salariul;
– contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea unității ;
Măsura de reducere a posturilor va afecta numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, precum și salariații bărbați și femei care au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
Societatea pârâtă nu a respectat aceste dispoziții care au putere de lege întrucât la compartimentul financiar-contabil este o persoană care cumulează pensia cu salariul.
Apoi, reclamanta are o vechime în muncă de 38 de ani, în cadrul aceleiași unități, în prezent cu denumirea ” ” și nu îndeplinește condițiile de pensionare la cererea unității.
Dimpotrivă, pentru a se putea pensiona fără penalizare mai trebuie să lucreze 9 luni.
În luna iunie, deci ulterior hotărârii de reducere de personal, la compartimentul financiar-contabil, unde reclamanta și-a avut locul de muncă, a fost încadrată numita, iar o parte a atribuțiilor de serviciu ale reclamantei au fost preluate de, împrejurări recunoscute de intimată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
Or, față de dispozițiile art. 65 codul muncii, aceste aspecte – încadrarea unei alte persoane în cadrul aceluiași birou, dovedesc că reducerea de personal nu este reală, efectivă, serioasă. La această concluzie se ajunge având în vedere că numai o parte din sarcinile de serviciu ale reclamantei au fost preluate de o colegă de serviciu, deci pentru celelalte sarcini trebuie o anumită calificare și practică.
Prin anunțul emis de unitate pentru angajarea de personal în funcția reprezentant vânzări panificație s-a făcut precizarea că cunoașterea limbii maghiare reprezintă avantaj.
Or, asemenea funcții presupun relații cu publicul, care este format într-o majoritate absolută de cetățeni de naționalitate română.
Consecința rațională, logică ar fi ca cunoașterea la nivel înalt a limbii române este necesară și utilă atât pentru beneficiari (clienți, în majoritate români) cât și pentru societatea comercială.
Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2007 privind modernizarea dreptului muncii precizează că într-o perioadă a globalizării, a apogeului tehnologic rapid se impune o nouă abordare a dreptului muncii, în sensul că atât angajatorii, cât și salariații au nevoie de flexibilitate crescută, precum și asigurarea unei mai mari siguranțe.
De asemenea, se accentuează faptul că toți lucrătorii trebuie să beneficieze de o securitate și protecție adecvate în muncă, în mod independent de acordurile lor contractuale.
Noul Raport global cu privire la egalitatea la locul de muncă – 2007, subliniază că discriminarea în mediul profesional pe temei de sex, apartenență rasială, etnie, poate duce la instabilitate politică și perturbări sociale, care, la rândul lor, au un impact negativ asupra climatului investițional și creșterii economice.
Se subliniază necesitatea promovării unei societăți europene întemeiate pe respectarea drepturilor fundamentale în conformitate cu art. 6 alin.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv a drepturilor ce rezultă din cetățenia uniunii, precum și necesitatea luptei împotriva xenofobiei și promovarea unei mai bune înțelegeri interconfesionale și interculturale și a unei toleranțe sporite pe întreg teritoriul
Legislația internă cuprinde reglementări care înlătură discriminarea și consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Condiționarea angajării de personal de cunoașterea limbii maghiare, organizarea de cursuri de limba maghiară pentru personalul angajat, disponibilizarea nejustificată a persoanelor de naționalitate română și angajarea persoanelor de naționalitate maghiară, sunt dovezi certe, concrete, concludente în sensul că pârâta a dispus măsuri de excludere prin încetarea raporturilor de muncă a unor persoane pe temei de naționalitate, măsuri restricționiste privind angajarea personalului fiind preferate persoane care cunosc limba maghiară într-o regiune în care populația preponderentă este de naționalitate română.
În temeiul art.78 codul muncii se va obliga pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data 25.07.08 și până la încadrarea în muncă.
Având în vedere disp.art.5 codul muncii, disp. Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a legislației europene menționată prima instanță a constatat că intimata a săvârșit fapte de discriminare pe temei de naționalitate.
Reclamanta a fost în concediu medical, însă nu s-a dovedit legătura cauzală dintre afecțiunile de care suferă și faptul că a fost disponibilizată nelegal, astfel că prima instanța a respins capătul de cerere privind diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariu.
De asemenea s-a respins și capătul de cerere referitor la diferența dintre indemnizația de șomaj și salariu, ca nefondat.
Potrivit Legii nr.142/98 privind acordarea tichetelor de masă, acestea se acordă condiționat de prestarea efectivă a muncii, iar pe perioada concediului medical nu s-a făcut dovada legăturii cauzale care să culpabilizeze unitatea, situație în care și acest capăt de cerere va fi respins.
Într-adevăr, pârâta a întocmit o convenție pe care a înmânat-o fiecărui angajat disponibilizat pentru a fi însușită prin semnătură.
Aceasta conține clauza care se referă la faptul că angajatul nu va beneficia de compensarea în bani echivalent a două salarii dacă în perioada preavizului angajatul ce urmează să fie disponibilizat va fi în concediu medical.
De asemenea angajatul se obligă să nu mai aibă nici o pretenție legată de contractul individual de muncă încetat ( 9 dos.fond ).
Această convenție se referă la renunțarea unor drepturi prevăzute de lege privind securitatea socială a muncii, sănătatea angajaților, precum și cele referitoare la siguranța locului de muncă și alte drepturi fundamentale incluse în cuprinsul contractului individual de muncă. Fată de dispozițiile art.38 codul muncii această convenție este lovită de nulitate.
Cu toate acestea, fiind reîncadrată în muncă, reclamanta nu poate beneficia de contra valoarea a două salarii pentru disponibilizare, situație în care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta prin care solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, reclamanta consideră că sentința atacată conține motive contradictorii în ceea ce privește neacordarea despăgubirilor pentru perioada în care a fost în concediu medical și a contravalorii tichetelor de masă, iar respingerea capetele de cerere referitoare la daune morale și la indexarea sumelor cu indicele de inflație nu sunt motivate.
Referitor la despăgubiri s-a învederat că s-au depus acte doveditoare – certificat medical, scrisori medicale și prescripții medicale, din care rezultă afecțiunile cauzate de disponibilizare și umilirea la care a fost supusă reclamanta (fapt recunoscut de instanța de fond) și s-a constatat că nu a avut astfel de probleme de sănătate până la incidentul care se judecă. Nu s-a solicitat expertiză medicală și ca urmare consideră că sunt suficiente documentele medicale prezentate, din care rezultă legătura de cauzalitate dintre afecțiunile de care suferă și disponibilizarea nelegală și umilințele la care a fost supusă.
Instanța nu și-a manifestat rolul activ în a dispune efectuarea unei expertize medicale în baza actelor doveditoare și ca atare considerentele acesteia privind nedovedirea legăturii de cauzalitate dintre afecțiunile de care a suferit și disponibilizarea nelegală nu erau neconcludente.
Instanța a respins capătul de cerere privind tichetele de masă pe considerentul că nu s-a făcut dovada legăturii cauzale dintre disponibilizarea ei și afecțiunile de care a suferit pentru care a fost în concediu medical.
A arătat mai sus că afecțiunile de care a suferit și care au făcut să fie internată în spital și să beneficieze de concediu medical, sunt cauzate de disponibilizarea ei nelegală și de comportamentul conducerii unității față de aceasta prin care au căutat să o umilească și să o disprețuiască.
Instanța de fond a respins și capătul de cerere privitor la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei fără să motiveze această hotărâre.
În cuprinsul sentinței se recunoaște că a fost discriminată pe criterii de naționalitate, precum și afirmațiile conducerii unității la adresa ei, care aduc atingere competenței profesionale, în condițiile în care în Decizia nr.53/25.07.2008 și în preavizul nr.2429/31.03.2008 privind desfacerea contractului de muncă, se prevede “societatea își reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice”, afirmații care au caracter tendențios.
Angajarea altor persoane (de naționalitate maghiară), inclusiv la compartimentul financiar-contabil, cu aceeași pregătire ca și reclamanta (medie) fără organizarea de examen sau concurs la care să participe și aceasta, unde să-și dovedească calificarea și practica. Au căutat să o umilească oferindu-i un post de magazioner, deși era un post vacant de agent comercial, dar și alte posturi pe măsura pregătirii ei, nerespectându-i-se calificarea și competența profesională, dar și demnitatea. De altfel, s-a menționat în întâmpinarea înaintată de către – – Z că nu are calificare de contabil, fapt ce nu era adevărat și care a fost dovedit cu diplome de absolvire și perfecționare, depuse la dosarul cauzei și care au fost luate în considerare de către instanța de fond. Condiționarea ocupării postului de agent comercial d e cunoașterea limbii maghiare, de către directorul unității, în condițiile în care activitatea se desfășura în România. Organizarea, în timpul liber, de cursuri de limbă maghiară, la nivelul societății, pentru angajații de limbă română, a avut un caracter umilitor pentru români.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și societatea – – Z solicitând admiterea recursului, să se judece în fond cauza și să se modifice hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere ale contestației formulată de reclamantă, considerându-se sentința netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâta s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că desființarea a 8 locuri de muncă începând cu 01 aprilie 2008, printre care și al reclamantei, a fost efectivă, având o cauză reală și serioasă. Postul reclamantei a fost desființat în urma introducerii unui nou program informatic (), în urma căruia conducerea evidenței plăților de către clienți – atribuție care o avea aceasta – precum și alte sarcini de primară, se face centralizat pentru toate firmele din grup, în Ungaria. Menționează că societatea face parte dintr-un grup de firme cu societatea mamă în Ungaria, în România funcționând 4 societăți care aparțin de grup, respectiv: – -, – -, – Farm – și – SRL, firme care începând cu luna iulie 2008, au toate sediul în Z,-.
În locul reclamantei nu a fost angajată altă persoană așa cum a interpretat prima instanță, postul acesteia nu a fost reînființat și nici nu i s-a schimbat denumirea.
Reclamantei i s-a oferit în scris un post de magaziner pe care nu l-a acceptat, iar pentru motivele de mai sus expuse, prin faptul că nu s-au oferit celelalte posturi pentru care s-a considerat competentă, nu poate fi acuzată unitatea că nu s-a respectat calificarea, competența și demnitatea, așa cum se arată în sentința atacată.
În mod greșit prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național și art.30 din contractul colectiv la nivel de societate, întrucât aceste articole prevăd ordinea de preferință care trebuie aplicate la reducerea de personal în cazul concedierilor colective.
Însă, chiar dacă aceste prevederi ar fi aplicabile și în cazul concedierilor individuale nu pot fi acuzați că nu le-au respectat.
Nu exista la compartimentul financiar-contabil persoană care cumula pensia cu salariul așa cum s-a consemnat greșit în sentința atacată. Persoana care urma să plece în pensie, în iulie, era salariata de la compartimentul resurse umane care făcea salariile și al cărei post nu putea să-l ocupe reclamanta din cauza că nu avea experiență în domeniu.
Referitor la acuzația că societatea a săvârșit fapta de discriminare pe temei de naționalitate, s-a învederat că nu exista ca cerință apartenența la naționalitatea maghiară, ci pe unele posturi constituie avantaj cunoașterea limbii maghiare indiferent de naționalitatea persoanei, însă acesta nu a fost un criteriu necesar sau obligatoriu și nu s-a făcut discriminare din acest motiv. Și la ora actuală sunt o serie de salariați care nu cunosc limba maghiară, mulți în posturi cheie cum este cel de director economic, șef, mecanic șef, șefii de secție ai morii și panificație, tehnologi, etc. Cum se poate vedea, agenții de vânzări angajați după concedierea reclamantei, sunt toți de naționalitate română și nici nu cunosc limba maghiară, prin urmare nu acesta a fost motivul pentru care nu i s-a oferit reclamantei acest post.
Prima instanță arată în ședința atacată că, pentru funcția de reprezentant vânzări care presupune relații cu publicul, format în majoritate din cetățeni români, este logic să se ceară cunoașterea la nivel înalt al limbii române. Evident că s-a cerut cunoașterea la nivel avansat al limbii române, pentru aceasta au constituit avantaj studiile superioare, fiind în același timp avantaj și cunoașterea limbii maghiare. Faptul că cineva cunoaște limba maghiară nu exclude cunoașterea avansată a limbii române, după cum nici cunoașterea numai a limbii române nu duce la concluzia că este stăpânită la nivel înalt.
Pentru a reintegra reclamanta pe funcția avută anterior cum s-a dispus prin sentința atacată, ar însemna să trebuiască reînființa acest post, iar într-un asemenea caz reclamanta nu ar avea obiectul muncii. S-ar putea dispune reîncadrarea pe funcția avută dacă acest post nu ar fi fost desființat ci ocupat de altcineva, iar în acest caz societatea ar fi obligată să desfacă contractul de muncă al persoanei angajate pe postul reclamantei în temeiul art.56 codul muncii.
Însă, în acest caz, după cum s-a arătat, o mică parte a sarcinilor reclamantei au fost preluate prin cumul de către o economistă (și faptul că sarcinile au fost preluate de către o economistă nu duce la concluzia că reclamanta efectua muncă ce necesită studii superioare, cum speculat în “răspunsul la întâmpinare”, ci la faptul că nu putea prelua contabila sarcinile economistei), iar celelalte sarcini, respectiv contabilitatea primară este efectuată de firma mamă prin intermediul noului program informatic.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Se va analiza prioritar recursul declarat de pârâta – – întrucât se formulează critici referitoare la capătul principal din acțiunea reclamantei, respectiv anularea deciziei de concediere.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că, așa cum a reținut și prima instanță, desființarea locului de muncă este efectivă când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impus de dificultăți economice sau transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Din statele de funcții ale societății aferente lunilor aprilie 2008 și mai 2008 (flele 76-87) rezultă că din structura angajatorului au fost suprimate 2 posturi de contabil. Recurenta – -, care avea sarcina probei conform art. 287 din codul muncii, nu a dovedit însă care este motivul acestei restructurări. Singura mențiune a cauzelor concedierii reclamantei a fost înscrisă în nr. 2429/31.03.2008 acordat acesteia (fila 8 dosar fond), respectiv că societatea își reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice. Drept urmare, Curtea reține că în mod judicios a reținut prima instanță că neavând o cauză reală și serioasă, concedierea reclamantei nu a fost legală.
Deși așa cum a învederat pârâta art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic nivel național pe anii 2007-2010, respectiv art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la ordinea de preferință în cazul concedierilor colective, Curtea reține că acest motiv a fost reținut de prima instanță în mod subsidiar, nerespectarea art. 65 din codul muncii fiind un motiv suficient pentru constatarea nelegalității concedierii.
Referitor la susținerile pârâtei în legătură cu imposibilitatea reîncadrării reclamantei, Curtea reține că art. 78 alin. (2) din codul muncii prevede în mod imperativ că la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. În consecință, în condițiile în care s-a solicitat instanța era obligată să dispună reintegrarea, iar pe de altă parte recurenta – – nu poate să-și invoce în apărare propria culpă determinată de desființarea nelegală a postului reclamantei.
În ceea ce privește discriminarea reclamantei pe motiv de naționalitate se reține că în cauză nu s-a dovedit că acesta este motivul pentru care a fost concediată reclamanta. Din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei discriminări directe sau indirecte a reclamantei pe motiv de naționalitate. Împrejurarea că pentru anumite posturi cunoașterea limbii maghiare era considerată un avantaj, nu este în mod evident o probă concludentă în sensul unui tratament discriminatoriu al reclamantei, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Primul motiv din recursul reclamantei se referă la neacordarea de către prima instanță a despăgubirilor solicitate pentru perioada 01.04.2008-24.07.2008 reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariul avut de reclamantă. Curtea constată că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că nu s-a dovedit în cauză existența unei legături de cauzalitate între afecțiunile de care suferă reclamanta și faptul că a fost disponibilizată.
De asemenea, corect s-a constatat de către tribunal că art. 5 alin. (2) din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă distribuirea tichetelor de masă se realizează condiționat de prestarea efectivă a muncii.
În ceea ce privește daunele morale, Curtea reține că reclamanta a invocat că prejudiciul său moral a fost determinat de faptul că nu s-a ținut cont de ordinea de disponibilizare, de discriminare pe criterii de naționalitate, de afirmațiile conducerii unității care i-au adus atingere competenței profesionale (respectiv că societatea își reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice), umilirea la care a fost supusă prin oferirea unui post de magaziner, condiționarea ocupări postului de cunoașterea limbii maghiare, organizarea de cursuri de limba maghiară.
Conform celor expuse anterior, primele două motive nu subzistă. Afirmația conducerii unității în sensul că societatea își reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice nu este de natură aop rejudicia moral pe reclamantă. De asemenea, faptul că unitatea i-a propus un alt post sau că a participat la cursuri de învățare a limbii maghiare (aspect care nici nu a fost, de altfel dovedit) nu justifică acordarea de daune morale.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, motivele reținute de prima instanță în hotărâre nefiind contradictorii, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta – – împotriva sentinței civile nr. 2589 din 3 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta – – împotriva sentinței civile nr. 2589 din 3 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
– – – – –
Red.LD/Dact.SM
2 ex./09.04.2009
Jud.fond: și
