ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 75/R/2009
Ședința public din 20 ianuarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECTORI: – –
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de SINDICATUL LIBER “” AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL România, în numele și pentru reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1739 din 02 octombrie 2008, pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC ITALIA – SUCURSALA C, având ca obiect litigiu de munc – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezint reclamantul recurent, personal, și reprezentat de cons. jur. Cota care reprezint și pe pârâtul recurent Sindicatul Liber “” și reprezentantul pârâtei intimate SC, cons. jur..
Procedura de citare este îndeplinit.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei, dup care reprezentantele prților depun la dosar delegații de reprezentare.
Prțile arat c nu au alte cereri de formulat sau dovezi de administrat și solicit acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declar închis faza probatorie și acord cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicit admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulat, motivând c în raport de starea de fapt și probele dosarului nu poate fi reținut în sarcina contestatorului nici o culp și nici caracterul de abatere disciplinar al faptei reținute în sarcina acestuia și care s justifice desfacerea contractului individual de munc în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii.
Reprezentantul pârâtei intimate solicit respingerea recursului și menținerea hotrârea instanței de fond ca fiind legal și temeinic, cu motivarea c elementele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare sunt clare și c instanța de fond le-a reținut corect.
CURTEA:
Prin sentința civil nr. 1739 din 02.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțat în dosar nr- s-a respins acțiunea formulat de ctre reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL ROMANIA în contradictoriu cu pârâta ITALIA – Sucursala C, având ca obiect un litigiu de munc.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul reținut urmtoarele:
Salariatul a fost angajat al societții pârâte în funcția de conductor auto, pân la data de 09.04.2008, când prin decizia nr.540 pârâta i-a desfcut contractul individual de munc în conformitate cu prevederile art. 264, alin. 1, lit. f din, reținând în sarcina sa “abatere deosebit de grav cf. art. 23 reg. Intern (consum mare de motorin nejustificat) cf. proces verb cercetare și referat, în baza art. 263 CM.”
Sub aspectul legalitții, decizia îndeplinește prevederile legale, fiind conceput punctual, în concordanț perfect cu art.268. Lipsa motivrii în drept invocat de ctre salariat nu poate fi reținut. În cuprinsul msurii este fcut în mod corect referirea la art. 23 din Regulamentul de Ordine Interioar și art. 264, alin. 1, lit. f din ca și temei de drept al sancțiunii disciplinare aplicate.
Nu poate fi reținut nici susținerea potrivit creia decizia nu cuprinde descrierea faptei, atâta timp cât în cuprinsul msurii este individualizat fapta constând în consumul mare de motorin, nejustificat.
Potrivit dispozițiilor art.267, msura desfacerii disciplinare a contractului individual de munc poate fi dispus doar în urma efecturii unei cercetri disciplinare prealabile, lipsa acestei proceduri atrgând nulitatea absolut a msurii. Conform prevederilor aliniatului 2 al art.267, în vederea desfșurrii cercetrii disciplinare prealabile, salariatul este convocat în scris.
Prin adresa de la fila 19, pârâta l-a convocat pe salariat pentru ziua de 02.04.2008, ora 09,30, la sediul societții, pentru efectuarea cercetrii prealabile disciplinare, fiind informat totodat și asupra aspectelor ce urmeaz a fi cercetate.
Potrivit procesului verbal întocmit cu aceast ocazie, comisia de cercetare disciplinar a solicitat salariatului o declarație cu privire la justificarea consumului ridicat de motorin.
Salariatul a întocmit declarația de la fila 23 în care învedereaz c a observat lipsa motorinei din rezervor, îns nu a anunțat pe nimeni despre acest aspect.
În cele din urm, comisia de cercetare disciplinar a întocmit Referatul 0393/02.04.2008, prin care a propus desfacerea disciplinar a contractului individual de munc, în baza art. 264, alin. 1, lit. f din Codul muncii.
Și sub acest aspect decizia de desfacere disciplinar a contractului individual de munc s-a încadrat perfect în prevederile legale, procedura convocrii respectând cu strictețe dispozițiile art. 267..
În baza referatelor întocmite, precum și a rapoartelor întocmite de comisia întrunit pentru efectuarea cercetrii disciplinare, având în vedere temeiurile de drept amintite, angajatorul a emis decizia de concediere nr. 540/09.04.2008, în cuprinsul înscrisului, salariatul confirmând primirea deciziei și a referatului 393/2008 privind cercetarea disciplinar.
Potrivit dispozițiilor art.61, lit. a, respectiv 264, alin. 1, lit. f, desfacerea disciplinar a contractului de munc (ca și sancțiune disciplinar, potrivit art.264,lit. f) poate interveni în dou ipostaze, aceea a svârșirii unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplin a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual ori colectiv de munc, sau regulamentul intern. Întrucât faptele care pot determina aplicarea msurii desfacerii disciplinare a contractului de munc sunt practic nedeterminabile, nefiind enumerate de lege, caracterul grav al abaterii urmeaz a fi apreciat în raport de toate elementele sale, împrejurrile în care a fost comis și circumstanțele personale ale autorului ei.
Doctrina și practica judiciar au stabilit ca regul general c aceast msur poate fi aplicat numai în situația în care din analiza elementelor abaterii, cauzelor și gravitții faptei, urmrilor acesteia, forma de vinovție, precum și comportarea anterioar a fptuitorului, rezult c menținerea în unitate a acestuia nu mai este posibil.
Astfel, în ce privește fapt reținut în sarcina salariatului, instanța a apreciat c în mod corect pârâta a stabilit vinovția acestuia.
Potrivit art. 23 din Regulamentul de Ordine Interioar, consumul de motorin mai mare decât cel normal stabilit pentru fiecare mijloc de transport în parte, care nu poate fi justificat de ctre conductorul auto, constituie abatere deosebit de grav și se sancționeaz cu desfacerea disciplinar a contractului individual de munc.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut c prin Angajamentul luat la 01.03.2004, salariatul reprezentat de reclamant și-a asumat obligația de a raporta în scris ori verbal orice schimbare intervenit în starea tehnic a mașinii, șefului ierarhic, în cel mai scurt timp.
Din declarația dat cu ocazia cercetrii faptei, a rezultat c salariatul a observat lipsa motorinei, îns nu a anunțat pe nimeni.
În baza documentelor raport de livrare motorin (29-35), desfșurtor distanțe parcurse, angajatorul a procedat la calcularea consumului mediu al autobasculantei conduse de ctre salariatul.
Potrivit scriptului depus la fila 49, în perioada lunii noiembrie a anului 2007, consumul mediu de motorin în ce îl privește pe salariat a fost între 55 și 67 %.
Angajatorul, în mod legal a procedat la normarea consumului de motorin pentru autobasculanta pe care își desfșura activitatea salariatul. Astfel conform procesului verbal, comisia constituit a reconstituit un traseu de prob, rezultând un consum de 48 litri / 100 km. Luându-se în considerare variațiunile legate de încrctur, condiții meteo, tipul conductorului auto, s-a stabilit un normativ în ceea ce îl privește pe salariat de 48- 53 litri / 100km.
Conform calculelor efectuate de angajator pentru perioada cercetat, salariatul a înregistrat un consum mediu de motorin de 75, respectiv 80 litri/100km, ceea ce reprezint o depșire semnificativ, cu vinovție, a normativelor stabilite.
În aprecierea gradual a sancțiunii aplicate, pârâta, în mod corect a aplicat msura concedierii disciplinare, dat fiind c, din probele administrate în cauz, a rezultat c în decursul activitții sale la societate, salariatul a mai fost sancționat în dou rânduri, la 31.07 și 21.11.2006 cu avertisment scris, dintre care cea de-a doua sancțiune, tot pentru lipsa foarte mare de motorin.
Faț de toate aceste aspecte, apreciind c menținerea în unitate a salariatului nu mai este posibil, considerând condițiile art.61, lit. a și 264, lit. f îndeplinite, pârâta a desfcut în mod temeinic și legal contractul individual de munc al salariatului.
Faț de considerentele anterior enunțate, instanța a respins contestația formulat, menținând decizia 540/09.04.2008 ca fiind temeinic și legal.
Împotriva sentinței declarat recurs în termen legal reclamantul, în numele și pentru membrul de sindicat, solicitând modificarea în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului s-au invocat motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. precum și disp. art. 3041Cod proc.civ.
Recurentul a artat c prima instanț ignorat situația de fapt rezultat din probele administrate sub urmtoarele aspecte:
Decizia de sancționare contestat nu îndeplinește cerințele art.268 muncii, respectiv descrierea faptei nu este una detaliat, care s permit identificarea aspectelor care o individualizeaz.
Sintagma “abatere deosebit de grav conform art.23 din, consum de motorin nejustificat, conform proces verbal și referat”, din cuprinsul deciziei nr.540/9.04.2008 nu constituie o descriere a faptei în sensul prev. de art. 268 alin.2 lit.a, respectiv nu este descris nicio fapt și nu se arat care este consumul nejustificat, când a fost reținut și în raport de ce indici acesta apare ca nejustificat.
Consumul de motorin poate fi apreciat ca nejustificat, fie prin raportarea la anumite valori și care presupune determinarea acestuia în mod corect, fie situația în care consumul nejustificat se datoreaz sustragerii din rezervor unei anumite cantitți de motorin, fapt care nu a fost dovedit de pârâta creia îi revenea sarcina probei.
Pârâta nu a artat care este consumul mediu normat cum a fost stabilit și dac a fost adus la cunoștința salariatului.
În fișa activitții zilnice corespunztoare lunii martie pentru autovehiculul condus de salariatul sancționat, la consumul normat nu este trecut nicio valoare.
Nici în angajamentul din 1.03.2004 nu se prevede valoarea stabilit consumului mediu normat.
Recurentul invoc și faptul c nu s-a încheiat un proces verbal care s arate cantitatea de motorin existent în rezervorul mașinii la momentul predrii ei de ctre salariat, urmare încetrii raporturilor de munc.
Conform calculului fcut de recurent, consumul de motorin în perioada 13-17.03.2008 se circumscrie angajamentului dat la 1.03.2004, acesta prevzând o abatere de pân la 10%, cu condiția ca pân la sfârșitul lunii s se înscrie în consumul mediu normat.
Intimata nu este consecvent în ce privește datele reținute pentru determinarea consumului de motorin în perioada de referinț, în referat artându-se c s-au avut în vedere litri alimentați de 550 și km parcurși de 737, iar din documentele depuse de pârât la dosar rezult c potrivit înregistrrilor numrul de km parcurși fost de 815 km, iar cantitatea de combustibil de 67 l/100 km, nu de 75 l/100 km.
Prin întâmpinarea formulat (11-13), intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constat c acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru urmtoarele considerente:
În ceea ce privește motivul întemeiat pe nulitatea deciziei de sancționare, urmare lipsei menționrii elementului obligatoriu prev. de art.268 alin.2 lit. muncii – descrierea faptei – acesta este nefondat.
Decizia de sancționare contestat indic abaterea deosebit de grav ce determinat aplicarea sancțiunii – consum mare de motorin nejustificat – fcându-se totodat trimitere la referatul de cercetare disciplinar și la procesul verbal, acte care descriu detaliat abaterea sub aspectul perioadei svârșirii acesteia și conținutului su concret.
Cerința instituit de art. 268 alin. 2 lit. muncii const în menționarea faptei sau faptelor ce constituie abatere disciplinar.
Indicarea acesteia este suficient, nefiind necesar o descriere exhaustiv constând în indicarea tuturor elementelor ce fac ca fapta respectiv s fie considerat abatere susceptibil de a fi sancționat prin prisma disp. art. 264.muncii.
O astfel de descriere amnunțit se face cu ocazia întocmirii procesului verbal de cercetare disciplinar, act care completeaz decizia de sancționare.
Motivul de netemeinicie invocat de recurent constând în inexistența abaterii de consum mare de motorin nejustificat, este la rândul su nefondat.
Angajatorul a efectuat probe de consum în condiții identice de încrctur și traseu, constatând un consum mediu de 50 litri/100 km, în baza procesului verbal încheiat la data de 23.05.2006 (65 dosar fond).
Ulterior stabilirii acestui consum mediu angajatorul a stabilit consumuri medii pentru fiecare mijloc de transport în parte, consumul normat de motorin pentru cel condus de salariatul fiind de 48-53 l/100 km (66 dosar fond).
Angajatul nu a putut justifica acest consum ridicat cuprins între 55 și 67 l/100 km, deși a recunoscut c observat o lips de combustibil, dar nu a sesizat pe nimeni.
Susținerea recurentului conform creia nevinovția salariatului ar fi putut fi probat indubitabil în situația în care la data încetrii raporturilor de munc s-ar fi încheiat un proces verbal care s menționeze cantitatea de motorin aflat în rezervor, nu este fondat. Aceasta, întrucât fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea constat strict în consumul de motorin în perioada 13-17.03.2008 în care autovehiculul a parcurs un traseu de 737 km (815 km conform înregistrrilor ), consumul nejustificat fiind stabilit prin raportarea cantitții de combustibil la numrul de km parcurși. S-a avut în vedere numai cantitatea de combustibil consumat, cea rmas în rezervor neprezentând relevanț.
Din probele administrate a reieșit c, pentru distanța de 737 km s-au alimentat 550 litri combustibil, iar pentru cea de 815 km conform înregistrrii, s- mai fcut o alimentare de 100 litri, adic în total 650 litri.
Reiese deci c, susținerea recurentului conform creia raportul numr de km parcurși la cantitate combustibil trebuia fcut în sensul 815 km / 550 litri nu este fondat, în condițiile în care pentru traseul de 815 km s-a fcut alimentare total cu 650 litri combustibil.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere faptul c salariatul a mai fost sancționat cu avertisment pentru aceeași fapt, printr-o decizie anterioar din 21.11.2006 (25 dosar fond).
Pentru aceste considerente, vzând și disp. art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER “” AL SALARIAȚILOR DIN CADRUL Romania, împotriva sentinței civile nr. 1739 din 02.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțat în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact. GC
2 ex/29.01.2009
Jud.prim instanț:,
