ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1335/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI ORDINE C împotriva sentinței civile nr. 376 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei recurente – – și reclamantul intimat personal.
Procedura este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22 mai 2009, comunicându-i-se reprezentantei recurentei un exemplar al acesteia. Arată reprezentanta recurentei că a lecturat întâmpinarea formulată de reclamant și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul de asemenea, arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul solicită a fi respins recursul ca nefondat susținând întâmpinarea formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.376 din 16 februarie 2009, Tribunalul Cluj, a admis contestația formulată de și a dispus anularea Deciziei de sancționare nr.72/08.08.2008 emisă de intimata Direcția Județeană de Pază și Ordine C, iar intimatul a fost obligat să-i restituie contestatorului suma reținută în executarea sancțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.268 alin.2 din Codul muncii, pentru a fi legală decizia de sancționare trebuie să cuprindă, printre altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Or, în cauza de față, decizia contestată cu nr.72/2008 este informă din acest punct de vedere: cu privire la primul aspect se menționează doar că reclamantul “a manifestat dezinteres față de instituție precum și neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu”, fără a fi indicată fapta concretă ce i se imputa; aceasta apare descrisă în procesul-verbal al Comisiei de disciplină însă legiuitorul nu a înțeles să permită completarea deciziei de sancționare cu descrierea faptelor făcute în alte înscrisuri.
Cu privire la al doilea aspect, decizia de sancționare nu cuprinde nici o mențiune, deși în fața comisiei de disciplină acesta a fost audiat și și-a formulat apărări.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Pază și Ordine C solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenta susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportat la obiectul acțiunii și la dispozițiile art.268 alin.2 lit.a și c Codul muncii.
Se susține că decizia nr.72 din 8.08.2008 cuprinde descrierea faptei și ca atare instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.268 alin.2 Codul muncii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia nr.72/8.07.2008 (29 dos.instanței de fond) s-a dispus aplicarea unei sancțiuni de 5% pe luna august 2008 reclamantului.
Decizia de sancționare însă nu descrie în ce constă abaterea disciplinară pentru care s-a dispus sancționarea angajatului.
Or, dispozițiile exprese și imperative ale art.268 Codul muncii prevăd că “sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu: – descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev.de art.267 alin.2 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată.
Or, raportând aceste dispoziții imperative ale art.268 Codul muncii la decizia nr.72/8.07.2008, este de reținut că aceasta nu întrunește cerințele legale susmenționate.
Astfel, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.268 Codul muncii, iar susținerile recurentei fiind nefondate urmează a fi înlăturate și pe cale de consecință, nefiind întrunite cerințele art.304 pct. 9 pr.civ. a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI ORDINE C împotriva sentinței civile nr.376 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – —
plecată în CO semnează
Vicepreședintele instanței
Red.PE/CA
2 ex. – 16.07.2009
Jud.fond.;
