ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2086/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă SA – REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C împotriva sentinței civile nr. 172/F/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița – N în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, 1, 2 și prin mandatar SINDICATUL LIBERTATEA FERATE C având ca obiect contestație deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 172/F din 23 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatorii, 2, 1, reprezentați prin Sindicatul #. C-N în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători și în consecință s-a dispus anularea deciziilor de sancționare nr. 401/C/511/14 august 2008, nr. 401/C/516/14 august 2008, nr. 401/C/517/14 august 2008, nr. 401/C/518/14 august 2008, nr. 401/C/519/14 august 2008, nr. 401/C/520/14 august 2008, nr. 401/C/521/14 august 2008, nr. 401/C/522/14 august 2008, nr. 401/C/523/14 august 2008, nr. 401/C/525/14 august 2008, nr. 401/C/526/14 august 2008, nr. 401/C/527/14 august 2008, ca netemeinice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorii, și sunt angajații intimatei pe posturile de “șef de tren” și “conductor de tren” conform deciziilor de sancționare atacate (5-16), adreselor de înaintare a dosarelor de cercetare disciplinară (40-113), atribuțiunile în ceea ce privește desfășurarea raporturilor de muncă fiind cuprinse în Regulamentul de Organizare și funcționare a Stației de Călători, printre care, pentru șeful de tren se regăsesc cele de emitere a legitimațiilor de călătorie în tren conform reglementărilor în vigoare, de sancționare contravențională a călătorilor frauduloși și de realizare a volumului de încasări conform plafoanelor minime stabilite prin Hotărârea nr.1/2008 a Consiliului de Conducere a din 31 ianuarie 2008 pentru trenurile de persoane și trenurile de superior (pct.6. – stația CFR ), iar pentru conductorul de tren sunt cele prevăzute la pct.7 din același, respectiv de a executa revizia legitimațiilor de călătorie după fiecare stație cu oprire, de a trata comercial orice călător fără legitimație de călătorie pe loc conform reglementărilor legale precum și să realizeze lunar plafonul minim de încasări stabilit prin Hotărârea nr.1/2008 a C, având obligația de a emite legitimații de călătorie în tren (7-15 – dosar Tribunalul Bistrița -N).
Consiliul de Conducere al a adoptat Hotărârea nr.1/2008 la data de 31 ianuarie 2008 prin care au fost aprobate plafoanele minime de încasare ale personalului de tren, urmare a repartizării conducerii trenurilor (114-115), obligațiile de încasare fiind stabilite și pentru personalul desemnat în vederea îndeplinirii acestei obligații și la stația CFR (116), unde își desfășoară activitatea și contestatorii, și astfel devenind opozabile contestatorilor.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Hotărârea nr.1/2008 și anexa ce cuprinde plafonul minim lunar de încasări pentru legitimațiile de călătorie eliberate în tren, deciziile atacate, rapoartele de înaintare a dosarelor de cercetare prealabilă, notelor de relații date de contestatori pe parcursul cercetării prealabile rezultă că au fost sancționați contestatorii astfel:
– conductorul de tren a fost sancționat pentru nerealizarea plafonului minim de încasări în intervalul ianuarie-iunie 2008 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe lună (39-42);
– conductorul de tren nu a realizat planul minim de încasări în intervalul ianuarie-iunie 2008, aplicându-i-se sancțiunea diminuării salariului cu 5% pe o perioadă de o lună (46-48),
– șeful de tren nu a realizat planul în lunile martie, aprilie, iunie, fiind sancționat cu reducerea salariului cu 5% pentru o lună (51-53);
– șeful de tren nu a îndeplinit planul de încasări în lunile ianuarie, martie, mai și iunie 2008 fiind sancționat cu reducerea salariului cu 8% pe o lună (59-62);
– șeful de tren fiind sancționat cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună pentru neîndeplinirea planului de încasări în lunile ianuarie, februarie, martie și mai 2008 (63-66);
– conductorul de tren fiind sancționat cu reducerea salariului cu 5% pe o lună pentru neîndeplinirea de plan în lunile ianuarie, februarie, mai și iunie 2008 (69-71);
– conductorul de tren fiind sancționat cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună pentru neîndeplinirea planului de încasări în intervalul ianuarie-iunie 2008 (75-77);
-, șef de tren cu sancțiunea de reducere a salariului de bază cu 5% pe o lună pentru neîndeplinirea planului de încasări pe lunile ianuarie, aprilie, mai și iunie 2008 (81-83);
-, șef de tren cu planul de încasări neîndeplinit în perioada ianuarie-iunie 2008 și sancțiunea disciplinară de diminuare cu 10% pe o lună a salariului de bază (87-89);
– conductor de tren, cu planul neîndeplinit pe lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai și iunie 2008 și sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe o lună (95-97);
– II, conductor de tren, cu plafonul minim de încasări neîndeplinit în perioada ianuarie-iunie 2008 (101-104) sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună;
– I, șef de tren cu plafonul de realizări minim neîndeplinit în perioada aprilie-iunie 2008 și sancționat cu avertisment scris (107-109).
Analizându-se faptele pretins culpabile imputabile prin deciziile de sancționare, care se circumscriu în totalitate nerespectării plafonului minim lunar de încasări stabilit pentru personalul de tren de la Stația CFR – instituit de Hot.1/2008 și anexei depuse la dosar, prin prisma definirii abaterii disciplinare enunțate în cap.II, art.263 alin.2 din Codul Muncii care este “o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat”, coroborată cu susținerilor contestatorilor din notele de relații date cu ocazia cercetării prealabile a pretinselor abateri săvârșite, prin care aceștia au indicat motivele neîndeplinirii obligațiilor consacrate de Hotărârea nr.1/2008 în sarcina personalului de tren de la stația, instanța a reținut pertinența apărărilor contestatorilor referitoare la reducerea traficului de călători pe CFR, inexistența călătorilor frauduloși ori lipsa călătorilor care urcă din stații și halte CFR nedeservite de ghișee pentru eliberarea biletelor de călătorie, în lipsa oricărei probe care să probeze contrariul. Angajatorul nu a demonstrat în nici un fel faptul că angajații săi și-au îndeplinit în mod necorespunzător ori nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu menționate în – stația din cauze imputabile lor, și că acesta ar fi fost motivul pentru care nu au fost realizate plafoanele minime de încasări lunare, aspecte ce ar fi putut fi dovedite, de exemplu, de concluziile în acest sens ale vreunui supracontrol ori furnizarea de probe că în trenurile deservite de cei sancționați chiar au călătorit persoane fără legitimații de călătorie procurate din stațiile CFR ori de la șefii ori conductorii de tren. În lipsa unor atari dovezi, simpla sancționare a angajaților pentru neîndeplinirea planului minim de încasări în lipsa demonstrării culpabilei neîndepliniri a obligației de serviciu în discuție, instanța conchide că lipsește vinovăția contestatorilor și că derularea raporturilor de muncă cu intimata este conformă obligațiilor de serviciu enunțate.
motive de nulitatea absolută a deciziei atacate nr. 401/C/523/14 august 2008, acelea că nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariaților nefondate și apărările ce susține netemeinicia celorlalte decizii întrucât obligația de a îndeplini plafonul lunar minim de încasări este incertă, nesigură, imposibil de realizat material, deci și juridic, ceea ce atrage consecința nulității sale, urmează a fi înlăturate, ca nefondate.
Pe de o parte din lecturarea conținutului notei de relații luată contestatorului – – a rezultat că acesta a indicat, în afara traficului de călători scăzut față de anii anteriori, doar motive generice de exonerare în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicată de intimată, care a apreciat în mod corect apărările contestatorului ca nefondate.
Pe de altă parte obligația înainte enunțată reprezintă o sarcină de serviciu, înscrisă în chiar fișa postului fiecărui contestator, și pe cale de consecință de aceștia ca atare (sic!).
De asemenea, afirmația mandatarei intimatei consemnată în practicaua sentinței la termenul de judecată din 23 martie 2009, referitoare la posibilitatea certă a realizării de către contestatori a plafonului minim de încasări prev.de Hot.nr.1/2008 a Cî ntrucât ar viza contravaloarea unui bilet pentru un singur călător (dus-întors) este lipsită de relevanță în cauză, cerința imperativă a Codului Muncii pentru aplicarea de sancțiuni disciplinare salariaților fiind aceea a dovedirii vinovăției acestora în ceea ce privește încălcarea normelor legale, regulamentelor interne, contract individual sau colectiv de muncă ori ordinele și dispozițiile legale ale conductorilor ierarhici.
Față de cele de mai sus, apreciindu-se ca nedovedită imputarea vinovăției contestatorilor în raporturile de serviciu derulate cu intimata, instanța a admis contestația formulată, bazându-se pe disp.art.263 și următoarele din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători SA B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate, în sensul respingerii contestațiilor și menținerea ca temeinice și legale a deciziilor de sancționare disciplinară aplicate contestatorilor.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că unitatea nu a dovedit faptul că salariații nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu din cauze imputabile lor, deoarece la termenul de judecată din 23.03.2009, s-au depus fișele cuprinzând sancțiunile care au fost aplicate unor salariați, în primul semestru al anului 2008, pentru faptul că organele de supracontrol au descoperit călători netratați (fără legitimații de călătorie) în timpul serviciului acestora.
Între faptele sancționate mai sus descrise și nerealizarea plafonului de încasări exista o strânsă legătură, deoarece dacă salariații ar fi tratat toți călătorii găsiți în tren fără legitimații de călătorie și-ar fi realizat plafoanele de încasări.
Sarcina reclamanților este, conform atribuțiilor din fișa postului, să efectueze revizia (verificarea) legitimațiilor de călătorie după fiecare stație cu oprire și să trateze din punct de vedere comercial (să elibereze bilete de călătorie) tuturor călătorilor aflați în tren fără legitimații de călătorie.
De asemenea, fiecare salariat trebuia să realizeze un plafon de încasări individualizat și cuantificat în fiecare dosar de cercetare. Individualizarea plafoanelor se face în funcție de trenurile pe care trebuie să le deservească pe parcursul unei luni. Pentru realizarea plafonului de încasări lunar este suficient ca la fiecare tren pe care îl deservește salariatul să emită un bilet de călătorie unui călător fără legitimație de călătorie.
Având în vedere aceste aspecte, recurenta consideră că această obligație de realizare a plafonului de încasări este pe deplin realizabilă, mai ales că în urma reorganizărilor, au rămas numeroase halte și puncte nedeservite, astfel încât călătorii care urcă din aceste halte/stații își biletele/legitimațiile de călătorie de la personalul de tren.
În consecință, consideră că nerealizarea plafonului de încasări stabilit prin Hotărârea nr.1/2008 a Consiliului de Conducere constituie abatere disciplinară, prin săvârșirea acesteia salariații încălcând atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului.
De asemenea, Hotărârea nr.1/2008 de stabilire a plafoanelor minime de încasări este legală și posibil de realizat, este în vigoare, a fost luată cu acordul Sindicatelor, nefiind solicitată anularea ei. Obligația de realizare a plafonului de încasări a fost și reprezintă o obligație de serviciu inclusă în fișa postului pentru funcțiile de șef de tren și conducător tren.
În drept, își întemeiază pe prevederile art.299, art.3021, art.3041pr.civ. art.263, art.268 ale Legii nr.53/2003, hotărârea Consiliului de conducere nr.1/2008.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 septembrie 2009, Sindicatul #. căi ferate” a subliniat că, dacă recurenta invocă abaterea anterioară pentru a justifica abaterea actuală, rezultă că a aplicat 2 sancțiuni pentru același fel de abatere disciplinară, procedură vădit nelegală în sensul prevederilor art.265 din Codul Muncii.
De altfel, faptul că un supracontrol a găsit călători netratați de către unii dintre contestatori nu constituie dovada încălcării cu vinovăție a obligației de serviciu, constând în nerealizarea plafonului minim de încasări.
Obligația instituită în sarcina salariaților de conducerea regionalei de călători C, de a încasa lunar o sumă prestabilită cu titlu de încasări în tren de la călători, este incertă, nesigură, imposibil de realizat material și nelegală în același timp.
Această obligație, considerată atribuție de serviciu de Hotărârea consiliului de conducere al regionalei de călători C nr.1/2008, este nulă întrucât depinde de un eveniment ce nu se poate realiza material. Salariatul nu poate determina călătorii să circule mai mult cu trenul sau să nu cumpere bilete de călătorie de la casele de bilete pentru a spori numărul de bilete vândute în tren.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Două sunt motivele de recurs invocate: primul privește faptul că recurenta ar fi dovedit neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu de către salariați, iar al doilea se raportează la legitimitatea încadrării ca abatere disciplinară a faptei de a nu realiza plafonul de încasări.
Cât privește primul motiv de recurs, Curtea constată că, așa cum a arătat reclamantul prin întâmpinare, depunerea în probațiune, pentru justificarea aplicării sancțiunilor contestate prin acțiune, a fișelor cuprinzând o serie de sancțiuni aplicate anterior unor contestatori pentru netratarea unor călători ce călătoreau fără legitimație, echivalează cu aplicarea mai multor sancțiuni pentru aceeași abatere: o dată aplicarea de sancțiuni, punctual, pentru netratarea călătorilor fără bilet, iar apoi, cu titlu mai general, dar bazându-se pe aceeași omisiune, deci pe aceeași faptă, sancționarea nerealizării plafonului de încasări lunare, ca o consecință a netratării călătorilor “frauduloși”.
Nu se poate accepta acest motiv de recurs care încalcă pe de o parte principiul “nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria culpă), iar pe de altă parte interdicția adusă de art.265 alin.2 Codul Muncii “pentru aceeași abateri disciplinare se poate aplica numai o singură sancțiune”.
Raportat la al doilea motiv de recurs, Curtea reține caracterul nefondat al acestuia. Hotărârea Consiliului de conducere al regionalei de călători C nr.1/2008 stabilește în sarcina angajaților o obligație de a face, de rezultat, anume să realizeze lunar un minim de încasări din tratarea călătorilor depistați fără bilet în tren. În acest mod este transformată o obligație de prudență și diligență, aceea de a trata din punct de vedere comercial toți călătorii fără legitimație de călătorie (118 dosar fond), într-o obligație determinată sau altfel spus de rezultat, anume aceea de a realiza un plafon minim de încasări de pe urma tratării comerciale a călătorilor fără bilet.
Reclamanții au invocat nelegalitatea acestei hotărâri, pe cale incidentală, prin contestația formulată. Obiecțiunea acestora este întemeiată. Prin transformarea unei obligații de serviciu de diligență într-una de rezultat, se încalcă indirect dispozițiile imperative ale art.287 Codul Muncii, privind sarcina probei, care în conflictele de muncă revine angajatorului. Acesta, în mod normal, trebuie să probeze temeinicia poziției sale procesuale indiferent de calitatea sa de reclamant sau pârât în proces. Or, prin instituirea unei obligații de rezultat în sarcina reclamanților, paralelă cu cea de mijloace preexistentă, se răstoarnă sarcina probei, în sensul că pentru a nu fi sancționat, angajatul va fi primul care va trebui să probeze atingerea rezultatului impus, anume, realizarea plafonului de încasări, în loc de a se păstra sensul probațiunii, anume, de a fi obligat angajatorul să dovedească neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de diligență ale angajatului. În acest mod se aduce atingere principiului amintit mai sus de drept procesual al muncii.
Pe de altă parte, privită în sine, instituirea unei obligații de rezultat de felul celei impuse prin Hotărârea nr.1/2008, apare ca nelegală, echivalând cu impunerea realizării unei obligații incertă sub aspectul viabilității sale. A realiza un anumit plafon de încasări depinde de variabile care nu pot fi controlate de angajați; găsirea unor călători fără bilet în tren nu poate fi privită ca certă și încă sub aspectul unei anumite cuantificări bănești. Or, obiectul oricărui contract civil (cărei categorii se subsumează și contractul individual de muncă), ca de altfel al oricărei obligații civile, trebuie să fie posibil(ad imposibilium nulla obligatio). Apreciind incertă realizarea unui anumit plafon de încasări lunare, Curtea constată nelegală obligația stabilită astfel în sarcina reclamanților, iar pe cale de consecință, apare ca nelegală și sancționarea acestora pentru neîndeplinirea obligației.
Curtea apreciază că prin modificarea în sensul celor ce preced a considerentelor avute în vedere de prima instanță, nu încalcă dreptul recurentului de a nu i se îngreuna situația în propria cale de atac, potrivit prevederilor art. 296 coroborat cu art. 316.proc.civ. întrucât soluția rămâne neschimbată, chiar dacă se dă curs unor apărări ale contestatorilor respinse de prima instanță.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins ca neîntemeiat, potrivit prevederilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.3041pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători SA B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători împotriva sentinței civile nr. 172/F din 23 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – -, –
GREFIER
Red.T/Dact.
16 ex./16.11.2009
Jud.fond: și
