ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2140/R/2009
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea de revizuire formulată de revizuienta FOOD SRL T împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr- privind și pe intimatul, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de sancționare.
dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 20 octombrie 2009, când a fost amânată pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1581 din 18 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Clujs -a respins recursul declarat de pârâta FOOD T și s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 304 din 09 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- care a fost modificată în parte în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta FOOD, s-a dispus anularea procesului verbal nr. 259/1 din 08.04.2008, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de casier la Magazinul C 012 și pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar beneficiat și pentru perioada de la 09.02.2009 și până la reintegrarea efectivă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, din considerentele acestei decizii a rezultat că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat, printre altele, anularea procesului-verbal de concediere emis de pârâtă la 8 aprilie 2008, iar la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de conciliere nr. 8.267/17 aprilie 2008.
Instanța de recurs a statuat în sensul că “atât procesul-verbal din 8 aprilie 2008 cât și decizia nr. 8.267/17.04.2008 reprezintă dispoziții de concediere a reclamantului”.
Aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se cu forță obligatorie și în prezenta cauză.
Dezlegarea dată prin decizia de casare în sensul că și procesul-verbal din 8 aprilie 2008 reprezintă o dispoziție de concediere, obliga instanța la analiza legalității acestui act.
Procesul-verbal depus la fila 10 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj are următorul conținut: “Încheiat azi 8 aprilie 2008 cu ocazia cercetării disciplinare făcută lui, angajat la Profi Food PL.. 12 C – în urma sesizărilor primite de la angajați și a convocatorului trimis în data de 7.04.2008 de care susnumitul a luat la cunoștință.
Ca urmare a cercetării disciplinare am hotărât încheierea contractului de muncă începând cu 8 aprilie 2008.”
Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 11Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prev. la art. 61 lit. a, (în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263 – 268 Codul muncii.
Decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Detaliind conținutul deciziei de sancționare, art. 268 alin. 2 Codul muncii, prevede sub sancțiunea nulității absolute, mențiunile obligatorii ale acesteia și anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev. de art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căreia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Analiza conținutului procesului-verbal încheiat de pârâtă la 8 aprilie 2008 permite concluzia că acesta nu conține elementele obligatorii prev. de art. 268 alin. 2 Codul muncii, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a acestui act, calificat ca dispoziție de concediere, apare ca întemeiată, iar prima instanță în mod greșit a respins acest petit.
Constatându-se nelegalitatea concedierii, anularea concedierii atrage obligația angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 alin. 1 Codul muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Prima dintre critici în sensul că reclamantul a contestat doar procesul-verbal din 8 aprilie 2008, iar nu și decizia de concediere nr. 1.267 din 17 aprilie 2008, fost inadmisibil a mai fi pusă în discuție pentru că, astfel cum am învederat, prin decizia civilă nr. 2.218/12.11.2008 Curții de Apel Clujs -a statut că instanța a fost legal investită atât cu acțiunea în anulare a procesului-verbal cât și a deciziei nr. 8.267/2008.
Fiind stabilită nulitatea absolută a procesului-verbal, legat de decizia nr. 8.267/2008, prima instanță a reținut corect că acest act nu-și produce efectele întrucât nu a fost legal comunicat reclamantului.
Pentru a reține legalitatea comunicării, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 4 Codul muncii, pârâta ar fi trebuit să facă dovada comunicării deciziei de sancționare prin scrisoare recomandată la domiciliul reclamantului. Simpla comunicare prin poștă a deciziei nu este suficientă pentru că scopul scrisorii recomandate este acela de a fi predată nemijlocit destinatarului. Cum pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei prin scrisoare recomandată, concluzia primei instanțe în sensul că decizia nu-și produce efectele nefiind legal comunicată este corectă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâta SC FOOD SRL T, solicitând desființarea hotărârii cu admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.304/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj cu respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii a arătat că cu toate că reclamantul investise prima instanță doar cu controlul judiciar asupra procesului verbal de cercetare disciplinară, prima instanță s-a pronunțat și asupra deciziei de concediere nr.8267/17.04.2008.
În recurs, din eroare, instanța a considerat că în rejudecare trebuie să facă analiza ambelor acte (atât procesul-verbal din 08.04.2008, cât și decizia nr.8267/17.04.2008) având în vedere doar considerentul instanței de casare, neținând cont de dispoziția ce urma acestui considerent.
Referindu-se la ambele acte ca fiind dispoziții de concediere, apreciind și că este necesară analiza raportului dintre cele două înscrisuri, instanța de casare a avut în vedere împrejurarea că ambele înscrisuri au fost emise în cadrul unei proceduri mai largi care, pentru a permite angajatorului să ia o decizie, include anterior emiterii deciziei, activitatea de cercetare prealabilă a angajatului cu privire la o eventuală comitere a unei abateri disciplinare.
Instanța a apreciat că procesul verbal din 08.04.2009 este o dispoziție de concediere și a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.268 alin.2 muncii, iar decizia de concediere nr.8267/14.04.2008 nu a fost comunicată potrivit dispozițiilor art.268 alin.3 muncii.
Pronunțându-se asupra deciziei de concediere nr.8267/2008, deși nu a fost investită, instanța de trimitere a făcut să devină incidente prevederile art.322 pct.2 proc.civ. Deși s-a pronunțat asupra ei, instanța nu a dispus cu privire la decizia de concediere, astfel încât nefiind anulată, ea este în ființă, fiind în ființă paralel atât contractul individual de muncă dar și decizia de concediere.
Prin întâmpinarea de la 13, reclamantul a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Analizând cererea de revizuire formulată, curtea, deliberând, reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de revizuire, și anume acela că instanța s-a pronunțatultra petita, dispunând cu privire la decizia de concediere, cu toate că nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere, se reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel instanța se pronunță asupra cererilor cu care a fost investită prin dispozitivul hotărârii, acesta reprezentând, restrictiv vorbind, soluția dată de judecători litigiului cu care ei au fost investiți. Prin dispozitiv trebuie să își găsească rezolvarea toate cererile părților, principale, incidentale sau accesorii. Dispozitivul hotărârii este așadar cel care leagă instanța și poate fi pus în executare, și nicidecum considerentele acesteia, așa cum în mod greșit apreciază revizuienta. Faptul că, în considerente, instanța apreciază că un act nu poate produce efecte juridice nu constituie o dezlegare dată unei cereri cu care nu a fost investită, ci un considerent ce a stat la baza dezlegării pricinii, în speță obligarea revizuientei la plata unor despăgubiri bănești.
În ceea ce privește nepronunțarea instanței de recurs asupra cererii de suspendare, acesta nu poate constitui motiv de revizuire. Astfel, conform art. 322 alin. 1.pr.civilă, revizuirea poate privi hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Or, o hotărâre prin care se dispune- sau se omite a se dispune – asupra unei cereri de suspendare a executării unei hotărâri atacate prin recurs nu este nicidecum o hotărâre prin care instanța de recurs ar evoca fondul. Ca atare, sub acest aspect cererea de revizuire apare ca inadmisibilă.
În consecință, față de cele de mai sus, nefiind îndeplinite condițiile art. 322.pr.civilă, curtea va respinge cererea de revizuire formulată de pârâta SC FOOD SRL împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de pârâta SC FOOD SRL împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red./20.11/2009
Dact.Sz./4 ex.
