ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2040 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe pârâta UNIVERSITATEA ” ” S, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat din cadrul Baroului C și reprezentanta intimatei – .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta a formulat și înregistrat la data de 9 februarie 2009 întâmpinare, comunicându-i-se reprezentantei recurentului un exemplar al acestui act.
La termenul de judecată de azi, reprezentantele părților arată că nu au de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții.
Instanța pune în discuția reprezentantelor părților scriptele aflate în dosarul Tribunalului Sibiu la fila 80 și următoarele conform cărora lansarea de carte ar fi avut loc în data de 19.12.2007.
Reclamantul apreciază că fie este vorba de o eroare materială, întrucât în data de 19.12.2007 era vacanță și nu a participat la această dată la nici o manifestare, fie actele respective sunt falsuri ele nepurtând nici vreo semnătură sau ștampilă.
Reprezentanta intimatei arată că actele despre care face vorbire instanța sunt documentele pe baza cărora s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal casarea sentinței pronunțate de prima instanță cu retrimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată. Arată în esență că sancțiunea aplicată reclamantului prin decizia a cărei anulare a fost solicitată, este lovită de nulitate întrucât cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie ilegal constituită. Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia acțiunii sale.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind pe deplin temeinică și legală, pronunțându-se asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2040 din 31.10.2008 a Tribunalului Clujs – respins acțiunea înaintată de reclamantul împotriva pârâtei Universitatea ” ” S, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, contestația a fost înaintată la data de 18.03.2008 la Tribunalul Sibiu, instanță care prin încheierea din data de 15.04.2008, dată în dosarul nr-, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare formulată de contestator.
Prin încheierea nr. 2206/29.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Administrativ și Fiscal, a admis cererea contestatorului de strămutare a judecării cauzei și a strămutat cauza la Tribunalul Cluj.
Contestatorul este angajatul Universității ” ” S, având funcția de profesor universitar, șef al Catedrei de Științe Politice.
La data de 19.01.2008, în cadrul Facultății de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene a avut loc deschiderea programelor de studii masterale la specializările “Securitate judiciară”, “Managementul combaterii terorismului și criminalității transfrontaliere”, fără a exista aprobarea conducerii universității și a deciziei privind înmatricularea studenților pentru aceste programe semnată de rectorul universității, întreaga activitate fiind coordonată de contestator. Din declarația prorectorului universității intimate a reieșit că, contestatorul a demarat recrutarea studenților pentru cele două programe master încă din octombrie 2007, iar din luna ianuarie 2008 desfășurat acțiuni de punere în practică a programelor și a arătat că desfășurarea unor astfel de programe fără existența aprobărilor necesare are consecințe negative.
Contestatorul a arătat că a trimis doar invitațiile la eveniment, dar nu pentru deschiderea cursului de master, fapt recunoscut de acesta în interogatoriul luat în cauză.
Mai mult chiar, despre activitățile din facultate de la acea dată, la care a participat contestatorul, conducerea facultății nu a luat cunoștință, cu toate că la acestea au participat personalități invitate din întreaga țară și a fost invitată și televiziunea și presa locală.
În urma hotărârii Biroului Senatului din data de 18.02.2008 rectorul a emis decizia de sancționare contestată, decizie comunicată prin poștă contestatorului.
Conform doctrinei de specialitate, contractul individual de muncă se caracterizează prin următoarele elemente: prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator, neexistând contract individual de muncă fără unul dintre aceste elemente.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție sau învățământ. În conformitate cu art. 263 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 263 alin. 2 din Codul muncii ).
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Faptul că la data de 19.01.2008 nu exista aprobarea conducerii universității și nici decizia privind înmatricularea studenților pentru respectivele programe master, semnată de rectorul universității, este confirmat de adresa nr. 62/15.01.2008 a prorectorului universității, comunicată și contestatorului, în care s-a arătat că, în ședința de din 14.01.2008, a fost analizată propunerea decanei interimare privind începerea recrutării de studenți la noile programe master acreditate de, luându-se hotărârea de solicitare a unei aprobări prealabile de și, în caz afirmativ, începerea activităților didactice la cele două programe în sem. II al anului universitar, respectiv 01.03.2008.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi ( art.263 din Codul muncii ) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea prin efectuarea cercetării diciplinare prealabile și ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior, astfel că instanța a reținut că măsura de sancționare a contestatorului a fost temeinică.
Referitor la critica adusă de contestator deciziei de sancționare, instanța a reținut că acesta conține toate elementele expres prevăzute de art. 268 din Codul muncii.
Din prevederile art. 115 din Legea nr. 128 din 12 iulie 1997 actualizată – privind Statutul personalului didactic instanța a reținut că personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției.
La art. 116 sunt prevăzute sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, care sunt: a) observație scrisă; b) avertisment; c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu îndemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni; d) suspendarea, pe o perioada de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control; e) destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ; f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
S-a mai reținut că, în mod legal, potrivit art. 118 din Legea nr. 128 din 12 iulie 1997, intimata a respectat prevederile care dispun că în instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare se face de către șeful de catedră, directorul de departament sau de unitatea de cercetare, de proiectare, microproducție, de către decan sau rector, ori de către cel puțin 1/3 din numărul total al membrilor catedrei, ai departamentului ori ai structurilor de conducere.
În cadrul art. 119 alin. (3) lit. c se prevede că, comisiile de cercetare sunt numite de senatul universitar, pentru sancțiunile prevăzute la art. 116 lit. c)-f).
Intimata a procedat corect și la numirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, respectând prevederile art. 119 alin. (3) lit. din Legea nr. 128/1997, ale art. 68 din Statutul personalului didactic și art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Biroului Senatului Universității ” “
Mai mult chiar, în speță s-au respectat prevederile art. 267 din Codul muncii, respectiv art. 118 și 119 din Legea nr. 128/1997, intimata efectuând cercetarea disciplinară prealabilă, finalizată prin raportul final nr. 244/01.02.2008.
Contestatorul a fost convocat în scris de persoana împuternicită să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, acesta neprezentându-se personal la cercetare, dar dând o notă explicativă în care și-a expus punctul de vedere asupra aspectelor pentru care a fost cercetat.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând în principal admiterea, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamantul invocat următoarele:
Prima instanță soluționând contestația împotriva deciziei nr. 96/19.02.2008 emisă de intimată, nu motivat hotărârea în raport de argumentele din cuprinsul acțiunii.
Decizia este nulă, întrucât sancțiunea s-a aplicat în urma unei cercetări disciplinare, realizate de o comisie constituită ilegal, întrucât, singurul organ competent să numească membrii comisiei de disciplină este Senatul Universitar.
Sancțiunea aplicată nu respectă propunerea din raportul comisiei de cercetare administrativă, fiind mai gravă decât cea care s-ar fi impus a-i fi aplicată în ordinea ierarhică prevăzută de lege, respectiv diminuarea salariului de bază cu până la 15% pe 1-6 luni.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că fapta reținută în sarcina lui – coordonarea deschiderii unui program de studii masterale fără aprobarea conducerii universității la data de 19.01.2008 nu a existat în realitate, la data menționată având loc de fapt o lansare de carte coordonată de recurent.
Nu s- făcut dovada faptului că s-au demarat efectiv cursuri, s-au făcut înscrieri și s-au efectuat plăți pentru programele de masterat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat în esență că din probele administrate a reieșit că la data de 19.01.008 a avut loc deschiderea unui program de studii masterale, activitate coordonată de reclamant, fără a exista aprobarea conducerii universității și a deciziei privind înmatricularea studenților la aceste programe, semnată de rectorul universității.
Sancțiunea aplicată a fost stabilită ținându-se cont de împrejurările faptei, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare și sancțiunile disciplinare aplicate anterior.
Sentința este motivată în fapt și drept, astfel încât motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.7 Cod proc.civ. nu este fondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 10.02.2009, instanța din oficiu a pus în discuție conținutul actelor de la filele 80-84 din dosar nr- al Tribunalului Sibiu, acte ce conțin un program pe zilele de 19-20 decembrie 2007.
Reprezentanta intimatei a arătat că pe aceste acte s- întemeiat cercetarea disciplinară și emiterea deciziei nr. 96/19.02.2008.
Raportând conținutul acestor acte sub aspectul datei calendaristice a evenimentelor pe care le menționează, la data săvârșirii faptei reținută în sarcina recurentului, reiese că există o neconcordanță în privința zilelor menționate în cuprinsul celor patru acte și a celor prevăzute în decizia de sancționare, ca fiind data săvârșirii abaterii disciplinare.
Totodată, din cuprinsul hotărârii primei instanțe reiese că aspectele de netemeinicie ale deciziei de sancționare invocate de reclamant nu au fost analizate, instanța limitându-se să facă referiri la disciplina muncii, abaterea disciplinară și prerogativa disciplinară a angajatorului, din perspective doctrinare și cu menționarea textelor legale ce reglementează aceste instituții.
Prima instanță a analizat decizia contestată numai sub aspectul îndeplinirii cerințelor de legalitate prin prisma art. 268, art.115, 116, 118, 119 din Legea nr. 128/1997, fără a analiza motivele de fond și temeinicia acestui act contestat.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art.312 alin.1,5 Cod proc.civ. și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXI/2006 pronunțată în recurs în interesul legii, recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza motivele de netemeinicie invocate de reclamant, precum și dacă înscrisurile ce au servit ca temei al aplicării sancțiunii corespund realității, atât sub aspectul conținutului lor (deschiderea unui program de master coordonată de contestator), cât și sub cel al datei la care se afirmă că reclamantul a săvârșit abaterea disciplinară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2040 din 31 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact. GC
3 ex/26.02.2009
Jud.primă instanță:,
