ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/R/2009
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca Adrian
–
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții ORGANIZAȚIA SINDICALĂ C și, precum și de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 1803/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți cons. jur. Cota și reprezentantul pârâtului recurent SC SRL, cons. jur., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosarul cauzei întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, care se comunică cu reprezentanta acestora.
Reprezentanții părților declară că nu au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea propriului recurs, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică cu consecința admiterii pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea motivelor de recurs arată că nu poate fi reținută în sarcina contestatorului nici o culpă și nici caracterul de abatere disciplinară a faptei reținute în sarcina acestuia, impunându-se constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare. Totodată solicită respingerea recursului declarat de pârâtul SC SRL. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului SC SRL solicită admiterea propriului recurs, modificarea sentinței atacate în sensul menținerii în totalitate a deciziei de sancționare disciplinară a reclamantului, fără cheltuieli de judecată. Față de recursul reclamanților solicită respingerea acestuia pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA:
Prin sentința civil nr.1803 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul ORGANIZAȚIA SINDICALĂ “” în numele și pentru numitul în contradictoriu cu pârâta și în consecință: s-a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate salariatului reprezentat de reclamant prin decizia nr. 5673 din 12.10.2007 emisă de pârâtă privind reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, cu sancțiunea avertisment scris.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că salariatul reprezentat de reclamant este angajat al societății pârâte în funcția de frigotehnist în baza contractului individual de muncă nr. 11474/27.04.2005.
Prin Decizia nr. 5673 din 12.10.2007 salariatul reprezentat de reclamant a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, în sarcina acestuia reținându-se că în data de 20.09.2007, orele 9,00, conform referatului întocmit de dr., medic veterinar, se afla în secția de eviscerare a de al societății pârâte, fără a avea echipament de protecție specific acestui sector de activitate, fără să fi fost solicitat și fără să fi cerut aprobare pentru accesul în incintă.
În temeiul art. 264, lit. d din, salariatul poate fi sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% dacă angajatul săvârșește o abatere gravă sau încalcă în mod repetat obligațiile sale de muncă. Pentru individualizarea sancțiunii, astfel încât aceasta să-și realizeze rolul ei educativ și preventiv, trebuie să se țină seama, conform prevederilor art. 266., de cauzele și gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție, urmările abaterii.
În lumina acestor criterii, reducerea salariului pe o perioadă de 3 luni cu 10% va trebui să intervină numai atunci când va fi absolut necesară, aceasta fiind cea mai gravă sancțiune cu caracter pecuniar cunoscută de legislația muncii în condițiile menținerii calității de salariat.
În speță, gravitatea faptei săvârșită este în disproporție vădită cu sancțiunea administrată. Sistemul punitiv a evoluat, astfel că, dacă intenția pârâtei a fost să sancționeze anumite împrejurări în care era implicat salariatul reprezentat de reclamant, avea la dispoziție alt temei legal, și o altă sancțiune, nu cea mai gravă cu caracter pecuniar, ci una raportată la fapta săvârșită și consecințele reale ale acestei fapte.
Persoanei vinovate i se aplică o pedeapsă cu caracter precumpănitor moral sau material, după caz, respectiv raportat la gravitatea abaterii săvârșite care se reflectă pe planul conștiinței și al atitudinii celui sancționat, ca o constrângere morală sau ca o privațiune materială, de natură a-l reține pe viitor de la comiterea altor abateri.
Situația de fapt a cunoscut fapta săvârșită de către salariatul, reprezentat de reclamant, recunoscută și necontestată, de a pătrunde în secția de eviscerare din cadrul abatorului de păsări, fără a avea echipamentul adecvat.
Instanța a reținut că în contextul existent la momentul respectiv în societate, discuții legate de demararea procedurilor de negociere a unui contract colectiv de muncă și în condițiile în care anterior momentului, la nivelul secției a avut loc o întrerupere spontană a lucrului, prezența liderului de sindicat la o discuție cu reprezentanții salariaților este normală.
Potrivit depoziției martorului încetarea lucrului de către salariați s-a produs în data de 19.09.2007, orele 19-20, salariatul nefiind prezent în acel moment la locul de muncă. A doua zi, acesta a în interiorul abatorului pentru a se interesa de cele întâmplate în ziua precedentă. Martorul a mai învederat că nu a fost deranjat în procesul de producție de prezența salariatului și că acesta a părăsit secția după 2-3 minute.
În ce privește echipamentul de protecție, martorul a învederat că salariatul era echipat cu o salopetă albastră, specifică personalului de întreținere. S-a mai învederat că persoanele care intră în contact cu carnea poartă un echipament specific, halat alb, cizme, alb și bonetă. S-a mai precizat că în situația în care este solicitat pentru o intervenție în secția de eviscerare din cadrul abatorului de păsări, personalul de întreținere intră cu echipamentul din dotare, respectiv salopeta.
Mai mult, obligația de serviciu încălcată de salariat, la care se face referire în cuprinsul măsurii de sancționare, este cea prevăzută la art. 11, lit. k din Regulamentul de Ordine Interioară, ori aceasta este o obligație generală de cunoaștere și respectare a normelor de securitate, protecție și igienă a muncii.
Pârâta nu a probat, deși avea obligația legală – potrivit art.287 – existența altor sancțiuni disciplinare în sarcina salariatului reprezentat de reclamant.
În aceste condiții, instanța a reținut că fapta săvârșită, în ansamblul probelor administrate, apare ca o abatere minoră, respectiv prezența într-un loc de muncă, fără ca prezența sa să fie solicitată, sancțiunea astfel aplicată, precum și amplul proces de cercetare, urmărire și sancționare inițiat de pârâtă sunt disproporționate în raport cu fapta săvârșită. Pârâta nu a fost prejudiciată în nici un fel, invocarea eventualei compromiteri a șarjelor de carne de fiind posibilă astfel și în situația efectuării unei intervenții necesare la utilaje de către personalul de întreținere, echipat conform obligațiilor de serviciu, în salopetă.
Astfel, instanța a apreciat că în sarcina salariatului reprezentat de reclamant nu poate fi reținută nici o abatere disciplinară gravă, nefiind întrunite nici condițiile în ce privește abaterile disciplinare repetate.
Așa fiind, decizia nr. 5673/12.10.2007 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale cuprinse la art. 264 lit. d, astfel încât instanța a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu una proporțională cu fapta săvârșită, respectiv sancțiunea prevăzută de art.264 lit. a muncii, aplicarea unui avertisment scris.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta.
Reclamanta ORGANIZAȚIA SINDICALĂ “” C-N în numele și pentru membrul său solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost promovată.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea, interpretând astfel greșit situația dedusă judecății, ignorând situația de fapt rezultată din probele administrate și pronunțând o sentință ce cuprinde motive contradictorii și care nu sunt în legătură directă cu soluția pronunțată.
Arată că nu sunt îndeplinite prevederile art.268 alin.2 lit.b din muncii, în sensul că descrierea faptei nu se regăsește în conținutul normei legale invocate ca fiind încălcată, obligația de serviciu încălcată de salariat este prevăzută la art.11 lit.k din și este o obligație generală de recunoaștere și respectare a normelor de securitate, protecție și igiena muncii.
Prezența liderului de sindicat nu a deranjat procesul de producție, pârâta nu a fost prejudiciată în nici un fel, iar conform art.223 alin.1 din muncii, reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor, în măsura în care acest drept este exercitat în condițiile și limitele prevăzute de lege, el nu poate fi calificat ca și o faptă prin care se încalcă normele legale, ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă, ordinile și dispozițiile egale ale conducătorilor ierarhici pe timpul alocat aceștia sunt degrevați de sarcinile de serviciu, dar sunt salariați corespunzător, considerându-se timp efectiv lucrat în favoarea angajatorului.
Consideră că abaterea disciplinară constând în lipsa echipamentului specific nu există, cât privește celelalte abateri, respectiv nesolicitarea și lipsa aprobării pentru accesul în incinta abatorului, această obligație nu se regăsește în norma legală încălcată.
Pârâta SC SRL, prin recursul său solicită modificarea sentinței în sensul menținerii în totalitate a Deciziei nr.5673/12.10.2007 de sancțiune disciplinară a reclamantului cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
În motivarea recursului arată că abaterea disciplinară a constat în faptul că reclamantul a intrat în incinta abatorului la secția eviscerare, fără ca acesta să fie locul de muncă, fără ca prezența sa în secție să fi fost solicitată de vreo persoană, fără a cere aprobarea vreunei persoane din conducere și fără a respecta normele de igienă ale produselor alimentare prevăzute de legislația în vigoare Cap.VII alin.1 Anexa 2 din HG924/2005, Directiva CE nr.852.2004/CE, purtând un echipament absolut impropriu acestui sector de activitate.
Arată că motivarea reclamantului că prezența sa în secție în calitate de lider de sindicat a fost necesară deoarece angajații au încetat lucrul în jurul orelor 20, este eronată.
Cu privire la lipsa echipamentului de protecție arată că echipamentul purtat de personalul de întreținere este diferit de echipamentul purtat de personalul din secțiile unde se prelucrează carnea de, reclamantul nu face parte din personalul care deservește abatorul de păsări astfel că echipamentul său este total necorespunzător acestui sector din punct de vedere igienico-sanitar.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și tribunalul și cum reiese și din actele de la dosar, echipamentul purtat de personalul de întreținere al de păsări, în special al peroanelor care intervin la utilajele din secția eviscerare și alte secții unde se prelucrează carnea de este diferit de echipamentul purtat de personalul de întreținere a instalației de frig, în sensul că are un grad mult mai ridicat de igienizare pentru că se intră în contact cu produsul alimentar ce este dat pe piață.
Reclamantul este angajat în funcția de frigotehnist și nu face parte din personalul care deservește abatorul de păsări.
În acest context, indiferent de motivul invocat de reclamant, prezența acestuia în secția de eviscerare a de păsări al SC SRL fără să fi fost solicitat, fără să fi cerut aprobarea pentru accesul în incintă și fără a avea echipamentul corespunzător constituie abatere disciplinară prin încălcarea dispozițiilor art.11 lit.”k” din Regulamentul de ordine interioară coroborate cu prevederile cap.VIII alin.1 al Anexei 2 din nr.HG924/2005, astfel că recursul său trebuie privit ca fără succes.
Dar și recursul pârâtei este nefondat, motivele invocate neputând duce la modificarea sentinței.
Astfel este de observat că la analiza sancțiunii ce a fost aplicată reclamantului, tribunalul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.266 muncii care enumeră criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, reținând corect că abaterea disciplinară comisă de reclamant este minoră impunându-se înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului scris.
Faptul că instanța a procedat la înlocuirea sancțiunii, nu înseamnă, așa cum greșit a susținut reclamantul că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 proc.civ.) în condițiile în care atât Curtea Constituțională cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au statuat că instanțele fără a se substitui altui organ pot să procedeze la înlocuirea sancțiunii disciplinare când la aplicarea ei nu au fost respectate criteriile prevăzute de art.264 lit.d proc.civ.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta ORGANIZAȚIA SINDICALĂ “” C-N și pârâta SC SRL C împotriva sentinței civile nr. 1803 din 9 oct. 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
Red.AR
Dact./2ex.
18.02.2009
