ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 84/R/2009
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Lucia Ștețca Adrian
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1859 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat și reprezentantul pârâtei intimate, , cu delegație de reprezentare la dosar, lipsa fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14.01.2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar răspuns la întâmpinare, care se comunică și cu reprezentantul pârâtei intimate.
Reprezentantul reclamantului recurent pune în discuție excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că art. 268 alin. 1 Codul muncii prevede că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că data la care s-a luat cunoștință de către pârâta intimată de eventuala săvârșire a abaterii este 20 februarie 2008, iar convocatorul la cercetarea prealabilă a fost emis abia două luni mai târziu, la data de 10 aprilie 2008, astfel că privitor la termene acestea încep de la date diferite, angajatorul folosindu-se în mod abuziv de termenul de 6 luni.
Reprezentantul pârâtei intimate, la solicitarea instanței, precizează că deciziile de sancționare nu au fost puse în executare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, respectiv anularea deciziei de sancționare și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1859/13.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FERIOVIAR DE CĂLĂTORI
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Contestatorul este angajatul intimatei având funcția de mecanic de locomotivă, iar prin decizia de sancționare contestată, acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni.
Conform doctrinei de specialitate, contractul individual de muncă se caracterizează prin următoarele elemente: prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator, neexistând contract individual de muncă fără unul dintre aceste elemente.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție.
Tot noul Cod al muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 263 alin. 2 din Codul muncii ).
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Instanța reține că, în data de 20.02.2008, lucrători ai Secției Regionale de Poliție Transporturi C împreună cu reprezentanți ai C au efectuat un control inopinat la Stația CFR C-N cu scopul de a verifica modul de întocmire a fișelor de alimentări și consumuri de carburanți la locomotive și deoarece s-au constatat mai multe nereguli s-a încheiat de organele de poliție un proces-verbal de constatare.
Oficiul a efectuat cercetarea asupra consumului de motorină la locomotiva 534 pentru perioada 01.01.2008-20.02.2008și a finalizat Raportul de Cercetare nr- care a stat la baza cercetării disciplinare prealabile a salariaților.
Din respectivul raport, reiese că contestatorul nu a consemnat în foaia de parcurs cantitatea de motorină existentă în rezervorul locomotivei, faptă care contravine ale art. 19 lit. i din Dispoziția nr. 201/2007 și atribuțiilor stabilite prin fișa postului și care a produs intimatei un prejudiciu în cuantum de 1112,64 lei. Se mai reține că, periodic, la depou se afișează tabele cu normele de consum și alimentare cu motorină, tabele pe care mecanicii le primesc pe bază de semnătură. Având în vedere fapta pentru care a fost sancționat contestatorul, instanța a reținut că în mod corect intimata a înlăturat apărările acestuia ca nefondate, având în vedere faptul că nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art.263 din Codul muncii ) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior. Instanța reține că intimata a procedat în mod corect și a respectat prevederile art. 267 din Codul muncii, efectuând cercetarea disciplinară prealabilă.
Potrivit prevederilor art. 268 din muncii, decizia a fost emisă în formă scrisă, respectându-se termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare prin Raportul de Cercetare nr. 402/181/08.05.2008 și cuprinde toate datele prevăzute expres la art. 268, alin. 2 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile art. 263, art. 267 alin.1 și 268 din Codul muncii, instanța a reținut că intimata a respectat prevederile legale în vigoare, astfel că a respins acțiunea formulată de contestator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării deciziei nr. 401/C/351/26.05.2008, precum și plata unității angajatoare la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, cât și a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În motivele de recurs se învederează că decizia nr. 401/2003 emisă de intimată este nulă, întrucât nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea. Chiar dacă s-ar trece peste acest motiv de nulitate, decizia se impune a fi anulată, întrucât pârâta nu a dovedit faptele reținute prin decizia de sancționare.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin.1 muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1. muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, însă momentul încheierii cercetării disciplinare sau a comunicării către conducerea unității a rezultatului cercetării disciplinare ori a altor verificări în nici un caz nu poate constitui momentul de începere a curgerii termenului de 30 zile de aplicare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 268 alin. 1. muncii.
În cazul din speță, chiar pârâta susține în mod constant că, încă la data de 21.02.2008, Secția Regională de Poliție Transporturi C, prin actul nr. -/21.02.2008, au comunicat conducerii Regionalei că, în urma unui control inopinat asupra locomotivei 534 în data de 20.02.2008, finalizat prin procesul verbal de constatare din aceeași zi, au reținut că mecanicii care deservesc locomotiva au evidențiat în mod incorect alimentările și consumurile de carburanți de locomotive existând neconcordanțe între cantitatea de combustibil existentă în rezervorul locomotivei și cantitatea de motorină înscrisă de către mecanici în foile de parcurs și fișele de bord ale locomotivei.
În concret, poliția TF a constatat și comunicat pârâtei că în data de 20.02.2008, locomotiva a fost predată în depou cu cantitatea de 2120 litri, iar că la momentul controlului în rezervor exista cantitatea de 2400 litri, fără ca între timp locomotiva să fie alimentată cu combustibil.
Rezultă așadar că, cel puțin la data de 21.02.2008, conducerea pârâtei a luat cunoștință despre săvârșirea abaterilor disciplinare, astfel că, doar până la data de 21 martie 2008, aceasta era îndreptățită să aplice sancțiunea disciplinară, ori, așa cum se constată, ea a fost aplicată pin decizia nr. 401/C/356 doar la data de 26.05.2008, cu mult peste termenul de 30 zile calendaristice precizat de dispozițiile art. 268 alin.1 muncii.
Faptul că pârâta ar fi dispus mai întâi un control de specialitate finalizat la 05.05.2008, după care s-a făcut o cercetare disciplinară, nu schimbă cu nimic datele în legătură cu întinderea termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare și durata cercetării prealabile care trebuie să se înscrie în termenul fixat de lege de 30 zile în care se aplică și sancțiunea, legea neprevăzând discriminatoriu termene diferite de efectuarea cercetărilor prealabile și de aplicare de sancțiuni în raport de gravitatea unor fapte ori de alte elemente.
De altfel, și acel termen de maxim 6 luni prevăzut de art. 268 (1) muncii de aplicare a sancțiunii disciplinare, a fost prevăzut de legiuitor tocmai pe acea rațiune a sporirii eficienței aplicării sancțiunii disciplinare, cât mai aproape în timp de data comiterii abaterii și pentru a înlătura arbitrariul din partea angajatorului.
Așadar, dispozițiile art. 268 (1) muncii trebuie interpretate doar în sensul că sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 30 zile de la data luării la cunoștință de către conducătorul unității despre săvârșirea abaterii disciplinare, fie direct, fie prin notă de constatare, referat, proces verbal, etc. având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unității.
De altfel, momentul aducerii la cunoștința conducerii a rezultatului cercetării disciplinare prealabile nu are nimic comun cu data până la care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară, cu atât mai mult că declanșarea procedurii cercetării disciplinare este tot o prerogativă a conducerii unității de care dispune doar în momentul la care ia cunoștință de comiterea abaterii disciplinare în condițiile arătat mai sus, moment din care începe să curgă termenul de 30 zile de aplicare a sancțiunii și în care este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile conform art. 267. muncii.
De fapt, efectuarea cercetării prealabile este o condiție imperativă a legii instituită nu pentru “prelungirea în timp” a momentului aplicării sancțiunii disciplinare, ci doar pentru că reprezintă singura concretizare a garanției de respectare a dreptului de apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare de către cei investiți cu dreptul de a aplica sancțiunea și ca atare și ea trebuie să fie efectuată într-un anumit interval de timp.
Așadar, în raport de cele mai sus reținute, se impune a fi admis recursul reclamantului și să se modifice sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării ca tardive a deciziei de sancționare nr. 401/C/356/26.05.2008 emisă de pârâta REGIONALA CĂLĂTORI
Se va menține decizia de respingere a cererii de acordare a daunelor morale.
În baza art. 274. proc. civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecată justificate cu onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1859 din 13 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului în sensul că dispune anularea deciziei de sancționare nr. 401/C/351/26.05.2008 emisă de pârâta REGIONALA CF
Menține dispoziția de respingere a cererii de acordare a daunelor morale.
Obligă pe intimat să plătească recurentului suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
red. LȘ/dact.MM
3 ex/
Jud.fond: / / /
