ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1986/R/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
– –
– –
GREFIER: – –
S-a luat spre examinare – în vederea pronunțării – recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1072 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta ADMINISTRATIA NATIONALA “APELE ROMANE” – DIRECTIA APELOR M, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
Se constată că la data de 14 octombrie 2009, prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 13 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1072 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Administrația națională a Apelor Române Direcția Apelor
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că angajatorul a procedat la desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă și după refuzul acesteia de a ocupa un alt post oferit (e drept că într-o altă localitate), a procedat la concedierea ei.
Tribunalul constată că societatea pârâtă a respectat dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 40 alin. l lit. a din Codul Muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, fiind astfel singurul îndrituit să analizeze oportunitatea desființării sau înființării locului de muncă. Același Cod al prevede anumite garanții pentru asigurarea drepturilor salariaților, cum ar fi acordul salariatului în cazul modificării locului muncii și a felului muncii, conform art. 41 alin.3 din Codul Muncii. Prin urmare, Hotărârea nr.3/2008 a Comitetului de Direcție a Direcția Apelor în care s-a dispus reorganizarea activității AAi ncluzând redistribuirea postului de inginer chimist de la T la Laboratorul de Calitatea Apelor A-I este legală si temeinică. Cât privește Decizia nr. 82/2008 a directorului DA M, ea este doar pentru punerea în aplicare a Hotărârii luate de Comitetul de direcție.
În legătură cu decizia de concediere a reclamantei, aceasta este urmare a refuzului său de a accepta noul loc de muncă, aspect permis de art. 65 din Codul Muncii. Tribunalul a constatat că sunt menționate în conținutul sau motivele de fapt și de drept al acestei concedieri. Ceea ce nu conține într-adevăr această decizie, este termenul de preaviz acordat reclamantei, potrivit art. 73 din Codul Muncii. Dar acesta nu este un motiv de nelegalitate a deciziei ci doar pentru ca reclamanta să pretindă indemnizația aferentă acestei perioade, care insă nu constituie obiectul acestui dosar. Este adevărat că s-a făcut o astfel de solicitare insă de-abia in concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor, astfel încât nu a fost luată în considerare.
Respingându-se cererile principale cu privire la anularea actelor ce au dus la concedierea reclamantei, au fost respinse și cererile accesorii cu privire la reintegrarea sa și daune morale.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei de plată a drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz și nu a motivat înlăturarea apărărilor reclamantei referitoare la nelegalitatea art.7 a Hotărârii nr.3/2008 a Consiliului de Administrație pentru nerespectarea art.23 din HG nr.1176/2005 și a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În privința fondului, reclamanta a apreciat că pârâta nu a dovedit, contrar regulii stabilite de art.287 Codul muncii, realitatea desființării postului.
Se mai critică neîndeplinirea obligației angajatorului de a-i oferi reclamantei un post în aceeași unitate (art.80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național), precum și nerespectarea ordinii de concediere care impune că măsura concedierii să nu afecteze persoanele care au copii în întreținere.
În fine, se reține că nu s-au respectat prevederile art.26 din CCM la nivel de unitate, care permit redistribuirea de personal în cazul înregistrării unor prevederi a căror dovadă nu s-a făcut.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
La termenul din 15.09.2008, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz, însă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, care este distinctă față de cererea principală.
Omisiunea analizării unei cereri, care nu depinde de cererea principală, semnifică necercetarea parțială a fondului și impune casarea sentinței sub acest aspect, conform art.312 alin.5 pr.civ.
Curtea observă de asemenea că motivul de nelegalitate al deciziei de concediere constând în omisiunea indicării criteriilor de concediere nu este analizat în considerentele hotărârii, ceea ce atrage și incidența cazului prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
În același context, Curtea reține că hotărârea atacată nu reflectă răspunsul dat apărărilor reclamantei referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr.3/2008 Comitetului de Direcție în raport de art.23 din HG nr.1176/2005 și a contractelor colective de muncă la nivel național și la nivel de unitate (art.26 alin.2), ceea ce atrage incidența aceluiași motiv de modificare a hotărârii.
Constatând, prin urmare, că sunt incidente atât motive de casare, cât și motive de modificare a hotărârii Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 teza finală pr.civ. care impun, în atare situație, casarea în întregime a hotărârii atacate pentru a se asigura o judecată unitară.
În rejudecare, prima instanță, în temeiul art.315 alin.1 pr.civ. va analiza fiecare cerere formulată de reclamantă și apărările pe care se sprijină, precum și argumentele pârâtei și se va pronunța motivat asupra acestora, administrând în caz de nevoie mijloace de probă suplimentare, cum ar fi cu titlu de exemplu statele de funcții, copia registrului general de evidență a salariaților, organigrame.
Totodată prima instanță va avea în vedere că dispozițiile art.40 alin.1 lit. a Codul muncii nu se opun analizării legalității unei hotărâri a unui organ de conducere de către instanța de judecată, sub aspectul condițiilor de formă (cvorum, competența organului care a emis hotărârea a).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1072 din 22 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
– – – – – –
GREFIER
Red./
4 ex./06.11.2009
