Prin cererea înregistrata sub nr. 1493/118/2010 la Tribunalul Constanta, debitoarea SC M.E. SRL a solicitat ca prin încheierea ce se va pronunta, în temeiul dispozitiilor art. 27 si 32 din Legea nr. 85/2006, sa se dispuna deschiderea procedurii simplificate a insolventei.
În motivarea cererii debitoarea a aratat ca, asa cum rezulta din documentatia contabila a societatii, SC M.E. SRL înregistreaza datorii catre diversi furnizori în cuantum de 7.164.603,95 lei pe care nu le poate achita din lipsa de disponibil, aflându-se in stare de insolventa astfel cum este definita de art. 3 pct.1 din .
A aratat debitoarea ca bunurile pe care le detine în patrimoniu si disponibilitatile banesti existente în conturile si casieria sa nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor scadente de 30 de zile.
Debitoarea a propus numirea C.I.I. L.S. în calitate de lichidator judiciar.
La data de 8.07.2009 creditorul T.G. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC M.E. SRL, cerere înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala sub nr.6758/118/2009.
În motivarea cererii, creditorul a aratat ca, în conformitate cu dispozitiile art.379 Cod procedura civila, se legitimeaza fata de debitoare cu o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum total de 200.000 euro în contul careia SC M.E. SRL nu a mai efectuat nici o plata desi au trecut 30 de zile de la data scadentei.
În esenta, a aratat ca la data de 31.10.2008 a încheiat cu debitoarea antecontractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.5095 la BNP C.P. si A.E.G., având ca obiect promisiunea de înstrainare a 12 loturi de teren situate în Constanta.
La data încheierii conventiei, promitentul cumparator a achitat pretul stabilit, de 100.000 euro, urmând ca perfectarea actului de vânzare cumparare sa se realizeze pâna la data de 31.01.2009.
Conform clauzelor contractuale (art.5), în cazul nerespectarii obligatiilor asumate de SC M.E. SRL, creditorul T.G. avea posibilitatea alegerii între: pretinderea si obtinerea dublului sumei achitate cu titlu de avans si adresarea cu o actiune, în justitie, pentru obtinerea unei hotarâri judecatoresti care sa tina loc de contract de vânzare cumparare.
Debitoarea – promitenta vânzatoare – nu s-a conformat clauzelor contractuale, astfel încât prin somatia – notificare nr. 50/31.03.2009 emisa de Cab.Av. M&B creditorul-promitent cumparator a solicitat debitoarei achitarea sumei de 200.000 euro, respectiv dublul sumei achitate cu titlu de avans.
La termenul de judecata din 6.05.2009, creditorul si-a restrâns pretentiile la suma de 38.505 euro, iar conform ultimilor precizari, din 3.06.2010, a aratat ca debitoarea i-a achitat suma de 61.495 euro, rezultând o diferenta de 58.505 euro calculata asupra unei creante restrânse de 120.000 euro.
Creditorul a propus numirea C.I.I. M.P. în calitate de administrator judiciar.
La data de 21.10.2010, creditorii C.E., C.L., C.C., A.N., S.I. si S.L. au formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC M.E. SRL, cerere înregistrata pe rolul Tribunalul Constanta – Sectia comerciala sub nr. 659/118/2010.
În motivarea cererii, creditorii au aratat arata ca, în conformitate cu dispozitiile art.379 Cod procedura civila, fiecare se legitimeaza fata de debitoare cu câte o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum total de 33.000 lei.
Creantele izvorasc din contractele de împrumut încheiate cu debitoarea la data de 18.01.2007 si sunt constatate prin chitantele nr. 3364430, 3364431, 3364432, 3364433, 3364428, 3364429/ 18.01.2007.
La data de 8.04.2010, creditoarea BANCA T. SA, a formulat cerere de interventie în interes propriu în dosar nr. 1493/118/2010 al Tribunalului Constanta (având ca obiect cererea debitoarei SC M.E. SRL privind deschiderea procedurii simplificate a insolventei) solicitând deschiderea procedurii simplificate a insolventei fata de debitoarea sa.
În motivarea cererii, creditoarea a aratat arata ca, în conformitate cu dispozitiile art.379 Cod procedura civila, se legitimeaza fata de debitoarea SC M.E. SRL cu o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum total de 4.721.732,63 lei, compusa din credite restante, dobânzi si penalitati.
Izvorul creantei îl constituie contractele de credit nr.1158/10.08.2005, modificat prin acte aditionale, nr.531/9.08.2006, modificat, nr.1157/10.08.2005, nr.63/15.02.2007 si nr.401/21.07.2008.
Procedând la analizarea cererii de interventie în interes propriu din perspectiva conditiilor de admisibilitate prevazute la art.52 Cod Proc Civ si scopul urmarit, în aplicarea art.129 Cod Proc Civ si art.26 si 31din Legea 85/2006, judecatorul sindic a calificat-o drept cerere de deschidere a procedurii insolventei si a dispus înregistrarea separata a acesteia.
La data de 29.01.2010, creditorul I.N. a formulat cerere de interventie în interes propriu în dosar nr. 659/118/2010 al Tribunalului Constanta solicitând deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea SC M.E. SRL.
În motivarea cererii, creditorul I.N. a aratat arata ca se legitimeaza fata de debitoarea SC M.E. SRL cu o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum total de 1.033.986 lei.
A aratat ca, în calitate de asociat în cadrul SC M.E. SRL detinând 50% din capitalul social a creditat societatea cu diverse sume pâna la valoarea de 1.033.986 lei ce nu i-au fost restituite pâna în prezent.
Conform datelor din evidenta contabila a debitoarei, aceasta dispune de lichiditati insuficiente pentru acoperirea creantelor certe lichide si exigibile pe care le înregistreaza fata de diversi creditori.
Creditorul a solicitat, totodata, ca în calitate de administrator judiciar sa fie desemnat G.I. SPRL.
Procedând la analizarea cererii de interventie în interes propriu din perspectiva conditiilor de admisibilitate prevazute la art.52 Cod Proc Civ si scopul urmarit, în aplicarea art.129 Cod Proc Civ si art.26 si 31 din Legea 85/2006, judecatorul sindic a calificat-o drept cerere de deschidere a procedurii insolventei si a dispus înregistrarea separata a acesteia.
În conformitate cu dispozitiile art. 33 din Legea 85/2006 debitoarea SC M.E. SRL a formulat contestatie împotriva cererilor creditorilor T.G. si I.N.
Recunoscând existenta relatiilor contractuale cu acesti creditori, debitoarea a contestat cuantumul datoriilor pretins a fi recuperate în procedura Legii 85/2006.
Astfel, arata ca, asa cum rezulta din înscrisurile administrate conform art. 1169 Cod Civil, suma datorata catre I.N. este de 612.896 lei, iar cea datorata catre T. G., urmare platilor partiale efectuate, este de 38.505 euro.
Debitoarea a recunoscut expres creantele invocate de creditorii Banca T. SA si C.E. s.a., aratând ca acestia au fost înscrisi în lista întocmita si depusa la dosar conform art.28 al.1 lit. c din Legea 85/2006.
Prin încheierea nr.493 din 17.06.2010 Tribunalul Constanta a admis cererile conexe formulate de debitoarea S.C. M.E. S.R.L. si creditorii BANCA T. S.A. prin Sucursala Constanta, C.E. s.a.; a respins cererile privind deschiderea procedurii formulate de creditorii T.G. si I.N. prin mandatar I.Z.
În temeiul art.32 alin 1 si art. 107 alin.A (a) din Legea privind procedura insolventei a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei împotriva debitorului S.C. M.E. S.R.L.
În temeiul art.34 din Legea privind procedura insolventei, a numit lichidator judiciar provizoriu pe Cabinet Individual de Insolventa S.L.
Pentru a dispune astfel a retinut prima instanta urmatoarele:
Activitatea societatii debitoare nu mai poate continua întrucât nu exista nici o posibilitate de redresare financiara sau perspectiva încheierii de noi contracte în vederea reorganizarii.
SC M.E. SRL este în imposibilitate de a satisface datoriile exigibile cu sumele de bani disponibile, fiind în stare de insolventa si si-a manifestat intentia de a-si lichida patrimoniul în procedura simplificata a insolventei.
În speta, creantele invocate de creditorii BANCA T. SA si C.E. s.a. îndeplinesc aceste cerinte întrucât îsi au izvorul în contracte încheiate cu debitoarea, conform art.942 din Codul Civil, obligatorii conform art.969 si art.970 din Codul Civil si sunt constatate prin înscrisuri însusite la plata prin semnatura si stampila fiind recunoscute expres de debitoare pe parcursul solutionarii cauzei.
Cererile formulate de creditorii T.G. si I.N. sunt nefondate si au fost respinse, întrucât în conditiile în care debitoarea a contestat sumele datorate si a depus înscrisuri privind platile partiale efectuate, pentru determinarea întinderii exacte a creantelor este necesara administrarea de probatorii.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca T.G. si I.N. nu au calitate de creditori îndreptatiti sa solicite deschiderea procedurii, conf. art.31 si art.3 pct. 6 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic a respins cererile formulate de acestea având ca obiect deschiderea procedurii insolventei SC M.E. SRL.
Împotriva acestei hotarâri în termen legal au declarat recurs creditorii T.G. si I.N.
Recurentul T.G. a invocat urmatoarele aspecte:
În ceea ce priveste cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata, instanta de fond a apreciat în mod gresit, ca din moment ce debitoarea a contestat suma datorata, cererea sa nu îndeplineste conditiile cerute de dispozitiile art.32 si art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Prin titlu executoriu de vânzare-cumparare autentificat sub nr.5095/31.10.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociati C.P. si A.E.G., debitoarea, în calitate de vânzatoare promitenta, se angaja ca în schimbul unui pret de 100.000 de euro, platit la data perfectarii antencontractului, sa vânda 12 loturi de teren situate în municipiul Constanta, în suprafata totala de 7388,83 mp. cel mai târziu pâna la data de 31.01.2009.
Prin somatia-notificare nr.50/31.03.2009 a pus în vedere debitoarei sa achite de doua ori suma platita cu titlu de avans, respectiv 20.000 de euro.
Debitoarea i-a achitat 61.495 euro din cei 200.000.
A aratat la termenul din 06.05.2010 ca întelege sa diminueze valoarea debitul de la 200.000 de euro la 120.000 euro, din care deja i-au achitat 61.495 euro, de unde rezulta ca diferenta ramasa de achitat este în valoare de 58.505 euro.
La termenul din 03.06.2010 a depus si precizari scrise prin care a aratat ca debitul ramas de achitat este în cuantum de 58.505 euro.
La acel termen de judecata debitoarea a contestat verbal cuantumul debitului, aratând ca recunoaste un rest de plata 38.505 euro, adica diferenta pâna la 100.000 euro si nu pâna la 120.000 euro asa cum a solicitat.
Între recurent si societatea debitoare nu s-a încheiat nicio conventie prin care sa-si exprime acordul cu privire la diminuarea debitului, iar daca a înteles sa-l diminueze de la 200.000 de euro la 120.000 de euro a facut-o pentru ca a înteles situatia în care se afla societatea debitoare.
Solicita a se constata ca are o creanta certa, lichida si exigibila fata de debitoare în cuantum de 58505 euro, ce reprezinta restul neachitat provenit de debitul initial de 120.000 de euro, sa se modifice în parte hotarârea instantei de fond în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Recurentul I.N. a criticat hotarârea primei instante pentru motivele:
Solutia este nelegala în sensul ca asa cum a afirmat si debitoarea, creanta sa chiar contestata avea o valoare mult peste valoarea prag, era certa si exigibila si trebuia a fi admisa.
Mai mult, apreciaza ca nelegala si dispunerea intrarii în procedura simplificata cât timp atât recurentul cât si o parte dintre creditorii persoane fizice au solicitat trecerea în procedura generala si nu în cea simplificata.
Apreciaza de asemenea ca în mod eronat a fost numit în calitate de lichidator si Cabinetul de insolventa L.S. întrucât art.11 lit.c din Legea nr.85/2006 prevede ca se va tine seama în primul rând de cererile creditorilor si doar ulterior de cererea debitoarei în cazul în care nu exista o cerere a creditorilor.
Ori, creditorii persoane fizice, inclusiv recurentul au propus în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolventa G.I. SPRL în timp ce practicianul numit de instanta a fost propus de debitoare si doar „agreat” asa cum a sustinut în mod explicit creditorul Banca T. SA.
Curtea, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate retine caracterul lot nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la respingerea cererilor de deschidere a procedurii formulate de creditorii T.G. si I.N., constata ca judecatorul sindic a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, respingându-le ca nefondate, datorita nedovedirii caracterului cert, lichid si exigibil al creantelor declarate.
Astfel, sfera si regulile de aplicare ale procedurii insolventei sunt stabilite în Cap.I „Dispozitii generale” si Cap.III „Procedura” al Legii nr.85/2006. Pentru ca o creanta sa aiba ca efect aplicarea procedurii insolventei, este obligatorie întrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
– tribunalul în raza caruia îsi are sediul comerciantul-debitor trebuie sa fie sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei;
– cererea sa aiba ca obiect recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile;
– debitorul sa fie în stare de insolventa sau, cel putin aceasta sa fie iminenta.
Este considerat creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei cel a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila, având un cuantum minim de 45.000 lei” (art.3 pct.6 coroborat cu art. 3 pct.12).
Pentru ca un creditor sa fie îndreptatit la deschiderea procedurii, nu tr4ebuie decât sa dovedeasca caracterul cert, lichid si exigibil (mai vechi de 30 de zile) al creantei, fara a mai fi necesara si dovada insuficientei fondurilor banesti ale debitorului. O astfel de dovada genereaza implicit prezumtia vadita de insolventa. Fiind vorba de o prezumtie legala relativa, ea poate fi rasturnata de debitor prin proba contrarie, respectiv a existentei fondurilor banesti disponibile.
În cauza, corect a retinut judecatorul sindic ca în privinta celor doi creditori-recurenti, T.G. si I.N., nu este îndeplinita conditia existentei unei creante certe, lichide si exigibile pentru deschiderea procedurii, creantele declarate de acestia fiind contestate de debitoare, iar contestatiile sustinute de înscrisuri care fac dovada unor plati partiale sau a neveridicitatii sumelor pretinse de cei doi creditori.
Instanta de fond a retinut în mod corect ca pentru stabilirea caracterului cert al creantelor declarate de cei doi creditori sunt necesare administrarea de probatorii (expertiza contabila) care sunt incompatibile cu procedura de deschidere a insolventei comerciale, caci caracterul cert al creantelor exhibate trebuie sa rezulte neîndoielnic din actele prezentate în sustinerea cererii si sa nu fie contestate, iar nu sa necesite verificari care ar conduce la transformarea cererii de insolventa într-un litigiu de drept comun pentru determinarea pretentiilor banesti reclamate de creditor.
Verificarea creantelor declarate de creditori revine administratorului judiciar, dupa caz, lichidatorului, care urmeaza procedura reglementata la art.66-67 din Legea insolventei comerciale, rezultatul verificarii, materializat în tabelul preliminar, putând fi contestat de catre creditori sau orice persoana interesata în conformitate cu dispozitiile art.73 din lege.
Prin urmare, obligatia de verificare a creantelor într-un dosar de insolventa incumba administratorului/lichidatorului judiciar, iar nicidecum, judecatorul sindic, care nu trebuie sa întâmpine obstacole în aprecierea cu usurinta a caracterului cert al unei creante cu ocazia solutionarii unei cereri de deschidere a procedurii insoilventei.
Nici critica privind desemnarea în calitate de lichidator judiciar a CII S.L. nu poate fi primita atâta vreme cât aceasta propunere a fost sustinuta de creditorul cu cea mai mare creanta înregistrata respectiv Banca T. fiind respectate astfel dispozitiile art.11 litera c din legea insolventei.
