Poliţist detaşat în cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor din cadrul primăriei. Comisia competentă să efectueze cercetarea disciplinară
– Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului;
– Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din MAI, modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005
În cazul poliţiştilor detaşaţi ca funcţionari publici cu statut special cercetarea disciplinară se efectuează potrivit prevederilor legii speciale – Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Ordinului M.A.I. nr. 400/2004, modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005, neaplicându-se dispoziţiile generale din legea funcţionarilor publici nr. 188/1999.
Decizia nr. 1067 din data de 16 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr. 364 din 22 martie 2010 Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea reclamantului S F şi în întregime cererea Instituţiei Prefectului Judeţului Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Primarul oraşului G, a anulat dispoziţia nr. 1188/11.09.2009 emisă de Primarul oraşului G, a respins acţiunea reclamantului S F faţă de Viceprimarul oraşului G, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special – în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, detaşat la Primăria oraşului G, funcţie publică ce atrage procedura specială de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare aprobată prin art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
Potrivit acestui text de lege, procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative respectiv prin Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005.
A reţinut prima instanţă că art. 21 alin. 4 al acestui ordin stipulează că cercetarea prealabilă a poliţiştilor detaşaţi la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor se efectuează de către ofiţerii desemnaţi prin dispoziţia directorului general al Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
S-a concluzionat că pârâtul a emis dispoziţia atacată în temeiul raportului întocmit de o comisie de disciplină ce nu avea competenţa de a efectua cercetarea prealabilă asupra persoanelor cu statut special – de poliţist – împrejurare de natură să atragă nulitatea actului de sancţionare, cu încălcarea prevederilor legale menţionate anterior, motiv pentru care s-au admis cererile conexate şi s-a dispus anularea dispoziţiei atacate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Primarul Oraşului G.
Recurentul a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că intimatul S F a fost detaşat în cadrul Primăriei G în temeiul O.G. nr. 84/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Serviciilor Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor, aprobată prin Legea nr. 372/2002, fiind încadrat în funcţia de referent, conform Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Recurentul a arătat că în aceste condiţii nu puteau fi aplicate prevederile Legii nr. 360/2002, invocate de intimaţi, întrucât art. 5 alin. 2 şi 3 din Legea 188/1999 menţionează expres şi limitativ situaţiile în care poliţia poate beneficia de statut special, respectiv pentru drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice sau cu privire la cariera personalului din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nicidecum pentru cu privire la reglementarea unor sancţiuni disciplinare, Legea nr. 360/2002 neprevăzând alte sancţiuni decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999.
Recurentul a mai susţinut că Ordinul nr. 400/2004, modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005 nu au fost publicate în M.O. al României până la această dată, iar aplicarea lor al contravenii prevederilor art. 10 din Legea nr. 24/2000, care reglementează obligaţia publicării actelor normative în M.O., neexistând niciuna dintre cele două situaţii expres prevăzute de Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, în care ordinele miniştrilor pot intra în vigoare fără a fi publicate în Monitorul Oficial.
Intimatul reclamant S F prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin decizia nr. 1067 din data de 16 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, a respins recursul pârâtului ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că intimatul reclamant S F – agent de poliţie detaşat în cadrul Biroului Public Comunitar a Evidenţei Persoanelor Găeşti a fost sancţionat disciplinar prin dispoziţia nr. 1188/11.09.2009 cu diminuarea drepturilor salariale cu 10%, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 01.10.2009.
Aşa cum rezultă din cuprinsul acestei dispoziţii, sancţiunea s–a aplicat în baza raportului Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei G, înregistrat sub nr. 8568/4.09.2009, în drept indicându-se ca temei legal prevederile art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999 , privind statutul funcţionarilor publici şi art. 68 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Dispoziţia de sancţionare a fost anulată de Tribunalul Dâmboviţa, deoarece nu s-a respectat procedura specială de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare săvârşită de intimatul reclamant, în calitate de funcţionar public cu statut
special, încadrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, aşa cum prevede expres Ordinul MAI nr. 400/2004 modificat prin Ordinul nr. 588/2005 MAI.
Potrivit art. 5 pct. 1 din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor publice enumerate în acest text pot beneficia de statut special, între aceştia fiind nominalizaţi cei încadraţi la Poliţie sau alte structuri din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ( în prezent M.A.I.)– lit. c din textul menţionat.
Susţinerile recurentei cum că prin statute speciale, cum este cel reglementat de Legea poliţiştilor nr. 360/2002, nu pot fi prevăzute sancţiuni disciplinare, sunt nefondate deoarece, conform aliniatului 3 al art. 5 din Legea nr. 188/1999, în cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare, precum şi poliţiştilor şi altor structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dispoziţiile speciale pot reglementa prevederi şi cu privire la carieră, or aplicarea unei sancţiuni disciplinare, care afectează drepturile salariale, dar şi cele privind promovarea unui funcţionar public cu statut special, ţin de cariera acestuia.
Prin urmare, în mod corect a concluzionat prima instanţă că potrivit acestui text, precum şi principiului general privind prioritatea aplicării dispoziţiilor derogatorii ale unei legi speciale, în raport cu legea generală ,, specialia generalibus derogant ”, în speţă erau aplicabile dispoziţiile Ordinului nr. 400/2004 modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005.
Potrivit art. 21 alin. 4 din acest Ordin, cercetarea prealabilă a poliţiştilor detaşaţi la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor se efectuează de către ofiţerii desemnaţi prin dispoziţia directorului general al Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În raport cu aceste dispoziţii legale aplicabile cauzei, Comisia de disciplină care a cercetat abaterea disciplinară pretins săvârşită de intimatul reclamant a fost nelegal constituită din reprezentanţi ai Primăriei Găeşti, astfel că raportul de cercetare întocmit de o comisie necompetentă nu poate justifica legal constatarea şi sancţionarea unei abateri disciplinare.
Critica recurentului privind împrejurarea că Ordinele MAI nr. 400/2004 şi nr. 588/2005 nu au fost publicate în Monitorul Oficial nu poate conduce la o altă concluzie, din moment ce prin dispoziţiile art. 59 (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului s-a stipulat expres că procedura cercetării prealabile a abaterilor săvârşite de poliţişti se reglementează prin Ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, astfel că recurentul reclamant trebuia să sesizeze această instituţie pentru declanşarea procedurii legale de cercetare a abaterii disciplinare săvârşită de intimat.
La această concluzie se ajunge şi prin interpretarea dispoziţiilor generale, prevăzute în Codul Muncii cu privire la detaşare, care este definită în art. 45 ca fiind actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia din urmă.
Literatura de specialitate a consacrat de-a lungul timpului principii general valabile în cazul persoanelor detaşate, detaşarea reprezentând o cesiune temporară a contractului individual de muncă, cu clauza retrocesiunii.
Astfel, s-a stabilit că pe perioada detaşării, salariatul este subordonat angajatorului cesionar (în speţă M.A.I.) care exercită puterea disciplinară, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare fiind necesar acordul angajatorului cedent, acesta fiind singurul în măsură să dispună concedierea – Sanda Ghimpu , Alexandru Ţiclea – Dreptul Muncii – Ediţia a II-a revăzută şi adăugită , Editura All Beck – 2001 – pag. 319-322; Alexandru Atanasiu, Magda Volonciu, Luminiţa Dima, Oana Cazan – Codul Muncii – Comentariu pe articole – Vol.I – art. 1 -107, Editura C.H.Beck Bucureşti – 2007 pag. 236.
Prin urmare, în cazul detaşării salariaţilor, aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu se poate face decât cu consimţământul unităţii/instituţiei angajatoare, însă, cu atât mai mult în cazul unor salariaţi cu statut special, încadraţi ca atare într-o funcţie publică, sunt aplicabile prevederile speciale din legile care reglementează statutul acestor categorii de personal.
Constatând că în mod corect prima instanţă a procedat la anularea dispoziţiei de sancţionare a intimatului nr. 1188/2009 emisă de Primăria Oraşului Găeşti cu încălcarea prevederilor art. 59(2) din Legea nr. 360/2002 şi a Ordinului MAI nr. 400/2004 modificat prin Ordinul MAI nr. 588/2005 – art. 21 alin. 4, cercetarea disciplinară a abaterii săvârşită de intimat – poliţist încadrat în cadrul M.A.I. , detaşat pe o perioadă limitată în cadrul Biroului Public Comunitar de Evidenţa Persoanelor din Primăria G– fiind făcută de o Comisie de disciplină necompetentă, Curtea a respins recursul pârâtului, ca nefondat, în temeiul disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
