Neexecutarea lucrărilor conform obligaţiilor contractuale.
Cerere formulată in temeiul dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă, respinsă ca neîntemeiată.
Inadmisibilitate in materia contenciosului administrativ.
– art.14 şi 15 din Legea nr. 554/2004
În administrativ, existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu consacrată în dispoziţiile Legii nr.554/2004 (art.14 şi 15 din lege), obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ şi nu procedura prevăzută de normele dreptului comun conţinute în art.581 Cod procedură civilă.
Ca atare, instanţa de fond în mod greşit a respins pe fond cererea de ordonanţă preşedinţială fără a verifica admisibilitatea unei astfel de cereri în contenciosul administrativ.
Ca atare, instanţa de fond în mod greşit a respins pe fond cererea de ordonanţă preşedinţială fără a verifica admisibilitatea unei astfel de cereri în contenciosul administrativ.
Din jurisprudenţa Î.C.C.J. se poate constata că suprema instanţă de casaţie a statuat şi a menţinut această practică încă din anul 2005 (ex.decizia nr.5541/noiembrie 2005).
Din jurisprudenţa Î.C.C.J. se poate constata că suprema instanţă de casaţie a statuat şi a menţinut această practică încă din anul 2005 (ex.decizia nr.5541/noiembrie 2005).
În raport de soluţia instanţei de fond atacată şi de dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului recurentei reclamante cu modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În raport de soluţia instanţei de fond atacată şi de dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului recurentei reclamante cu modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Prin această rezolvare dată recursului, Curtea apreciază că nu se înrăutăţeşte situaţia recurentei în propria cale de atac, întrucât soluţia de respingere pronunţată de instanţa de fond poate naşte speranţa legitimă că argumentele aduse în recurs ar fi condus la admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, ceea ce este mult mai rău decât dacă recurenta ia cunoştinţă de împrejurarea că acţiunea, de natura celei promovate la instanţa de fond, este inadmisibilă în contencios administrativ.
Prin această rezolvare dată recursului, Curtea apreciază că nu se înrăutăţeşte situaţia recurentei în propria cale de atac, întrucât soluţia de respingere pronunţată de instanţa de fond poate naşte speranţa legitimă că argumentele aduse în recurs ar fi condus la admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, ceea ce este mult mai rău decât dacă recurenta ia cunoştinţă de împrejurarea că acţiunea, de natura celei promovate la instanţa de fond, este inadmisibilă în contencios administrativ.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.704/16.03.2009)
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.3725/22.12.2008 Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. Import Export SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Pieţelor Sector 6 Bucureşti ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că între părţile din dosar a fost încheiat contractul de asociere nr.5856 din 15.12.2006 prin care reclamanta a primit dreptul de administrare a Pieţei agroalimentare din Valea Ialomiţei, sector 6 Bucureşti, asumându-şi în schimb obligaţia de a executa anumite lucrări de amenajare a pieţei, până la data de 15.03.2008, nerealizarea acestora ducând la desfiinţarea contractului, fără somaţie, notificare sau punere în întârziere.
Instanţa a mai reţinut că pârâta a invocat rezilierea de drept a contractului în baza pactului comisoriu de grad IV, încheiat de părţi întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală şi a emis notificarea nr.1998/09.04.2008 prin care a solicitat reclamantei predarea patrimoniului pieţei.
Pârâta a invocat faptul că, neexecutarea obligaţiei contractuale a fost cauzată de motive independente de voinţa sa şi astfel acordul de asociere este în continuare valabil şi că se impune prelungirea termenului de îndeplinire a obligaţiei de a lucrărilor, introducând astfel o acţiune în constatarea valabilităţii contractului de asociere nr.5856/15.12.2006 încheiat între părţi.
În aplicarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut de Capitolul II, pct.2.3 din contract, pârâta a dispus sigilarea încăperilor ocupate de reclamantă, interzicându-i acesteia accesul şi a încheiat contracte proprii cu furnizorii de utilităţi ai pieţei începând şi perceperea directă a taxelor datorate de comercianţi pentru spaţiile ocupate.
Tribunalul a apreciat că măsura prevăzută de art.581 Cod procedură civilă, poate fi luată atunci când există aparenţa existenţei unui drept al reclamantei sau când există aparenţa nelegalităţii sau netemeiniciei dreptului pârâtului, dar în speţă există aparenţa că măsura dispusă de pârâtă are acoperire contractuală.
Instanţa a constat că în speţă, contractul încheiat între părţi este unul cu executare succesivă şi nu instantanee şi că încetarea lui nu a trage şi restituirea prestaţiilor deja efectuate, ci numai încetarea lor pe viitor, astfel încât prejudiciul ce i s-ar putea produce reclamantei nu constă în “damnum emergens” adică nu este un prejudiciu existent, ci constă în beneficiul pe care l-ar putea realiza în viitor, “lucrum cessans”.
Beneficiul nerealizat de reclamantă ar pute fi recuperat ulterior, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate de la comercianţii din piaţă (aceasta ar putea fi opusă însă în compensare cu cheltuielile realizare cu administrarea pieţei).
Tribunalul a apreciat că nu se justifică nici urgenţa măsurii, redobândirea dreptului de administrare a pieţei putându-se face şi ulterior constatării valabilităţii contractului de asociere de către instanţa învestită cu această acţiune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamantă arată că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, fără să constate că intimata pârâtă îi împiedică accesul în încăperile sigilate unde are bunuri proprietatea societăţii (ex. ştampile, documente, dar şi bunuri personale ale reprezentanţilor firmei).
Susţine că paguba iminentă este una dintre condiţiile obligatorii impuse de prevederile art.581 Cod procedură civilă, şi constă în reţinerea acestor documente şi bunuri, dar şi prin plata efectuată de societate cu utilităţile şi sumele datorate intimatei, iar prin aceste cheltuieli se creează un prejudiciu considerabil care generează blocarea activităţii societăţii.
Criticile recurentei reclamante privesc motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţionează că prin sentinţa comercială nr.2159/09.02.2009 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VI -a, recurenta este obligată să predea piaţa către intimată, iar prin sentinţa civilă nr.3700/19.12.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respinsă cererea recurentei privind constatarea valabilităţii contractului de asociere în participaţiune nr.5856/2008.
Examinând motivele de recurs, în raport de dispoziţiile art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art.3041 Cod procedură civilă, “recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Prin sentinţa civilă nr.3725/22.12.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de recurenta reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă.
În contencios administrativ, existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu consacrată în dispoziţiile Legii nr.554/2004 (art.14 şi 15 din lege), obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ şi nu procedura prevăzută de normele dreptului comun conţinute în art.581 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
