C. mun. – art. 60 alin. 1
Potrivit art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, concedierea nu poate fi dispusă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 777 din 29 martie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 1389 din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Arad a respins acţiunea intentată de reclamantul V.G., apreciind ca legală şi temeinică măsura concedierii sale disciplinare, dispusă de pârâtul Primarul comunei U., în temeiul art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Recursul declarat de reclamant a fost motivat în drept cu dispoziţiile art. 299, 302 – 306 C. pr. civ., iar în fapt s-a susţinut, în esenţă, că dispoziţia de concediere a fost emisă cu nesocotirea cerinţelor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, care stabilesc că nu poate fi dispusă concedierea salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă.
În urma examinării cauzei, atât prin prisma motivelor invocate în scris, cât şi în limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ., s-a constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis întrucât susţinerile formulate se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
A fost modificată în tot hotărârea primei instanţe, iar în fond a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată.
Curtea a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei nr. 150 din 27.09.2005 prin care Primarul comunei U. a decis concedierea sa disciplinară în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, întrucât măsura a fost dispusă în perioada când s-a aflat în concediu medical stabilit prin certificat medical conform legii.
S-a mai susţinut şi că pârâtul a nesocotit prevederile art. 63 alin. 1 din Codul muncii, care instituie obligativitatea cercetării administrative prealabil aplicării sancţiunii, astfel că potrivit art. 267 din acelaşi act normativ măsura dispusă este lovită de nulitate.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin dispoziţia contestată, emisă în temeiul art. 61 lit. a şi art. 264 lit. f din Codul muncii, Primarul comunei U. a decis concedierea disciplinară a şoferului V.G. pentru lipsă nemotivată de la serviciu, cu începere de la 12.09.2005 şi pentru refuzul acestuia de a da notă explicativă în legătură cu absenţele înregistrate.
Dispoziţia a fost emisă la 27.09.2005, iar potrivit certificatului de concediu medical, angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, cu începere de la 14.09.2005, aspect adus la cunoştinţa persoanei îndreptăţite să dispună încetarea raporturilor de muncă, precum rezultă din referatul întocmit de viceprimarul comunei cu ocazia convocării salariatului în vederea efectuării cercetării administrative.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe perioada incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, s-a apreciat că măsura dispusă este lovită de nulitate, nemaifiind astfel necesară analiza şi a celorlalte motive invocate în calea de atac.
Ca atare, în urma admiterii recursului, a modificării sentinţei şi a admiterii acţiunii, a fost anulată dispoziţia emisă de pârât, iar în temeiul art. 78 din Codul muncii, angajatorul a fost obligat la plata despăgubirilor cuvenite salariatului pentru perioada cât nu a putut presta activitate, respectiv de la data încetării raporturilor de muncă şi până la data reintegrării efective.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat în cauză.
