Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 521/CA din 12 octombrie 2009
Prin decizia nr. 3463/C5/3943 din 28 iulie 2009, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis în parte contestaţia formulată de S.C. „O.C.” S.R.L. Iaşi, în contradictoriu cu autoritatea contractantă Municipiul Iaşi, dispunând anularea raportului procedurii nr. 63141/06.07.2009 şi a actelor subsecvente şi reevaluarea ofertelor după înlăturarea ofertei depusă de PFA „C.A.-O.”, în termen de 12 zile de la comunicare, respingând ca neîntemeiată cererea privind anularea procedurii.
Pentru a se pronunţa astfel, organul administrativ-jurisdicţional a reţinut că autoritatea contractantă a iniţiat procedura de atribuire, prin cererea de ofertă, a contractului de achiziţie publică având ca obiect servicii de „Evaluarea imobilelor construite şi neconstruite”, prin publicarea în SEAP a invitaţiei de participare nr. 206895/8.05.2009, stabilind data deschiderii ofertelor la 25.05.2009 şi criteriul de atribuire „preţul cel mai scăzut”.
Consiliul a mai reţinut că în fişa de data a achiziţiei, la capitolul IV. Criterii de calificare şi/sau selecţie, la Capacitatea tehnică şi profesională se solicită ca ofertantul să fie „persoană autorizată de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România cu experienţă în domeniu de minim 1 an”, că, în legătură cu oferta depusă de operatorul economic declarat câştigător, autoritatea contractantă, prin adresa nr. 50466/29.05.2009, i-a solicitat să depună documente care să ateste experienţa similară în domeniu de minim 1an şi că, în temeiul art. 202 alin. 1 din O.U.G nr. 34/2006, acesta să prezinte şi fundamentarea economică a modului de formare a preţului de 202 lei inclusiv TVA, ofertat, acordându-i în acest scop un termen de 48 de ore, cerere la care s-a răspuns prin adresa nr. 1 din 30 mai 2009, respectându-se astfel termenul acordat.
În ceea ce priveşte documentele şi justificările prezentate, Consiliul a constatat, pe de o parte, că experienţa similară în domeniu de minim 1 an nu este probată cu documente valabile, copiile după primele pagini ale contractelor prezentate neputând fi luate în considerare, în lipsa confirmării beneficiarului acestora, iar, pe de altă parte, pentru că justificarea preţului pentru realizarea unui raport de evaluare, prezentată în adresa menţionată, nu corespunde cu oferta înaintată autorităţii contractante, în care este prezentată câte o valoare pentru fiecare tip de raport de evaluare solicitat, neprimindu-se explicaţiile referitoare la numărul evaluărilor care urmează a fi efectuate, ţinând cont de faptul că în documentaţia de atribuire nu se consemnează nici destinaţiile construcţiilor pentru care se doreşte întocmirea rapoartelor şi nici numărul de imobile şi terenuri care vor fi evaluate, iar valorile de câte 1 leu pentru poziţiile „A3 întocmire raport de evaluare construcţie (spaţii cu destinaţia de locuinţă, spaţii cu altă destinaţie decât locuinţă) suprafaţa construită desfăşurată peste 1000 m.p.” şi „B3 întocmire raport de evaluare teren cu suprafaţa de peste 10.000 m.p.”, nu se pot justifica, concluzionându-se că, întrucât oferta declarată câştigătoare are un preţ deosebit de scăzut, a cărei justificare nu poate fi acceptată, în sen sul art. 202 alin. 2 din O.G. nr. 34/2006 şi că nu se demonstrează nici îndeplinirea cerinţei experienţei similare, oferta trebuia respinsă ca inacceptabilă şi neconformă, în baza art. 36 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 lit. c) din H.G. 925/2006.
Împotriva acestei decizii a introdus plângere P.A.F. „C.A.-O.”, care critică hotărârea organului administrativ-jurisdicţional pe motiv că în mod nejustificat s-a apreciat că nu dovedeşte, prin contractele depuse, experienţa similară în domeniu şi că oferta prezentată are fundamentarea economică necesară de formare a preţului, ţinând cont că evaluările ce vor avea ca obiect construcţii sau terenuri cu suprafaţă mare se vor regăsi într-o proporţie foarte mică în patrimoniul Municipiului Iaşi, situaţie în care a considerat ca pentru evaluarea proprietăţilor de la pct. A.3 şi B.3 din ofertă poate să propună un preţ simbolic, „oferindu-le practic gratis autorităţii contractante”, precizând că, „în contextul actual de criză economică şi financiară” „se acordă bonusuri”, ofertă apreciată a nu contraveni practicilor pieţii, neputându-se reţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 201 şi art. 202 din O.U,.G. nr. 34/2006.
Intimata S.C. „O.C.” SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii, apreciind că interpretările eronate ale petentei „nu au nimic comun cu legea”.
Autoritatea contractantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii, apreciind că în mod justificat s-a reţinut că oferta prezentată de petentă trebuia exclusă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor plângerii şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea constată că obiectul contractului de achiziţie îl constituie evaluarea unora dintre imobilele aflate în patrimoniul Municipiului Iaşi şi că criteriul de atribuire a acestuia a fost „preţul cel mai scăzut”, fiind vizate 3 categorii de construcţii şi 3 categorii de terenuri.
Din raportul procedurii, înregistrat sub nr.63141/6.07.2009 (fila 269 dosar), rezultă că pentru cele şase categorii de bunuri ce urmau să facă obiectul evaluării, P.F.A. „C.A.-O.” a făcut oferte determinate pentru fiecare în parte, asemenea celorlalţi candidaţi, oferta sa totală însumând 202 lei, faţă de 870 lei cât totalizează oferta SC „O.C.” SRL; restul ofertelor fiind cu mult peste aceste valori şi nefăcând obiectul vreunei contestaţii.
Curtea constată de asemenea ca fiind necontestat faptul că, prin adresa nr. 1 din 30.05.2009, P.F.A. „C.A.-O.” a prezentat o notă de fundamentare economică a modului de formare a preţului, că includerea în preţul total a TVA nu a influenţat preţul total menţionat în raportul procedurii, că în stabilirea costurilor s-au avut în vedere principalele tipuri de bunuri imobile ce urmează a fi vândute, potrivit informaţiilor disponibile estimându-se costul manoperei la 20 lei, având în vedere „implementarea unor programe informatice”.
În atare situaţie, chiar dacă ne aflăm în prezenţa unui preţ aparent neobişnuit de scăzut, Consiliul ar fi trebuit să aibă în vedere şi natura şi caracteristicile serviciului ce urma a fi furnizat (evaluări imobile construite şi neconstruite), ponderea pe care manopera o avea la formarea preţului precum şi modul de organizare şi funcţionare a agentului economic.
Ori, sub acest aspect, Consiliul putea şi era obligat să constate că petenta are statut de persoană fizică autorizată, foloseşte exclusiv proprie şi nu are aceleaşi obligaţii de natură fiscală ori salarială pe care le are un agent economic organizat ca societate comercială, precum este contestatoarea S.C. „O.C.” S.R.L.
În calitate de persoană fizică autorizată, petenta nu este constrânsă să-şi stabilească costurile cu munca vie la un anumit nivel, ea fiind astfel liberă să acorde diferite facilităţi, sau să pretindă preţuri simbolice pentru anumite tipuri de evaluări (spaţii construite cu o suprafaţă desfăşurată de peste 1000 m.p. şi terenuri cu o suprafaţă de peste 10.000 m.p.), despre c are există previziuni bazate pe informaţii aflate în circuitul public, că nu vor face obiectul vreunei acţiuni de valorificare într-un viitor previzibil.
Dacă ofertantul a propus pentru această categorie de lucrări un preţ simbolic, de 1 leu, nu mai exista nici o justificare pentru a-i cere să îşi fundamenteze această ofertă, având în vedere că oferta a fost fermă şi obligă pe cel care a făcut-o să o execute în condiţiile propuse şi acceptate de către autoritatea contractantă.
În aprecierea seriozităţii ofertei prezentate de petentă, autoritatea contractantă şi implicit Consiliul erau obligate să ţină cont de dispoziţiile art. 202 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, care statuează că autoritatea contractantă are obligaţia de a lua în considerare justificările primite de la ofertant îndeosebi a celor care se referă la „soluţiile tehnice adoptate şi/sau orice condiţii deosebit de favorabile de care beneficiază ofertantul pentru executarea lucrărilor”.
Ori deţinerea de programe informatice şi acceptarea unor preţuri modice, ţinând cont de prăbuşirea actuală a pieţii imobiliare, nu puteau fi considerate ca o nesocotire a condiţiilor şi criteriilor de selecţie, ci ca fiind „condiţii deosebit de favorabile” pe care persoana fizică autorizată înţelegea să le ofere în contextul economic actual, condiţii care profitau în mod substanţial şi evident autorităţii contractante şi care nu încălcau principiul concurenţei, a transparenţei şi a integrităţii procesului de achiziţie publică.
Abordarea formală şi simplistă a problematicii decurgând din preţul aparent scăzut ofertat de către petentă se regăseşte şi în ceea ce priveşte modul în care a fost tratată chestiunea experienţei similare în domeniu, prin înlăturarea valorii probatoare a documentelor prezentate de petentă.
Faptul că aceasta a depus iniţial doar prima pagină de pe contractele încheiate de D.G.F.P. Iaşi nu este de natură să infirme valabilitatea şi efectele acestor documente, având în vedere că din fila depusă rezultă fără echivoc că obiectul convenţiilor în cauză îl reprezintă expertizarea şi evaluarea bunurilor mobile şi imobile aflate sub sechestre instituite de autoritatea contractantă menţionată (respectiv terenuri şi construcţii), iar pe de altă parte pentru reînnoirea contractului nr. 6926 din 2.04.2007, în anul 2008 şi respectiv în anul 2009, nu poate fi interpretată decât ca o confirmare a acceptării de către achizitor a lucrărilor prezentate de evaluator, confirmare întărită prin recomandările date de Administraţia Finanţelor Publice Comunale Iaşi şi de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Paşcani, în condiţiile în care „C.A.-O.” deţine certificat de evaluator din data de 21 martie 2006, conform dovezii aflate la fila 551 dosar.
Drept urmare, constatând că s-a făcut o greşită evaluare a probelor şi că soluţia adoptată este contrară legii şi intereselor autorităţii contractante, preţul scăzut fiind justificat şi fundamentat pe un cost mai mic pe care un comerciant organizat ca persoană fizică autorizată poate să-l ofere, în raport cu costurile pe care o societate comercială le are pentru acelaşi tip de servicii, inclusiv prin acordarea unor bonusuri, ignorându-se astfel cerinţele art. 202 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea, în temeiul art. 312 C.pr.civ. şi a art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, va admite plângerea petentei, va anula în parte decizia atacată şi în fond va respinge contestaţia formulată de S.C. „O.C.” SRL, menţinând ca valabil raportul procedurii din 6 iulie 2009 şi comunicarea rezultatului procedurii, emisă de autoritatea contractantă sub nr. 63144 din 6 iulie 2009.
