Anunţarea evenimentului, conform art. 10 pct. 1 din Condiţiile Generale trebuie efectuată imediat, şi nu într-un interval de 3 zile de la producere.
Acest interval este prevăzut pentru predarea expunerii scrise (declaraţia daunei).
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, reclamanta S.C. “M.M.D.I.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.R. “I.” S.A. – Sucursala Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.389.895.705 lei, cu titlu de despăgubiri civile datorate prin contractul de asigurare; 18.196.294 lei, cu titlu de despăgubiri datorate în condiţii speciale şi dobândă comercială aferentă sumelor menţionate, până la achitarea integrală a debitului.
în motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 16.06.1999, a încheiat cu pârâta un contract de de incendii nr. 8132/1999, prin care era
asigurat spaţiul industrial în care reclamanta producea şi comercializa ciocolată, cu suma de 200.000.000 lei (clădirea) şi 2.183.195.484 lei (conţinutul clădirii), pe o perioadă de 1 an.
La data de 21.02.2000, în jurul orei 5:50, s-a produs un prim incendiu la hala de producţie asigurată, la stingerea căruia au intervenit pompierii. în aceeaşi zi, în jurul orei 22:00 a izbucnit un al doilea incendiu, fiind necesară din nou intervenţia pompierilor.
în ziua respectivă, reclamanta a încercat să o contacteze pe pârâtă, dar n- a fost găsită la sediu, astfel că la data de 24.02.2000 a emis adresa nr. 80/ 24.02.2000, prin care i s-a adus la cunoştinţă incidentul produs şi paguba suferită de pe urma celor două incendii, iar, ulterior, prin adresele nr. 81/ 28.02.2000 şi 87/6.03.2000, i-a solicitat plata despăgubirilor reprezentând evenimentul asigurat şi contravaloarea devizului plăţii Brigăzii de Pompieri.
Prin adresa nr. 86/6.03.2000, reclamanta a detaliat pagubele stabilind o valoare de 1.389.895.705 lei.
La data de 11.03.2000, agenţii societăţii pârâte au constatat pagubele printr- un proces verbal, dar pârâta tot nu le-a achitat.
Paguba de 1.389.895.705 lei reprezintă: 793.289.021 lei valoarea materiei prime şi materialelor aflate în stoc: 696.606.684 lei utilaje folosite în procesul de producţie, iar pentru stingerea incendiului s-a emis factura nr. 1160405/ 24.02.2000, prin care s-a estimat că, la cele două incendii, s-a cheltuit suma de 18.196.294 lei.
Prin sentinţa nr. 4181/2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.389.895.705 lei, cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale de la data de 15.03.2000 şi până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat un contract de asigurare de incendii cu valabilitate de la 16.06.1999, ora 12:00 până la data de 16.06.2000, ora 12:00, având ca obiect asigurarea spaţiului industrial, producerea şi comercializarea ciocolatei şi a conţinutului clădirii şi pentru care valorile asigurate au fost stabilite la 200.000.000 lei (clădiri), respectiv 2.183.895.484 lei (conţinut).
Pentru incendiu la clădiri în limita superioară de 200.000.000 lei s-a prevăzut prima netă de asigurare de 272.727 lei, iar pentru conţinut în limita superioară de 2.183.895.484 lei, prima netă de 3.494.233 lei.
Incendiul a fost anunţat verbal şi ulterior pe fax la data de 24.02.2000, ora 17:19, iar în jurul orei 18:00, la locul faptei s-au deplasat inspectorii de daune N.M. şi C. I., care au întocmit raportul de constatare.
Sub aspectul termenului de 3 zile pentru anunţarea evenimentului, aşa cum prevede art. 10 din condiţiile generale de asigurare şi art. 19 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, tribunalul constată că cerinţele au fost îndeplinite, întrucât în baza art. 101 alin. 1 C. pr. civ., termenele pe ziie se calculează după sistemul
exclusiv, adică pe zile libere, neintrănd în calcul nici ziua din care încep să curgă şi nici ziua în care se sfârşesc.
Tribunalul nu reţine menţiunile pârâtei, conform cărora reclamanta a încălcat dispoziţiile referitoare la transformări ale pericolului în încălcări a legi contabilităţii, întrucât nu au legătură cu riscul asigurat.
Mai mult, tribunalul constată că spaţiul de producţie a avut avizul de funcţionare nr. 632604, eliberat de către Brigada de Pompieri “Dealul Spirii” a Capitalei, sau cauza de evaluare, o răspundere invocată de pârâtă şi anume scurtcircuit produs la instalaţia electrică şi invocat ca fiind cuprins în art. 9 pct. 6 din condiţiile generale de asigurare, nu-şi are temeiul în speţă.
Potrivit acestui text, nu se acoperă daune rezultate de defecte sau lipsuri preexistente la obiectele (bunurile) asigurate şi care îi erau cunoscute asiguratului sau reprezentanţilor acestuia, la data asigurării, şi nu au fost declarate societăţii.
Prin analogie, nu rezultă că scurtcircuitul produs la instalaţie, considerat “defect” sau “lipsuri inexistente”, conform textului că ar fi cunoscut la data începerii asigurării, ceea ce este de neconceput.
Din moment ce a fost dat un aviz de funcţionare P.S.I. şi nici un control ulterior n-a constatat că s-au făcut izolări electrice necorespunzătoare la instalaţii, tribunalul nu poate să ia în considerare această cauză, mai ales că nici nu s-a stabilit locul şi instalaţia la care s-au descoperit.
în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, tribunalul constată că acestea s-au făcut în baza procesului verbal din 11.03.2000, întocmit de reprezentanţii pârâtei în baza delegaţiei nr. 885/10.03.2000, în prezenţa reprezentanţilor reclamantei.
Faţă de cele arătate, în baza art. 969,1073 C. civ., raportat la art. 6,43,893 C. com. şi art. 1169-1170 C. civ., respectiv art. 24 din Legea nr. 136/1995, a admis cererea aşa cum a fost formulată, iar în baza art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/ 2000, a obligat pârâta şi la piaţa dobânzii legale în materie comercială, stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului B.N.R.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
în esenţă, recurenta invocă excepţia de nulitate a îndeplinirii actelor de procedură ca urmare a faptului că s-a eliberat sentinţa reclamantei – pe baza unei cereri de efectuare copie xerox – înainte de îndeplinirea dovezilor de comunicare către pârâtă şi excepţia de decădere prevăzută de art. 10 pct. 1 din condiţiile generale ale contractului de asigurare, excepţie întemeiată pe art. 103 C. pr. civ.
Pe fondul cauzei, reclamanta susţine că instanţa fondului nu a stabilit corect situaţia de fapt, întrucât nu a ţinut seama de elementele esenţiale ale contractului dintre părţi, faţă de care se poate atrage răspunderea asigurătorului, astfel că:
a) instanţa nu a ţinut seama de art. 9 pct. 4 din Condiţiile Generale aferente contractului de asigurare nr. 8135/1999, şi anume că “Asigurarea nu acoperă daune ce au provenit, direct sau indirect, datorită unuia sau urmare a vreunuia din evenimente” şi se exemplifică neglijenţa gravă a asiguratului;
b) nu s-a ţinut seama de încălcarea prevederilor art. 11 din Condiţiile Generale, conform cărora trebuiau depuse obligatoriu la dispoziţia asigurătorului registrele contabile şi alte documente justificative pentru evaluarea corectă a daunelor.
c) nu s-a ţinut seama de obligaţia asigurătorului, conform art. 10 pct. 6 din condiţiile generale, anume aceea de a înştiinţa societatea de asigurare imediat asupra oricărui eveniment.
Analizând recursul declarat în raport de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., cu examinarea cauzei sub toate aspectele. Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
în mod eronat a reţinut instanţa de fond că cerinţele prevăzute în art. 10 din condiţiile generale de asigurare au fost îndeplinite sub aspectul respectării termenului de 3 zile pentru anunţarea evenimentului.
Instanţa de fond a fost în eroare privitor la termen, întrucât anunţarea evenimentului, conform art. 10 pct. 1 din Condiţiile Generale trebuia efectuată imediat, şi nu într-un interval de 3 zile de la producere.
Intervalul de 3 zile de la producerea evenimentului de asigurare este prevăzut în art. 10 pct. 5 pentru predarea expunerii scrise (declaraţia daunei).
Termenul imediat, în concepţia legiuitorului, al practicii judiciare şi, de altfel, preluat de voinţa părţilor (după cum este structurat textul condiţiilor generale) nu poate fi înţeles decât în sensul de operativ, îndată şi nu altfel.
Sub acest aspect, asiguratul pârât, după cum se poate observa din actele depuse la dosarul cauzei, nu a anunţat imediat, ci în data de 24.02.2000, astfel încât motivul invocat de recurenta pârâtă va fi primit, constatându-se că asiguratul nu a respectat, în temeiul art. 969 C. civ., obligaţiile asumate.
Cât priveşte intervalul de 3 zile prevăzut în art. 10 pct. 5 pentru predarea expunerii scrise de către asigurat, nici acest termen nu a fost respectat de asigurat, întrucât comunicarea (declaraţia daunei) a fost predată în data de 28.02.2000, fără ca din conţinutul acesteia să reiasă că au fost expuse toate elementele prevăzute la art. 10 pct. 5 (subpuncte), fără ca daunele şi pierderile ce au provenit din incendiu să fie enumerate şi descrise amănunţit (obiecte şi articole ce au fost distruse sau au suferit daune) şi cu atât mai puţin respectarea obligaţiei de a confirma sub jurământ cele de mai sus (conform alin. ultim din art. 10 pct. 5 Condiţii Generale).
Adresa detaliată a fost depusă abia pe 6.03.2000, deci cu mult peste termenul de 3 zile.
Aşadar, asiguratul se află sub incidenţa sancţiunii prevăzută de art. 10 alin. ultim., care prevede că “în cazul în care asiguratul va încălca oricare dintre
obligaţiile sale prevăzute prin acest articol pierde orice drept la despăgubire din contractul de asigurare şi nu are dreptul la restituirea nici unei părţi din primele de asigurare.
Nu este de ignorat nici faptul că asiguratul nu a respectat şi art. 11 pct. 8, în sensul că a susţinut că dauna este mai mare decât cea reală, declarând la capitolul bunuri afectate maşina de ambalare ciocolată în valoare de 79.000.000 lei, care, în realitate, a fost găsită intactă în încăperea cu destinaţie de atelier. Acest fapt este recunoscut de asigurat, în răspunsul nr. 20 la interogatoriu.
în aceste condiţii, din nou se aplică sancţiunea pierderii oricărui drept ce-i revine prin contractul de asigurare (vezi art. 11 pct. 8).
Este inutilă analizarea tuturor celorlalte aspecte, câtă vreme rezultă fără echivoc nerespectarea de către asigurat a unor condiţii esenţiale prevăzute în Condiţiile Generale, ce fac parte integrantă din contractul de asigurare, drept pentru care nu are dreptul la despăgubirea solicitată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul, în temeiul art. 312 C. pr. civ., cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi, pe fond, a respingerii acţiunii promovate de reclamantă, ca neîntemeiată. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 678/2001)
