Accident de muncă. Proces-verbal de control, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă. Stabilirea de sancţiuni contravenţionale şi a unor măsuri organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă. Instanţa competentă în cenzurarea actului de control întocmitCompetenţa de soluţionare a plângerii celui sancţionat contravenţional, printr-un proces-verbal întocmit de organele de control ale I.T.M., remis instanţei de drept comun, conform procedurii reglementate prin O.U.G. nr. 2/2001.Revin însă instanţei de control administrativ, soluţionarea cererii prepuşilor societăţii, împotriva dispoziţiilor din actul de control privitoare la cauzele ce au condus la producerea accidentului şi persoanele ce urmează a suporta prejudiciul produs, precum şi la măsurile pe care societatea este obligată a le adopta pentru intrarea în legalitate.Cu opinie separată.Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 510/CA din 10 noiembrie 2008Prin sentinţa civilă nr. 141/CA/05.02.2008 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. I.G.” S.R.L. Rediu, jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, având ca obiect plângerea reclamantei,îndreptată împotriva procesului-verbal de cercetare emis de pârâtă la 15.03.2007, privind accidentul de muncă produs la sediul petentei, plângere privitoare la stabilirea de organul administrativ a persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, a cauzei acestuia.A reţinut instanţa de fond că, la data de 01.03.2007, în jurul orei 12,35, lucrătorii P.G. şi C.C. au transportat un dulap spre intrarea în unitate şi au ajuns la rampa de intrare şi au urcat pe rampa de acces însă din cauza unei manevre greşite C.C. a căzut de pe marginea rampei de la 2,8 m înălţime şi s-a accidentat grav.Transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi accidentatul a primit ajutor de specialitate, dar la 05.03.2007 C.C. a decedat.Procesul-verbal de constatare a stabilit că accidentul s-a datorat lipsei balustradelor de protecţie la rampa de acces în sediul S.C. I.G.” S.R.L. Iaşi, încălcându-se prevederile art. 13 lit. l) din Legea nr. 319/2006.
Norma legală precizată de inspectorii ITM Iaşi (art. 13 lit. l) consacră că în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorul are obligaţia să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie în desfăşurarea proceselor tehnologice”.Faţă de norma legală arătată, instanţa reţine că angajatorul (S.C. I.G.” S.R.L.) a admis transportul mobilei din magazie în sediul unităţii fără a finaliza acţiunea de reamenajare a rampei de intrare cu balustradele de protecţie, condiţii în care s-a executat o operaţie cu risc ridicat încălcându-se dispoziţiile art. 7, alin. 4 lit. e din Legea nr. 319/2006.De altfel, reclamanta nu contestă situaţia de fapt reală constatată de autoritatea de control.Susţine însă că răspunderea nu este a sa, ci a altei unităţi, respectiv a S.C. A.C.” S.R.L. care a contractat cu S.C. I.G.” S.R.L. spre a executa lucrări de finisaj şi reparaţii asupra clădirii din Valea Lupului, jud. Iaşi unde reclamanta îşi avea sediul.Nu poate fi primită această susţinere întrucât dispoziţiile art. 5 din Legea nr. persoana angajată C.C. avea raport juridic de muncă cu angajatorul S.C. I.G.” S.R.L., iar în baza art. 6 din aceeaşi lege, acesta are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă iar în cazul în care un angajator apelează la servicii externe (ca în cazul de faţă) acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.În recursul declarat, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor competenţa instanţei de fond de soluţionare a plângerii reclamantei, formulate împotriva unui proces-verbal de cercetare întocmit de I.T.M., prin care a fost stabilită atât cauza producerii accidentului de muncă şi persoanele vinovate, cât şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare.Analizând prioritar această excepţie dirimantă, raportat petitului acţiunii introductive la instanţă, reţine că actul e face obiectul plângerii reclamantei, este reprezentat de procesul-verbal de cercetare din 15.03.2007, întocmit de I.T.M. Iaşi în temeiul art. 29 al. (1) lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii sănătăţii în muncă, ce prevede obligativitatea cercetării evenimentelor”, cu întocmirea unui proces-verbal care să cuprindă rezultatul acestui demers, în condiţiile art. 47 al. (2) lit. d) din acelaşi act normativ.În lipsa unei reglementări exprese, acest act, prin care sunt evidenţiate împrejurările producerii accidentului de muncă şi a persoanelor vinovate, se constituie ca un act administrativ în sensul prev. art. 2 alin. (1) lit. c) din legea contenciosului administrativ, fiind actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.Aceasta întrucât, pe lângă descrierea situaţiei de fapt ce a condus la producerea accidentului, în executarea legii” speciale, pârâtul I.T.M. a stabilit şi măsuri pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru realizarea acestora”, precum şi un termen de raportare la I.T.M. a măsurilor dispuse, doar art. 15 Sancţiuni contravenţionale aplicate” făcând trimitere la procedura de contestare a contravenţiilor, identificate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor separate (filele 29 şi 25 dosar recurs), procedură reglementată special prin O.G. nr. 2/2001, de competenţa instanţelor de drept comun.În acest context, corect tribunalul, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ, s-a considerat legal investit cu soluţionarea plângerii reclamantei vizând stabilirea persoanelor vinovate de producerea accidentului mortal de muncă din 01.03.2007, aspecte supuse cenzurii curţii în cadrul cererii de recurs de faţă.Împrejurarea că la pct. 15 din procesul-verbal în litigiu, sunt evocate şi sancţiuni contravenţionale” în sarcina persoanelor găsite vinovate de producerea accidentului, nu este de natură a conduce la schimbarea procedurii de cenzurare a acestuia, din moment ce sancţiunile contravenţionale s-au materializat în realitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor distincte, emise la 29.05.2007, şi în care se prevăd expres atât sancţiunile aplicate, cât şi procedura de contestare specială, în condiţiile Legii nr. 319/2006, completată cu O.G. nr. 2/2001 privind sancţionarea contravenţiilor (procese-verbale depuse la filele 24 şi 25 dosar recurs), cum s-a arătat anterior.În ce priveşte fondul cererii de recurs, curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut angajarea răspunderii reclamantei-recurente pentru producerea accidentului de muncă în litigiu, în raport de prev. art. 6 din Legea nr. 319/2006, care prevede expres că: (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă (2). În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu”.
Ori, în speţă susţinerea recurentei vizează tocmai culpa unei terţe societăţi prestatoare, care execută unele lucrări de reparaţii la rampa de acces în clădirea proprietatea sa, şi care nu ar fi amenajat corespunzător fondul de lucru, însă acest aspect, chiar real, nu prezintă relevanţă în speţă, raportat textului de lege sus-menţionat, în angajarea răspunderii sale pentru accidentul de muncă suferit de salariatul propriu.Concluzionând, faţă de cele arătate în cele ce preced, curtea a procedat la menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 141/CA/2008 a Tribunalului Iaşi pronunţată în cauză, cu respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovate de reclamantă.Opinie separatăPrin art. 15.1, art. 15.2 şi 15.3 din procesul-verbal de cercetare nr. 2741/19.03.2007, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, conducerea societăţii I.G.” SRL a fost sancţionată contravenţional cu 4000 de lei amendă, conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 4 completată cu O.G. nr. 2/2001″, cu 5000 de lei, conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 9 lit. c completată cu O.G. nr. 2/2001″ şi cu 3500 de lei, conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 5 completată cu O.G. nr. 2/2001″, pentru abaterile constatate în cuprinsul procesului-verbal.Regimul juridic al procesului-verbal indicat mai sus este dat de calificarea lui ca act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aşa cum a considerat instanţa de recurs, sau de act administrativ contravenţional cu regim juridic diferit de cel stabilit în Legea nr. 554/2004.Având în vedere că prin actul atacat s-au constatat fapte apreciate ca fiind contravenţii şi că s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, considerăm că în prezenta cauză este clar conturat regimul juridic contravenţional al actului respectiv, ca un regim juridic de sine stătător, independent de cel administrativ.Regimul juridic contravenţional are la bază un proces-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională care presupune, în mod corespunzător, rezolvarea aspectelor esenţiale referitoare la constatarea contravenţiei, aplicarea sancţiunii şi îndeosebi la căile de atac.
Cum în speţă actul atacat este un proces-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională este evident că litigiul de faţă este un litigiu contravenţional ce trebuie să se desfăşoare după procedura contravenţională prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Prin urmare, trebuia să se observe dispoziţiile art. 32 alin. 2 din acest act normativ şi să se constate că judecata cauzei în primă instanţă este dată în competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează cauza poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de administrativ a tribunalului.În aceste condiţii, se constată că faptul că s-au mai emis două procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu prezintă nici o importanţă în ceea ce priveşte stabilirea naturii şi regimului juridic ale actului atacat, cu atât mai mult cu cât la determinarea naturii juridice a actelor se ţine seama de conţinutul lor, nu de cel al altor acte.Pentru că nu a fost acceptată natura juridică contravenţională a procesului-verbal de constatare şi sancţionare, S.C. I.G.” SRL a ajuns în situaţia de a fi sancţionată de două ori pentru aceleaşi contravenţii: o dată prin procesele-verbale de la filele 29 şi 25 dosar recurs şi a doua oară prin actul care constituie obiectul cauzei de faţă, societatea nemaiavând posibilitatea de solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor de sancţionare contravenţională luate prin procesul-verbal de cercetare nr. 2741/19.03.2007 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi.
