În motivarea cererii reclamantul a sustinut ca este succesorul defunctilor dr. N.I.N. si M.N., fosti ai imobilului compus din 450 mp, teren situat în Municipiul Mangalia, calitate în care a notificat unitatea detinatoare a imobilului, în baza Legii 10/2001, în vederea restituirii în natura a bunului.
Prin dispozitia nr. 126/08.05.2003 unitatea detinatoare a respins cererea de restituire în natura a terenului, motivat de faptul ca acesta este ocupat de constructia blocului „H1b”, de sistematizarea pe verticala aferenta – str. R., si a propus acordarea unui teren în compensare, în suprafata de 450 mp din domeniul privat al Municipiului Mangalia, identificat conform schitei anexa la dispozitia nr. 126/2003.
Contestatorul a sustinut ca aceasta dispozitie este nelegala, întrucât nu a existat acordul sau cu privire la masura compensarii cu un alt teren situat în extravilanul Mun. Mangalia, iar pe de alta parte sustinerea pârâtei, în sensul ca terenul fosta proprietate a autorilor sai este afectat de constructia blocului „H1b” este lipsita de temei, bunul sau identificându-se pe un alt amplasament, decât cel retinut prin dispozitia contestata.
Prin sentinta civila nr.1554/29.09.2005 Tribunalul Constanta a admis în parte contestatia formulata de reclamantul N.I.A. si a anulat dispozitia nr.126/8.05.2003 emisa de Primarul Mun. Mangalia.
S-a respins ca nefondat capatul de cerere privind restituirea în natura a imobilului – teren intravilan în suprafata de 450 mp situat în Mun.Mangalia, str. V. nr. 4.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca dispozitia nr.126/08 mai 2003 a vizat un teren situat în str. V. nr.4, în timp ce reclamantul a sustinut ca notificarea a vizat terenul fosta proprietate a parintilor sai, dobândit prin actul de vânzare-cumparare nr.1276/22.02.1937 si amplasat în Mangalia pe strada R.
S-a mai sustinut ca reclamantul nu a dovedit preluarea abuziva a imobilului notificat de catre stat, iar numita N.M. a figurat în anul 1970 în evidentele fiscale cu un teren proprietate privata, situat în Mangalia, str. V. nr.4.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel reclamantul N.I.A., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de fond s-a pronuntat asupra unei probleme cu care nu a fost sesizata. Desi reclamantul a solicitat anularea partiala a Dispozitiei nr.126/2003 emisa de Primarul Municipiului Mangalia, în sensul restituirii în natura a terenului în suprafata de 450 mp preluat abuziv pe vechiul amplasament, iar nu într-o zona extravilana, cum gresit a procedat unitatea detinatoare, instanta s-a pronuntat cu privire la însusi dreptul reclamantului la restituire, retinând ca acesta nu este îndreptatit la restituirea bunului, aspect necontestat de pârâta.
2. Instanta a refuzat administrarea unei probe determinante în dezlegarea pricinii si anume proba cu expertiza imobiliara. Aceasta proba era esentiala pentru a demonstra ca terenul proprietatea autorilor reclamantului se afla pe str. V. nr.4, iar aceasta strada nu are nici o legatura cu str. R., unde în prezent este amplasat blocul „H1b”.
În apel, conform art. 295 C.pr.civila, instanta a încuviintat cererea apelantului reclamant de completare a materialului probator administrat în fata primei instante dispunând efectuarea unei expertize imobiliare pentru identificarea terenului ce a facut obiectul contractului de vânzare cumparare nr.1276/22.02.1937 încheiat între vânzatorul N.D. si autorul reclamantului dr. N.I.N., în calitate de cumparator (fila4), cât si pentru a stabili daca în prezent terenul este liber sau este afectat de constructia blocului de locuinte „H1b”.
Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile reclamantului se constata ca aceste critici sunt fondate în parte, pentru urmatoarele considerente:
1. Conform dispozitiilor art.129 ultim alineat C.proc.civila, instantei de judecata îi revine obligatia de a se pronunta în limitele investirii, cu privire la partile si obiectul dedus judecatii, analiza cererii reclamantului urmând a fi facuta în limitele contestatiei si în raport cu recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut prin decizia contestata.
Se retine ca reclamantul a supus controlului judiciar dispozitia nr.126/08.05.2003 emisa de Primarul Municipiului Mangalia prin care s-a respins cererea sa de restituire în natura a unui teren intravilan în suprafata de 450 mp si s-a dispus acordarea unui teren în compensare, identificat conform planului de situatie anexa la decizie, amplasament neacceptat de reclamant.
Pârâtul nu a contestat calitatea reclamantului de persoana îndreptatita la masuri reparatorii conform Legii 10/2001 pentru imobilul – teren în suprafata de 450 mp preluat abuziv, situatie în care în mod gresit prima instanta s-a preocupat exclusiv de acest aspect, si nu a cercetat temeinicia cererii reclamantului de restituire a terenului pe vechiul amplasament, prima critica invocata de apelant fiind fondata.
2. În procesul de solutionare a notificarilor depuse de persoanele îndreptatite, legea nr.10/2001 (art.1 alin.1, art.7 si art.9) impune respectarea principiului prevalentei restituirii în natura a imobilelor ce fac obiectul notificarii si numai în cazul în care aceasta masura nu este posibila sau este expres înlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte masuri reparatorii.
Desi reclamantul a supus controlului judiciar legalitatea dispozitiei nr.126/2003 sub aspectul respingerii cererii de restituire în natura a terenului în suprafata de 450 mp pe vechiul amplasament iar pârâta a invocat împrejurarea ca acest amplasament nu este liber, instanta de fond nu a analizat sustinerile si apararile partilor, sub acest aspect hotarârea pronuntata neraspunzând exigentelor art.6 din C.E.D.O.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat decât pe scurt hotarârea, sa fi examinat totusi, în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si, fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantului, aceasta obligatie presupune totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii în cauza (Cauza Albina împotriva României, Hot. din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, Hot. din 8 iunie 2006).
Pentru lamurirea acestor aspecte, la cererea apelantului reclamant, în apel, instanta a administrat proba cu expertiza imobiliara pentru identificarea terenului ce a facut obiectul notificarii reclamantului si pentru a se stabili daca este liber sau este afectat de detalii de sistematizare.
Din înscrisurile depuse la dosar se retine ca reclamantul s-a legitimat ca mostenitor al tatalui sau dr. N.I.N., care prin actul de vânzare-cumparare nr.1276/22.02.1937 a cumparat un lot de casa situat în comuna Mangalia, în suprafata de 450 mp.
Desi în actul de vânzare-cumparare nu este indicat numele vreunei strazi, localitatea nefiind total sistematizata, terenul cumparat a fost individualizat ca formând lotul nr.7 din planul parcelar aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Domeniilor nr. 48818/9 iunie 1925, fiind mentionate vecinatatile si dimensiunile tuturor laturilor (fila 4 dosar nr.1805/2003 al Tribunalului Constanta).
În actul de vânzare-cumparare s-a mentionat ca lotul nr.7 se învecineaza la vest cu locul cantonului veterinar pe o lungime de 15 ml.
Din raportul de expertiza efectuat în apel de inginer S.T. rezulta ca terenul revendicat de reclamant astfel cum a fost individualizat în actul de vânzare-cumparare nr.1276/1937 nu este situat pe str. V. nr.4, ci pe strada R., fiind ocupat în prezent de constructia blocului de locuinte „H1b”.
Expertul a aratat ca identificarea terenului s-a facut conform planului de situatie întocmit la scara 1/100, prin suprapunerea planului terenului dimprejurul cantonului veterinar – comuna Mangalia peste harta actuala a Municipiului Mangalia. ( filele 107-108 dosar nr. 1553/2005 al Curtii de Apel Constanta).
Se retine astfel, ca terenul dobândit de autorul reclamantului prin actul de vânzare-cumparare nr.1276/1937 este situat în Municipiul Mangalia pe str. R. si este ocupat de un bloc de constructii. Sustinerea reclamantului în sensul ca terenul ce a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.1276/1937 este situat pe str. Vânatori nr.4 si ca este liber, este nefondata, probele administrate în cauza nesustinând aceasta ipoteza acreditata de reclamant.
Sarcina probei proprietatii si a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptatita în conditiile art. 3 lit.(a) si ale art.22 din Legea 10/2001.
Prin notiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din Legea 10/2001 se întelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumparare, extras de carte funciara), acte care atesta calitatea de persoana îndreptatita – titular al bunului preluat sau mostenitorul acestuia (acte de stare civila, acte de mostenitor), si acte juridice sau sustineri care permit încadrarea preluarii ca fiind abuziva. Art. 3.1 din Normele aprobate prin H.G. nr.498/2003 prevede ca în cazul în care pentru imobilul notificat nu se face dovada formala a preluarii de catre stat, iar imobilul respectiv se gaseste în patrimoniul statului dupa data invocata ca fiind data preluarii abuzive, solutionarea notificarii se va face în functie si de acest element – faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva – deci fara titlu.
În cauza se retine ca terenul în suprafata de 450 mp, situat în Municipiul Mangalia, fosta proprietate a autorilor reclamantului în baza actului de vânzare-cumparare nr.1276/1937, se afla în patrimoniul Municipiului Mangalia si este ocupat integral de constructia unui bloc de locuinte, pârâtul nefacând dovada detinerii bunului în baza unui titlu valabil.
Inexistenta unui act formal de preluare a acestui teren si detinerea lui de catre Municipiul Mangalia, care a realizat un bloc de locuinte pe acest teren – constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva a bunului, prezumtie ce nu a fost rasturnata de pârât.
Mai mult, prin Dispozitia nr.126/2003 unitatea detinatoare a recunoscut preluarea abuziva a imobilului si a propus reclamantului acordarea unui teren în compensare, în suprafata de 450 mp, oferta neacceptata de reclamant.
Conform dispozitiilor art.10 al.(2) din Legea 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi constructii autorizate, persoana îndreptatita va obtine restituirea în natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, masurile reparatoriii se stabilesc prin echivalent.
Din probele administrate în cauza rezulta ca întregul teren în suprafata de 450 mp, fosta proprietate a autorului reclamantului, situat în Mangalia, str. R. este ocupat de constructia unui bloc de locuinte, iar restituirea în natura nu este posibila, masurile reparatorii, cuvenite reclamantului urmând a fi acordate în echivalent.
Art.26 din Legea 10/2001, republicata prevede ca în ipoteza în care restituirea în natura a imobilului nu este posibila, iar masura compensarii cu alte bunuri nu este acceptata de persoana îndreptatita, unitatea detinatoare este obligata sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr.247/2005).
Cum în cauza terenul notificat nu este liber, iar reclamantul a sustinut ca nu este de acord sa primeasca terenul în suprafata de 450 mp oferit în compensare de unitatea detinatoare, apreciind ca acesta nu corespunde valorii terenului ce i-a fost preluat abuziv, se constata ca sunt aplicabile dispozitiile art.26 al.(1) ultima teza din legea 10/2001 republicata, reclamantul fiind îndreptatit la despagubiri în conditiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Pentru considerentele expuse, în baza art.296 C.proc.civ. se va admite apelul reclamantului si se va schimba în parte hotarârea apelata, în sensul anularii în parte a Dispozitiei nr. 126/8.05.2003 emisa de pârât, în ceea ce priveste atribuirea în compensare a unui teren în suprafata de 450 mp din domeniul privat al Municipiului Mangalia.
Constata ca reclamantul este îndreptatit la despagubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
