Litigii cu profesionişti – Nulitate act.
( CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.1737 din 20.09.2012.)
În cadrul dosarului nr. 29532/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, ce are ca obiect procedura reglementată de împotriva debitoarei S.C. C-E-M 2001 I S.R.L., lichidatorul acesteia a înregistrat la data de 07.09.2011 o cerere în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047/07.07.2010 de B.N.P. M.A., încheiat între societatea debitoare, în calitate de vânzătoare şi pârâta M.M.P., în calitate de cumpărătoare.
În motivare, lichidatorul a arătat că ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi ridicării dreptului de administrare, debitoarea a transmis către pârâtă dreptul de proprietate asupra unui imobil, situat în Buşteni, str. S., nr. 12, jud. Prahova, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 46 şi art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De aceea, a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare şi, ca o consecinţă, obligarea pârâtei M.M.P. să restituie debitoarei imobilul ce a făcut obiectul contractului şi radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate pe numele pârâtei M.M.P. şi reînscrierea dreptului de proprietate pe numele debitoarei.
Prin sentinţa civilă nr. 9835/16.12.2011, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut că asupra imobilului situat în Buşteni, str. S., nr. 12, jud. Prahova, a fost instituită o garanţie de rangul I în favoarea B.C.C. S.A., iar din preţul obţinut de debitoare în urma vânzării, banca şi-a încasat creanţa.
A mai constatat că şi în situaţia în care imobilul ar fi fost executat în cadrul procedurii insolvenţei, suma obţinută ar fi fost repartizată băncii, în conformitate cu art. 121 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În plus, prima instanţă a apreciat că s-a obţinut şi o optimizare a averii debitoarei, deoarece toate cheltuielile de nu s-au mai plătit din averea debitoarei, ci au fost suportate de către cumpărătoare, dar şi că nu s-a vătămat nici un drept al creditorilor, întrucât suma care a fost obţinută din vânzare nu putea face obiectul unui plan de distribuire.
Împotriva acestei sentinţe, Cabinetul Individual de D.V., în calitate de lichidator al S.C. C-E-M 2001 I S.R.L., a declarat recurs, solicitând în principal modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actului de transfer, iar în subsidiar, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe.
În motivare, recurentul a arătat că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei împotriva S.C. C-E-M 2001 I S.R.L. şi ridicării dreptului său de administrare, această societate, prin administratorul său statutar, a înstrăinat intimatei M.M.P. imobilul din Buşteni care se afla în patrimoniul debitoarei, încălcând astfel dispoziţiile art. 46 rap. la art. 49 alin. 1 din Legea nr.85/2006. Prin prisma acestor aspecte, consideră că se impune constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047/07.07.2010, subliniind şi că prin această vânzare frauduloasă au fost vătămate drepturile creditorilor.
A mai arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care i-au fost înlăturate susţinerile, judecătorul-sindic încălcând astfel şi prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., dar şi că preţul obţinut în urma vânzări nu a fost virat în contul de lichidare.
De asemenea, recurentul a susţinut şi că în cazul în care vânzarea ar fi fost făcută în cadrul procedurii, ar fi avut prioritate la întocmirea planului de distribuire restituirea cheltuielilor efectuate în acest scop, în conformitate cu art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
La data de 31.05.2012, intimata M.M.P a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, intimata a susţinut în esenţă atât că nu a cunoscut faptul că anterior datei la care a intervenit actul de vânzare, împotriva societăţii vânzătoare se deschisese procedura insolvenţei, dar şi că nici un creditor nu a fost prejudiciat prin transferul criticat pentru nulitate, deoarece şi în ipoteza în care valorificarea imobilului s-ar fi făcut în cadrul procedurii, suma ar fi fost repartizată tot B.C. S.A., care este titular al unei garanţii ipotecare de rangul I.
În considerarea acestor afirmaţii, intimata a susţinut şi că vânzarea nu are caracter fraudulos, neprobându-se participarea sa la fraudă.
Analizând actele dosarului, precum şi sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, văzând şi apărările intimatei, Curtea reţine următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu de la data de 30.06.2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială a admis cererea formulată de către debitoarea S.C. C-E-M 2001 I S.R.L., a deschis procedura generală împotriva acesteia şi a ridicat dreptul de administrare – acesta, conform definiţiei date de art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047/07.07.2010 de B.N.P. M.A., societatea debitoare, în calitate de vânzătoare, reprezentată prin administratorul statutar, a transmis intimatei M.M.P., în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în Buşteni, str. S., nr. 12, jud. Prahova, în schimbul preţului de 423.930 lei, echivalentul a 100.000 euro, pe care vânzătoarea a declarat că l-a primit.
Potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, “În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Iar în conformitate cu art. 49 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege, “Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. 1 lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. 1 vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia”.
În speţă, Curtea constată că vânzarea imobilului de către S.C. C-E-M 2001 I S.R.L., ulterior datei la care, la cererea sa, s-a deschis procedura generală, este o operaţiune ce se încadrează în categoria celor care, fiind prohibite de art. 46 din Legea nr. 85/2006, sunt lovite de nulitate.
O asemenea nulitate este absolută, deoarece textul legal evocat mai sus conţine o normă imperativă, care protejează interesele tuturor creditorilor participanţi la procedură, conturându-i acesteia caracterul concursual.
Din această perspectivă, susţinerea intimatei M.M.P. în sensul că nu a cunoscut, la data cumpărării, că împotriva părţii cocontractante se deschisese procedura colectivă este irelevantă, căci buna-credinţă nu poate fi invocată în domeniul actelor lovite de nulitate.
Nici cauzele de excepţie prevăzute de art. 49 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente, întrucât pe de o parte, operaţiunea de vânzare nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, iar pe de altă parte, administratorul judiciar nu a autorizat-o.
Este cert, de asemenea, şi că probele nu relevă vreo autorizare a judecătorului-sindic, iar împrejurarea că acesta a respins acţiunea de anulare a contractului nu poate fi asimilată unei asemenea autorizări, de esenţa căreia este caracterul anterior în raport cu vânzarea.
În altă ordine de idei, Curtea subliniază şi că argumentele folosite de judecătorul-sindic sunt mai mult unele de oportunitate, decât cele care ar fi trebuit să fie în mod necesar prezentate, respectiv de legalitate.
În acest context, nu poate fi primită susţinerea recurentului, potrivit căreia sentinţa nu ar fi fost motivată; ea este însă nelegală.
Nulitatea absolută nu poate fi acoperită, iar considerentele avute în vedere de prima instanţă – care a reţinut că şi în cazul valorificării imobilului în cadrul procedurii, sumele ar fi fost repartizate creditorului garantat -, dincolo că ignoră ordinea de preferinţă prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006, nu justifică nesancţionarea încălcării de către părţile contractante a dispoziţiei art. 46 din Legea nr. 85/2006.
Este, totodată, lipsită de relevanţă referirea făcută de recurent la dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, deoarece actele la care se referă acest text de lege presupun încheierea lor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Doar în asemenea cazuri, se pune problema – ca regulă – a participării la fraudă a terţului dobânditor, nu însă şi în ipoteza în care actul de vânzare a fost încheiat ulterior deschiderii procedurii, când sunt incidente dispoziţiile art. 46 din aceeaşi lege. Oricum, instanţa nu este legată de încadrarea în drept pe care partea o dă acţiunii sale, judecătorul fiind cel chemat să aplice legea.
De aceea, Curtea constată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea legii, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., aşa încât, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C.proc.civ., a admis recursul şi a modificat în tot hotărârea primei instanţe, în sensul că a admis cererea şi, în baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047/07.07.2010 de B.N.P. M.A., încheiat între S.C. C-E-M 2001 I S.R.L., în calitate de vânzătoare şi M.M.P., în calitate de cumpărătoare.
Ca efect al anulării contractului, a repus părţile în situaţia anterioară, obligând pârâta Manea Melania Petrica să restituie debitoarei imobilul ce a făcut obiectul contractului, a dispus radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate pe numele pârâtei M.M.P. şi reînscrierea dreptului de proprietate pe numele debitoarei.
