Calea de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de angajare a răspunderii întemeiată pe art.138 din legea nr.85/2006 poate fi exercitată doar de administratorul judiciar/lichidator.
– Art.138 alin. 6 din Legea nr.85/2006
Din dispoziţiile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocaţie procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.
Per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condiţiile legii.
Per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condiţiile legii.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 1961 din 07.11.2012)
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanţe la 03.10.2012, Tribunalul Giurgiu a înaintat spre competentă soluţionare cererea de recurs formulată de recurenta DGFPG împotriva sentinţei civile nr.446/05.06.2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 1016/122/2011/a1, în contradictoriu cu intimata pârâtă T M, prin care solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei comerciale pronunţate de instanţa de fond, în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societăţii T M.
Îşi întemeiază recursul pe disp. art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă, “când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.”
Învederează instanţei de judecată că recurenta a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile art. 138, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare în sensul că acesta şi-a însuşit fără drept, în repetate rânduri, sume de bani din casieria societăţii.
Ulterior şi-a completat cererea, în sensul invocării şi a cazului de răspundere prevăzut la art. alin. (1), lit. d), în sensul că administratorul societătii nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea.
Consideră că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea cu privire la cazul prev. de art. 138, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 85/2006, reţinând că pârâta a justificat în mod rezonabil, destinaţia sumelor ridicate din casieria societăţii, luând în considerare doar răspunsul pârâtei la interogatoriul formulat de recurentă.
De asemenea, consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea cu privire la cazul prev. de art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 85/2006, reţinând că neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea s-a datorat faptului că “pârâta nu şi-a mai putut permite plata unui care să întocmească aceste acte, atâta timp cât nu avea priceperea necesară.”
Nu poate fi de acord cu această motivare a instanţei, care ar putea creea un precedent, astfel încât orice administrator ar unei societăţi ar putea invoca acest fapt.
La termenul din 07.11.2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei DGFPG, excepţie pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.
Din dispoziţiile legale precitate rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocaţie procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului. Va respinge recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
