ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECTIA a VI-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.36
Şedinţa publică de la 09.01.2013
Tribunalul compus din:
PREŞEDINTE Z S M
JUDECĂTOR I M
JUDECĂTOR P C F
GREFIER V C
Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta reclamantă SC C SA împotriva sentinţei civile nr.10898/4.08.2011, pronunţate de Judecătoria sector 3 în dosarul nr. 15090/301/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC N A 95 SRL, cauza având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns recurenta reclamantă, prin avocat A N, care depune împuternicire avocaţială la dosar şi intimata pârâtă, prin avocat D R G, cu împuternicire avocaţială depusă la fila 20 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanţei că recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimata a depus, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în dublu exemplar, după care:
Recurenta, prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum şi cerere prin care indică sediul procesual ales.
Tribunalul dispune înregistrarea în Ecris a datelor privind sediul ales al recurentei.
La rândul său, intimata, prin apărător, arată că societatea şi-a schimbat sediul în Bucureşti, sectorul 3, str. Turturelelor nr. 48.
Tribunalul ia act de modificarea sediului intimatei şi dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în aplicaţia ECRIS. Comunică recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimată şi acordă cuvântul asupra excepţiilor invocate de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea excepţiei tardivităţii formulării recursului, astfel cum a fost motivată prin întâmpinare. Solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 312 pct. 5 Codul de procedură civilă, apreciind că instanţa de recurs nu poate soluţiona cauza, urmând a se dispune trimiterea cauzei instanţei de fond.
Recurenta, prin apărător, solicită respingerea excepţiei tardivităţii formulării recursului, apreciind recursul ca fiind formulat în termen. Solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, arătând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar interesul declarării recursului constă în recuperarea taxei judiciare de timbru.
Tribunalul, deliberând, respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, apreciind că a fost declarat în termen legal, respectiv în ultima zi a acestuia, 10.11.2011, conform menţiunilor înscrise pe plicul cu care recursul a fost înaintat la poştă. Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată prin întâmpinare, apreciind că admisibilitatea căii de atac se determină în raport de dispoziţiile art.2821 şi art.299 Codul de procedură civilă, precum şi de valoarea obiectului pricinii şi natura litigiului.
Or, faţă de criteriile arătate, recursul apare ca fiind admisibil.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În susţinere, arată că la primul termen a timbrat doar primul capăt de cerere, neînţelegând să timbreze capetele de cerere subsidiare. Depune practică judiciară. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că taxa de timbru a fost achitată după introducerea cererii de chemare în judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentinţa civilă nr.10898/4.08.2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 15090/301/2011 a fost admisă excepţia insuficientei timbrări, fiind anulată cererea formulată de reclamanta SC C SA în contradictoriu cu pârâta SC N A 95 SRL ca insuficient timbrată şi s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui dosar separat.
S-a reţinut în considerente că acţiunea principală este o cerere în pretenţii, evaluabilă în bani care potrivit art.2 din Legea nr. 146/1997 se timbrează la valoare.
A reţinut instanţa că prin rezoluţia de primire a cererii s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 1874,39 lei şi de a aplica un timbru judiciar de 5 lei, în raport de valoarea pretenţiilor din acţiune.
Deşi legal citată, reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanţă, împrejurare care atrage incidenţa prevederilor art.20 alin.2 şi alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, în termen legal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 24.11.2011 sub nr. 15090/301/2011.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art.14 din Legea nr. 146/1997.
Astfel, apreciază recurenta că instanţa de fond nu trebuia să anuleze în întregime cererea de chemare în judecată, ci doar capetele de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, instanţa fiind legal învestită cu soluţionarea capătului de cerere principal.
Pe de altă parte, împrejurarea că taxa judiciară de timbru a fost achitată ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, nu constituie un motiv de anulare a acesteia.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.299 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.
S-a arătat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unei procuri speciale pentru renunţarea la judecarea capătului de cerere privind penalităţile de întârziere, astfel încât aceasta datora taxa judiciară de timbru pe acest capăt.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază că este fondat, pentru considerentele următoare:
Prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, având trei capete de cerere evaluabile în bani, cu finalitate diferită, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 7600,81 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, 14.270,41 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente, calculate în temeiul unei clauze penale incluse în convenţia părţilor şi 9713,53 lei, reprezentând daune interese compensatorii pentru neexecutarea unei obligaţii contractuale (interzicerea denunţării unilaterale).
În consecinţă, potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.146/1997, taxa judiciară de timbru era datorată distinct, pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui.
La primul termen de judecată, reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru primul capăt de cerere, conform art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997, în cuantum de 567,05 lei, învederând că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru pentru celelalte pretenţii.
În aceste condiţii, făcând aplicarea coroborată a prevederilor art.20 alin.1 şi art.14 din lege, faţă de natura diferită a celor trei capete de cerere ale acţiunii de chemare în judecată şi de împrejurarea că nu exista niciun impediment pentru soluţionarea primului capăt de cerere, legal timbrat, ţinând cont şi de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, Tribunalul apreciază că prima instanţă trebuia să anuleze ca netimbrate capetele 2 şi 3 ale cererii, procedând la soluţionarea litigiului în limita timbrajului.
În acelaşi sens este şi practica în materie (Decizia Curţii de Apel, Secţia a VI-a Civilă nr.492/08.11.2011, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială nr.196/1998 ).
De asemenea, distinct de dispoziţiile legale interne în materie, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art.6 din CEDO, precum şi jurisprudenţa CEDO privind limitarea accesului la justiţie, potrivit cărora nu trebuie să se restrângă dreptul recurentei reclamante la un tribunal, până la punctul la care se atinge însăşi substanţa dreptului respectiv.
Pentru considerentele expuse, apreciind că soluţia instanţei încalcă prevederile legale enunţate şi constatând că procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, văzând şi dispoziţiile art.312 alin.3 Codul de procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea cererii, în limita timbrajului, urmând a se anula capetele doi şi trei ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C SA, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr.10898/4.08.2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 15090/301/2011 în contradictoriu cu intimata-pârâta SC N A 95 SRL, cu sediul în Bucureşti.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei iniţial investite.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09.01.2013.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.jud.S.M.Z.
Dact.RG
Ex.2/16.01.2013
Judecător fond – B I
Judecătoria sector 3 Bucureşti-dosar nr.15090/301/2011
