Procedura insolvenţei. Cerere formulată de lichidatorul societăţii comerciale aflate în curs de dizolvare. Inexistenţa pragului valoric


Atunci când cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de administratorul societăţii sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanţă sau de un alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca şi condiţie de deschidere a procedurii, existenţa unui prag valoric de 10.000 lei. În acest caz este suficient ca administratorul să dea indicii, în formularea acţiunii, privind existenţa stării de sau a unei iminente stări viitoare de insolvenţă.

Secţia comercială şi administrativ şi fiscal, Decizia nr. 488 din 2 mai 2008

Prin sentința nr. 337/C/28.02.2008 a Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de lichidator E. IPURL și de D.G.F.P.V., în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL.

Pentru a decide astfel, judecătorul-sindic a constat că, la 9.07.2007 a fost înregistrată cererea formulată de lichidator împotriva debitoarei SC T. SRL, solicitând deschiderea procedurii insolvenței, sub motiv că sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. (2) lit. d) și lit. e) din Legea nr. 85/2006, deoarece conducerea societății nu i-a predat actele contabile ale societății și că, de asemenea, sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 28 alin. (2) din aceeași lege pentru că societatea se află într-o stare eminentă de insolvență.

Analizând acțiunea, judecătorul-sindic a respins cererea de deschidere a procedurii, sub motiv că nu sunt întrunite condițiile privind pragul valoric pentru deschiderea procedurii și că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.

La 10.03.2008, lichidatorul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

Se susține că, potrivit art. 270 alin. (1)-(2) din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorul are obligația de formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței în situația în care consideră că există indicii referitoare la starea de insolvență a acesteia și că D.G.F.P.V. a depus în timpul procesului o cerere de înregistrare a creanței sale de 207 lei, creanță certă, lichidă și exigibilă.

Recursul este fondat.

Este fondată critica recurentei încadrată, din oficiu, de curte în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

în adevăr, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență; de asemenea, potrivit alin. (2) din același articol, va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă.

De asemenea, potrivit art. 2 din aceeași lege, procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: nu dețin niciun bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; administratorul nu poate fi găsit; sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului; debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) și h) în termenul prevăzut de lege.

în concluzie, curtea constată că atunci când cererea de deschidere a procedurii insolvenței este formulată de administratorul societății sau de reprezentantul acesteia, desemnat de instanță sau de un alt organism, respectiv lichidatorul, legea nu mai cere, ca și condiție de deschidere a procedurii, existența unui prag valoric de 10.000 lei. în acest caz este suficient ca administratorul să dea indicii, în formularea acțiunii, privind existența stării de insolvență sau a unei iminente stări viitoare de insolvență. Așadar, judecătorul-sindic trebuia să verifice existența acestor indicii, precum și a celorlalte condiții invocate de lichidator, respectiv lipsa documentelor societății, imposibilitatea de a găsi persoanele din conducerea societății etc., pentru a putea decide dacă sunt sau nu întrunite condițiile de deschidere a procedurii potrivit art. 27 și art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Respingând cererea ca inadmisibilă pentru că nu a fost îndeplinită condiția pragului valoric, judecătorul-sindic a greșit, deoarece a aplicat condițiile de deschidere a procedurii insolvenței, prevăzute pentru situația în care cererea de deschidere a fost formulată de creditor, cu toate că, în speță, cererea de deschidere a fost formulată de către lichidator.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (5) C.proc.civ., se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, judecător-sindic.