Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de a debitorului. În condiţiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. (3), dacă aceştia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă au omis să formuleze acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societăţii comerciale şi răspunderea acestor persoane ameninţă să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor.
În condiţiile în care în tabelul definitiv de creanţe sunt înscrişi prea puţini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceştia pot exercita personal toate atribuţiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic să autorizeze introducerea acţiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecinţe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privaţi de posibilitatea recuperării integrale sau în proporţie cât mai mare a creanţelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet, o astfel de interpretare contravenind scopului declarat al legii – acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, şi ar nesocoti accesul liber la justiţie al creditorilor aflaţi într-o atare situaţie.
Secţia comercială, Decizia nr. 291 din 25 martie 2008
Prin sentința comercială nr. 23/J.S. din 17.01.2008 pronunțată în dosarul nr. 1397/115/2007 Tribunalul Caraș-Severin a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar I.P. L I.P.U.R.L. Reșița și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC C. SRL Reșița, radierea acesteia din Registrul Comerțului, descărcarea practicianului de orice îndatoriri și responsabilități, notificând, totodată, sentința Direcției Generale a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că procedura insolvenței – în procedură simplificată – a fost deschisă față de societatea debitoare prin sentința comercială nr. 883/J.S. din 24.05.2007, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 2702 din Legea nr. 31/1990, republicată, în calitate de lichidator fiind desemnată I.P. L I.P.U.R.L. Reșița, în cauză fiind întocmite și comunicate notificările cerute de art. 61 din Legea insolvenței, și având în vedere că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul final întocmit de practician și că societatea falită nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, a dispus în temeiul art. 131 din legea menționată închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Caraș-Severin solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul antrenării răspunderii materiale a administratorului societății și obligarea acestuia la plata sumei de 2.360 lei reprezentând creanțe bugetare, considerând că sentința recurată este netemeinică și nelegală în ceea ce privește măsura adoptată de judecătorul sindic de închidere a procedurii de insolvență a societății debitoare fără antrenarea răspunderii fostului administrator, raportat la dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 291 din 25.03.2008 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Caraș-Severin împotriva sentinței comerciale nr. 23/J.S. din 17.01.2008 a Tribunalului Caraș-Severin.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că singurele critici aduse de creditoare sentinței recurate se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă aceste critici nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
în conformitate cu alin. (3) al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. (1) și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar I.P. L I.P.U.R.L. Reșița, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea SC C. SRL Reșița, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. De asemenea, nici comitetul creditorilor nu a cerut judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere pe motiv că administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori că acesta a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care se referă alin. (1) al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie. Ca atare, susținerile creditoarei recurente potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că s-ar fi dispus respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, ceea ce ar atrage modificarea ei în temeiul pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., nu au nici un fundament, nefiind confirmate de înscrisurile aflate la dosar.
Dispozițiile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. (1) al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de privind procedura insolvenței.
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. în condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. (30, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă au omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor și format din trei sau cinci creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei chirografari, dintre primii douăzeci de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, dispozițiile referitoare la comitetul de creditori satisfăcând unul dintre imperativele legii, și anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinței creditorilor participanți la procedura insolvenței.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai mare a creanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
în speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect solicitând antrenarea răspunderii materiale a administratorului falitei, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 294, la care face trimitere art. 316 C.proc.civ., această solicitare neputând fi analizată de instanța de control judiciar motivat de împrejurarea că în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, astfel cum creditoarea încearcă să facă prin invocarea direct în faza recursului a incidenței art. 138 din Legea nr. 85/2006.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
