Cesiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor, numit cedent, transmite o creanţă a sa unei alte persoane, numită cesionar, debitorul creanţei transmise purtând denumirea de debitor cedat, prin efectul cesiunii noul creditor al datornicului devenind cesionarul. Chiar dacă pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimţământul debitorului, pentru ca transmiterea obligaţiei să fie opozabilă terţilor, deci inclusiv debitorului, cesiunea trebuie să fie notificată de cedent sau de cesionar debitorului cedat, făcându-i-se prin aceasta cunoscut faptul schimbării creditorului, transferul putând fi şi acceptat de debitor. Atâta timp cât societatea debitoare a făcut dovada plăţii debitelor acumulate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate către instituţia creditoare cedentă, prin intermediul altor instituţii bugetare, sentinţa tribunalului prin care judecătorul-sindic a admis contestaţia debitoarei, respingând, în consecinţă, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este temeinică şi legală.
Secţia comercială, Decizia nr. 421 din 13 mai 2008
Prin sentința civilă nr. 2688/19.11.2007, Tribunalul Arad a admis contestația formulată de debitoarea SC Y. SRL Hălmagiu și a respins cererea creditoarei A.V.A.S. București având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, reținând că prin Protocolul nr. 37/03.03.2004 instituția reclamantă a preluat creanțele bugetare restante ale societății debitoare la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate ale C.N.A.S. – C.A.S. Bihor în vederea recuperării acestora conform O.U.G. nr. 51/1998, creanța totală fiind de 4.084,96 dolari SUA, consolidată în valută în condițiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată. Conform art. 1.2 din protocol, s-au transferat la instituția creditoare creanțele restante existente în evidențele C.A.S. Bihor la 30.06.2003, cu dobânzile și penalitățile aferente. Cu toate că din procesul-verbal încheiat de D.G.F.P. Bihor la 14.01.2004 rezultă că debitoarea, la data controlului, avea obligații la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în valoare de 137.355.954 lei, din certificatul de atestare fiscală nr. 2725/30.03.2007 reiese că la 30.03.2007 societatea nu mai figurează cu obligații de plată către buget. De asemenea, prin ordinele de plată depuse la dosar, debitoarea a achitat sume reprezentând diverse contribuții către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. în aceste condiții, raportat la certificatul de atestare fiscală menționat, din care rezultă că la data de 30.03.2007 societatea debitoare nu figurează cu obligații de plată către buget, judecătorul-sindic, în baza art. 33 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, a admis contestația formulată de SC Y. SRL la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, respingând cererea creditoarei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. București, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației debitoarei ca fiind neîntemeiată, considerând că în mod eronat instanța de fond a reținut că creanța deținută de instituția recurentă împotriva debitoarei intimate a fost compensată printr-un virament făcut către D.G.F.P. Bihor. Aceasta, întrucât prin O.U.G. nr. 95/2003, modificată, creditoarea a fost abilitată să preia de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate creanțele bugetare restante către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate la 30.06.2003, actualizate la data predării, în vederea recuperării acestora în conformitate cu O.U.G. nr. 51/1998, republicată și completată ulterior, astfel că A.V.A.S. București este singura instituție abilitată a încasa respectivele creanțe.
Prin decizia civilă nr. 421/13.05.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 2688/19.11.2007 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că într-adevăr, prin O.U.G. nr. 95/14.10.2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, s-a reglementat cesiunea creanțelor bugetare restante, existente în evidențele contabile ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la data de 30.06.2003, pentru care creditorul deține titluri de creanță sau titluri executorii legal constituite, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată (art. 1).
Articolul 5 din O.U.G. nr. 95/2003 statuează că transferul creanțelor bugetare definite la art. 1 se face prin protocol, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, notificarea transferului urmând să fie făcută debitorilor de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin scrisoare recomandată.
Este de netăgăduit că prin Protocolul nr. 37/03.03.2004 încheiat între recurentă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, recurenta a preluat de la celelalte instituții creanțele bugetare restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în vederea unei recuperări mai bune a acestora conform O.U.G. nr. 51/1998, la poziția nr. 2989 din anexa A fiind trecută datoria înregistrată de intimata SC Y. SRL Hălmagiu în valoare totală de 13750,7982 lei, din care, potrivit susținerilor creditoarei, s-ar fi achitat doar suma de 316 lei.
Totuși, cererea A.V.A.S. București de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea intimată nu poate fi primită, întrucât aceasta nu a făcut dovada notificării către debitor a transferului creanțelor bugetare menționate. Astfel, deși în cuprinsul recursului instituția creditoare susține că subrogația legală a fost adusă la cunoștința debitoarei prin somația colectivă nr. 4944/04.03.2004, acest înscris nu se regăsește la dosar, și cu toate că instanța, prin încheierea de la termenul din 26.02.2008, a pus în vedere reprezentantului recurentei, prezent la dezbateri, să depună dovada notificării cesiunii creanței în litigiu, această dovadă nu a fost înfățișată Curții.
De asemenea, prin alin. (2) al art. 14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor secțiunii a 5-a din cap. I din O.G. nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, referitoare la activitățile de declarare și colectare a creanțelor bugetare reprezentând contribuții sociale, norme aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1644/2003, se arată fără echivoc că nu se cuprind în declarația-inventar creanțele bugetare reprezentând contribuții pentru asigurări sociale de sănătate, cesionate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare, pentru care plătitorii de contribuții sociale au primit notificări de la unitățile subordonate Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
în aceste condiții, având în vedere că cesiunea de creanță este o convenție prin care un creditor, numit cedent, în cazul nostru Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, transmite o creanță a sa unei alte persoane, numită cesionar, în speță, A.V.A.S. București, debitorul creanței transmise purtând denumirea de debitor cedat, prin efectul cesiunii noul creditor al datornicului devenind cesionarul, și chiar dacă pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimțământul debitorului, pentru ca transmiterea obligației să fie opozabilă terților, deci inclusiv debitorului, cesiunea trebuie să fie notificată de cedent sau de cesionar debitorului cedat, făcându-i-se prin aceasta cunoscut faptul schimbării creditorului, transferul putând fi și acceptat de debitor (art. 1393 C.civ.), este evident că, atâta timp cât societatea intimată a făcut dovada plății debitelor acumulate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate către instituția creditoare cedentă, prin intermediul altor instituții bugetare, respectiv A.F.P. Gurahonț și D.G.F.P. Bihor, împrejurare recunoscută de altfel de către recurentă, sentința tribunalului prin care judecătorul-sindic a admis contestația debitoarei respingând în consecință cererea de deschidere a procedurii insolvenței este temeinică și legală.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
