Creditorul care a solicitat şi a obţinut deschiderea procedurii şi-a manifestat voinţa pentru înscrierea creanţei sale, prin însăşi cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, chiar dacă nu a formulat o declaraţie de creanţă separată. Doar într-o interpretare excesiv de formalistă a art. 64 din s-ar putea susţine că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei ar trebui urmată în mod obligatoriu de o declaraţie de admitere a creanţei la masa credală pentru a i se recunoaşte creditorului care a solicitat deschiderea procedurii calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 14 din 10 ianuarie 2011
Prin sentința civilă nr. 1617 din 16.04.2010 a Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea formulata de către creditoarea SC T.P. SRL privind repunerea in termenul de depunere a contestației.
De asemenea, s-a admis contestația creditoarei SC T.P. SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC D.C. SRL si s-a dispus înscrierea creditoarei SC T.P. SRL in tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC D.C. SRL cu suma de 200.144,53 lei, creanța chirografara.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
împotriva debitoarei SC D.C. SRL a fost deschisă procedura insolvenței în formă generală prin sentința comercială nr. 6816 din 02.12.2010 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj la solicitarea creditoarei SC T.P. SRL. Această creditoare nu a formulat pe cale separată declarație de creanță, iar administratorul judiciar nu a procedat la înscrierea acesteia în tabelul preliminar de creanțe, motivându-și poziția adoptată prin refuzul creditoarei SC T.P. SRL de a se conforma notificării prin care i se aducea la cunoștință dreptul de a formula o declarației de creanță împotriva averii debitoarei în interiorul termenului stabilit de judecătorul sindic.
în susținerea acestei poziții, administratorul judiciar s-a referit la dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr.85/2006 care prevăd că toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, cu excepția salariaților, vor depune cererea de admitere a creanțelor in termenul fixat in sentința de deschidere a procedurii.
Judecătorul sindic a apreciat că în privința creditoarei SC T.P. SRL nu se poate susține că nu și-a manifestat voința pentru înscrierea creanței sale în cuantum de 200.144,53 lei în tabelul de creanțe, de vreme ce chiar această creditoare a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra debitoarei. Doar într-o interpretare excesiv de formalistă a dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006 s-ar putea susține că cererea de deschidere a procedurii insolvenței ar trebui urmată în mod obligatoriu de o declarație de admitere a creanței la masa credală pentru a i se recunoaște creditorului care a solicitat deschiderea procedurii calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
Prin prevederea legală invocată de către administratorul judiciar a fost consacrat principiul disponibilități care guvernează procedura insolvenței, practicianului în insolvență fiindu-i interzis să procedeze la înscrierea din oficiu a creditorilor debitoarei în tabelul preliminar de creanțe, în absența oricărei sesizări din partea acestora.
Cum această situație nu se regăsește în cazul de față, creditoarea manifestându-și în mod explicit dorința de înscriere a creanței sale în masa credală a debitoarei prin cererea introductivă de instanță, judecătorul sindic a considerat că în mod nelegal, administratorul judiciar a omis să o notifice pe creditoare cu privire la măsura dispusă, astfel ca in aceste împrejurări, in baza art. 103 alin. (2) C.proc.civ. raportat la art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea de repunere in termenul de depunere a contestațiilor si pentru considerentele anterior menționate, in baza art. 73 alin. (3) si art. 31 și 64 din Legea nr. 85/2006, s-a admis contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC D.C. SRL, cu consecința înscrierii creditoarei SC T.P. SRL in tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC D.C. SRL cu suma de 200.144,53 lei, creanța chirografara (creanța analizata pe fond de către administratorul judiciar S.I..
împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea prin administratorul judiciar solicitând admiterea recursului și casarea sentinței comerciale cu consecința respingerii contestației formulată de SC T.P. SRL împotriva tabelului de creanțe al debitoarei.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin sentința recurată, a fost admisă contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC D.C. SRL formulată de către SC T.P. SRL.
Prin cuprinsul contestației SC T.P. SRL a contestat neînscrierea creanței în cuantum de 200.144,53 lei în tabelul de creanțe declarate împotriva SC D.C. SRL, creanță solicitată prin cuprinsul cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de către creditoare împotriva SC D.C. SRL. Aceasta susține că nu a apreciat ca fiind necesară formularea unei declarații de creanță în condițiile în care procedura de insolvență a fost deschisă la cererea SC T.P. SRL, deși fusese notificată de către administratorul judiciar în vederea înscrierii la masa credală a societății debitoare, după data deschiderii procedurii de insolvență.
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a fost transmisă inclusiv creditorului care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de SC D.C. SRL, SC T.P. SRL, punându-i-se în vedere acestuia că, în cazul în care deține o creanță împotriva averii debitoare, are posibilitatea de a formula o cerere de admitere a creanței până la data de 25.01.2010, cu respectarea prevederilor art. 65 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere faptul că SC T.P. SRL nu a înțeles a formula o cerere de admitere a creanței în termenul prevăzut în acest sens, administratorul judiciar nu a procedat la înscrierea acestuia în tabelul preliminar al creanțelor deținute împotriva SC D.C. SRL.
Prima instanță a făcut o aplicarea greșită a legii – art. 304, pct. 9 din C.proc.civ.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii. Prin urmare, textul legal nu face distincție între creditorul introductiv și ceilalți creditori notificați de către administratorul judiciar, ci impune formularea unei cereri de admitere a creanței în termenul stabilit în acest sens, inclusiv din partea creditorului introductiv care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare.
Mai mult decât atât, în speță, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorului SC T.P. SRL privind deschiderea procedurii de insolvență față de SC D.C. SRL, punându-i-se în vedere faptul că pentru înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor este necesară formularea unei cereri de admitere a creanței în termenul stabilit în acest sens.
Judecătorul sindic, în motivarea hotărârii, apreciază că doar într-o interpretare excesiv de formalistă a dispozițiilor art. 64 din Legea 85/2006 s-ar putea susține că cererea de deschidere a procedurii de insolvență ar trebui urmată în mod obligatoriu de o cerere de admitere a creanței pentru a i se recunoaște creditorului care a solicitat deschiderea procedurii calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
Totodată, judecătorul sindic arată că creditoarea și-a manifestat în mod explicit dorința de înscriere a creanței sale la masa credală a debitoarei, prin cererea de deschidere a procedurii de insolvență.
Recurenta arată că din lecturarea cererii introductive de deschidere a procedurii de insolvență, nu reiese de nicăieri intenția SC T.P. SRL de a fi înscrisă la masa credală a SC D.C., singura solicitare expresă adresată instanței de judecată fiind cea privind deschiderea procedurii de insolvență împotriva SC D.C. SRL.
Apreciază că prevederile art. 64 din Legea nr. 85/2006 nu lasă loc de interpretări, ci instituie, astfel cum am arătat mai sus, obligația fiecărui creditor de a formula o cerere de admitere a creanței în termenul fixat în acest sens, în caz contrar fiindu-i aplicabilă sancțiunea decăderii prevăzută de art. 76 alin. (1) din lege.
în lipsa formulării unei cereri de admitere a creanței ulterioare deschiderii procedurii de insolvență, administratorul judiciar nu va avea cunoștință de faptul dacă creditorul introductiv înțelege să-și mențină sau nu solicitările care au făcut obiectul cererii de deschidere a procedurii. în lipsa unui text legal expres, nedepunerea unei cereri de admitere a creanței ulterior datei deschiderii procedurii de către creditorul introductiv, în vederea verificării acesteia și înscrierii în tabelul de creanțe, nu poate fi interpretată ca o menținere tacită a pretențiilor creditorului.
Susține că, în practică se întâmplă adeseori ca, ulterior deschiderii procedurii de insolvență față de un debitor, creanța creditorului introductiv să fie achitată în special cu scopul de a se admite recursul formulat de către debitor împotriva sentinței de deschidere a procedurii de insolvență.
Apreciază că cele două cereri, cererea de deschidere a procedurii de insolvență și cererea de admitere a creanței, au obiecte diferite: prin cererea introductivă se solicită deschiderea procedurii de insolvență ca urmare a constatării stării de insolvență față de societatea debitoare, pe când cererea de admitere a creanței este formulată în vederea înscrierii creditorului la masa credală a debitoarei, ulterior verificării temeiniciei și legalității creanței acestuia.
Mai mult, judecătorul sindic a considerat că administratorul judiciar, în mod nelegal, a omis să o notifice pe creditoare cu privire la măsura dispusă, interpretând astfel greșit prevederile art. 72 alin. (4) din Legea 85/2006 care prevede că odată cu afișarea tabelului preliminar, administratorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe, sau înlăturate, precizând totodată și motivele.
Arată că art. 72 alin. (4) din Legea 85/2006 face vorbire despre creditorii societății, calitate ce se dobândește în urma depunerii unei declarații de creanță, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (1), declarație pe care administratorul judiciar are obligația să o analizeze conform art. 66 alin (1) din Legea Insolvenței.
Cum în cazul de față nu a fost depusă o declarație de creanță din partea SC T.P. SRL conform art. 64 alin. (1) din Legea insolvenței, administratorul judiciar nu era investit cu sarcina de a proceda la notificarea acestei societăți precizând neînscrierea în tabelul preliminar dat fiind faptul că nu există o cerere de admitere a creanței pe care administratorul judiciar să o verifice și asupra căreia să se pronunțe.
Analizând recursul declarat de către debitoarea SC D.C. SRL prin administratorul judiciar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.proc.civ., Curtea l-a apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC D.C. SRL este rezultatul demersului judiciar desfășurat de creditoarea SC T.P. SRL, prin formularea cererii la data de 5 noiembrie 2009, cerere care a fost legal timbrată.
înscrisurile existente la dosar evidențiază faptul că urmare a analizării temeiniciei cererii formulate și a înscrisurilor anexate acesteia, judecătorul sindic a constatat că creditorul titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărei cuantum depășește valoarea prag iar debitoarea este în insolvență.
Este de principiu că prin procedura reglementată de art. 31 alin.(1) din Legea nr.85/2006, legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă oricărui creditor pentru formularea unei cereri împotriva debitorului prezumat în insolvență, cu condiția ca acesta să precizeze elementele enumerate la lit. a)- d).
Jurisprudența în materie precum și literatura juridică de specialitate sunt unanime în a recunoaște că, cu prilejul analizării cererii creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței unei debitoare, judecătorul sindic realizează o analiză de fond asupra temeiniciei cererii sale, analiză care vizează deopotrivă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, cuantumul și temeiul acesteia, documentele justificative care o însoțesc precum și starea de insolvență a debitoarei. De asemenea, judecătorul sindic analizează dacă cererea acestuia întrunește cerințele obligatorii oricărei cereri de chemare în judecată menționate expres în dispozițiile art. 112 C.proc.civ. (denumirea și sediul, nr. de înmatriculare în registrul comerțului, codul fiscal, etc.).
Și este așa întrucât chiar dispozițiile legale enunțate anterior respectiv art.31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006 obligă judecătorul sindic la o astfel de analiză, susținerile contrare ale debitoarei formulate prin administratorul său judiciar potrivit cărora la momentul deschiderii procedurii insolvenței este analizată doar starea de insolvență a debitoarei fiind nefondate.
Iată, așadar, că la data analizării cererii formulate de către creditorul care a apreciat că este un creditor îndreptățit, astfel cum legiuitorul îl definește, este cunoscută intenția acestuia de a participa la procedura de insolvență pentru recuperarea creanței menționate în cerere (orice modificare ulterioară a acesteia urmând a fi adusă la cunoștința participanților la procedură).
Potrivit art. 64 alin.(1) din Legea nr.85/2006, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii; cererile de creanțe vor fi înregistrate intr-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului.
Conform art. 65 alin. (1) și (2) din același act normativ, cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creanței, precum si mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții; la cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanței si ale actelor de constituire de garanții.
Comparând dispozițiile art. 31 din Legea insolvenței cu art. 64 și 65 din același act normativ, Curtea constată că în fapt cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei formulată de către creditorul îndreptățit și cererea de admitere a creanțelor anterioare datei de deschidere a procedurii trebuie să cuprindă aceleași elemente obligatorii: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creanței, precum si mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții, însoțită de documentele justificative.
Se poate conchide, așadar, că atât cererea introductivă cât și cererea de admitere a creanței au drept scop exprimarea intenției creditorului îndreptățit de a participa la procedura de insolvență a debitoarei și de a-și recupera creanța în cuantumul solicitat și justificat prin înscrisuri.
Prin urmare, problema care se pune cu privire la necesitatea depunerii unei cereri de admitere a creanței ulterior formulării unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei este una falsă.
Curtea va achiesa la motivele cuprinse în considerentele hotărârii recurate și care aparțin judecătorului sindic și va aprecia că doar într-o interpretare excesiv de formalistă a dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006 s-ar putea susține că cererea de deschidere a procedurii insolvenței ar trebui urmată în mod obligatoriu de o declarație de admitere a creanței la masa credală pentru a i se recunoaște creditorului care a solicitat deschiderea procedurii calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
De asemenea, Curtea va achiesa la statuările judecătorului sindic potrivit cărora prin dispozițiile art. 64 din lege se consacră în plan legislativ principiul disponibilității părților care guvernează și procedura insolvenței, practicianului în insolvență fiindu-i interzis să procedeze la înscrierea din oficiu a creditorilor debitoarei în tabelul preliminar de creanțe, în absența oricărei sesizări din partea acestora, cu excepția salariaților.
Mai mult, ar fi inechitabil ca creditorul îndreptățit care a procedat la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei să plătească o taxă judiciară de timbru într-un cuantum dublu, odată aferentă cererii de chemare în judecată și apoi, anexată cererii de declarare a creanței, tratamentul discriminatoriu al acestuia fiind evidentă.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat și faptul că instanța achiesează susținerilor debitoarei conform cărora textul art. 64 din Legea nr.85/2006 instituie o situație de excepție de la regula comună aplicabilă, însă, această excepție de strictă interpretare și aplicare vizează categoria salariaților cărora nu le este aplicabil pe deplin principiul disponibilității părților în ceea ce privește participarea acestei categorii de creditori la procedura insolvenței pentru recuperarea drepturilor lor salariale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către debitoare ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.(1) C.proc.civ. raportat la art. 8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
(Judecător Mihaela Sărăcuț)
